Baza actuală a
capitalismului este criza. Pentru că din criză iese profit, mai ales când ai o
economie speculativă în proporții care depășesc de mii de ori economia reală.
În toată lumea occidentală care a preluat sistemul economic neoconservator avem
o clasă medie care este în curs de lichidare, pentru că neoliberalismul
polarizează complet societatea, prin interdependența politică stat-corporație.
Mai precis, criza economică face ca săracii să devină mai săraci, iar bogații
mai bogați. Corporația nu face numai legislația, dar crează și criza din care
se hrănește financiar.
Următoarele crize care
vor afecta planeta sunt cele ale apei, așteptată în anul 2025, și a hranei, așa
cum arată studii ale Băncii Mondiale și ale altor organisme financiare. Or,
gazele de șist otrăvesc apa freatică. Dacă pentru un om e posibil să bea apa
îmbuteliată în peturi, care evident costă, este greu de crezut că vacile pot fi
crescute cu apă plată, când litrul de apă îmbuteliată îl depășeste pe cel al
laptelui, care este acum în jur de 80 de bani litrul la poarta multinaționalei.
Nici pământul nu-l mai poți uda cu apa din puț, dacă este contaminată. Iar o
națiune care nu are apă este transformată în populație, fără apă viața fiind
imposibilă. Iata cum o criză a apei este nu numai anunțată, dar este chiar
stimulată prin acorduri economice secrete – așa cum este cel cu Chevron, semnat
de M.R. Ungureanu.
Experimentul a fost
încercat deja în Bolivia dupa un scenariu pe care îl cunoaștem foarte bine.
După ce a obligat-o să își privatizeze sănătatea, învățământul public, energia,
căile ferate, liniile aeriene, telefonia și industria de hidrocarbon, Banca
Mondială a condiționat împrumuturile de privatizarea serviciilor de distribuire
a apei. Câștigătorul licitației de privatizare în anul 1999 a fost compania
care a făcut în România cea mai scurtă și costisitoare autostradă din lume:
Bechtel. Aceasta a scumpit apa până acolo încât populația nu a mai putut-o
plăti – în două săptămâni de la preluare, cu 200%. Disperați, bolivienii și-au
montat pe case dispozitive de strângere a apei de ploaie. Bechtel prevăzuse în
acordul cu guvernul corupt și aceasta posibilitate, astfel încât instalațiile
au fost demontate de autorități. Iată cum apa pluvială era, la rândul ei,
privatizată. A izbucnit o revoltă populară, soldată cu morți și sute de răniți,
însă poporul a reușit să învingă, astfel că acordul a fost reziliat, dar
Becthel a intentat proces împotriva statului bolivian și a cerut despăgubiri de
25 milioane dolari. Scenariu binecunoscut, România trebuind sa plătească
despăgubiri încă neștiute după rezilierea contractului secret al autostrăzii
Bechtel, iar Primul ministru a amenințat cu imense despăgubiri dacă proiectul
RMGC nu ar fi pus în practică. Colonia trebuie să-și arate obediența față de
stăpân.
Noaptea Națională
urmează Zilei Naționale.
Felul în care
corporația calcă în picioare, împreună cu guvernul complice, o comunitate
locală, este relevant în cazul Pungești. Dacă inițial, după ce țăranii s-au
opus în octombrie instalării unei sonde în perimetrul comunității lor, compania
Chevron a spus că va duce o campanie de informare, iar consilierii locali au
votat în unanimitate o hotărâre privind interzicerea explorării şi exploatării
gazelor de şist în zonă, a urmat ofensiva statului-corporație. După eșecul
campaniei “door to door” a Chevron în randul sătenilor și anularea în instanță,
prin intervenția Prefecturii Vaslui, a unui referendum local pe tema
exploatării, considerat “neconstituțional” de justiția română, imediat și în
mod absolut simbolic, în noaptea ce a precedat Ziua Națională de 1 Decembrie, a
început o lovitură de forță împotriva celor care se opun fracking-ului în zonă,
prin dizlocarea unui număr impresionant de jandarmi, introducerea în forță a
utilajelor Chevron, arestarea “elementelor turbulente” și blocarea efectivă a
comunei, prin baraje și razii, inclusiv pe câmp. La aceasta s-a adaugat și
blocarea mediatică a cazului în presa mainstream. În Bolivia, armata a ocupat
stațiile de radio și redacțiile ziarelor locale. În România, autocenzura se
instalează benevol, pentru că fiecare jurnalist sau proprietar de post tv are
prețul său.
Criza la care se opun
țăranii din Pungești nu este a lor, este a României. Pentru că 70% din
suprafața țării este concesionată pentru exploatarea gazelor de șist, ceea ce
înseamnă că marea majoritate a populației va avea de suferit în cazul în care
aceasta bulă economică a fracking-ului nu va fi oprită la timp. Instinctul
țăranilor le spune limpede că această exploatare este un pericol pentru
comunitate și generatoare a unei crize de neimaginat, care ar semăna întrucâtva
cu imaginile din seria Mad Max.
O Românie fără apă
freatică potabilă este un scenariu inacceptabil, care ar trebui sa coalizeze
absolut toate forțele responsabile ale acestei națiuni. Iar ofensiva
statului-corporație trebuie oprită definitiv. Pentru că, dacă nu se va întâmpla
asta cât de curând, România nu va avea niciun viitor.
TICALOSIA DECENIULUI:
PRIVATIZAREA APEI IN UE
O mare ticalosie pe
care o pregateste de cativa ani Comisia Europeana este privatizarea apei in
toata Uniunea Europeana. Totul e facut sub pretextul unei reglementari europene
si prin presiuni exercitate asupra unor state membre, cum ar fi Grecia de
exemplu, pentru a lasa un bun public pe mana unor privati, oferindu-le astfel
acestora o oportunitate de profit de cateva miliarde de euro numai in Germania.
Nemtii, dupa cateva privatizari
partiale ale apei publice si-au dat seama ca acest lucru ar putea avea efecte
nefaste pentru cetateni, cele mai mari temeri fiind acelea ca dupa privatizare
pretul va creste foarte mult, iar calitatea apei va scadea.
Ingrijorarea
autoritatilor germane a crescut mai ales dupa privatizarea apei in Portugalia,
in urma careia pretul apei s-a majorat cu 400% si continua sa creasca cu circa
6% in fiecare an. Asta in timp ce in unele locuri calitatea apei potabile a
scazut atat de mult, incat nu mai poate fi bauta, iar multi cetateni nu isi mai
pot permite sa achite facturile tot mai mari. Ca urmare a acestor lucruri, in
Portugalia protestele populatiei impotriva privatizarii apei s-au intensificat
tot mai mult in ultima vreme.
Explicatia pentru
aceste rezultate este simpla: companiile private sunt interesate de profit
rapid si de aceea au facut investitii minime, dar au marit foarte mult
tarifele. La infrastructura, din motive de economie, au fost folosite tevi si
instalatii de proasta calitate, fapt ce a necesitat clorinarea apei pentru a-o
dezinfecta, rezultand astfel o apa mult mai slaba calitativ decat inainte.
Aceste efecte negative
au fost observate si in Germania, fapt care a determinat autoritatile sa
incerce sa recupereze, in anumite cazuri, o parte din actiunile companiilor de
apa vandute, la un pret mult mai mare, doar ca sa preia din nou controlul
asupra apei publice.
La Berlin, dupa ce apa
a fost privatizata partial prima oara in 1999, in februarie 2011 a avut loc un
referendum, la care cetatenii au fost consultati in legatura cu privatizarea
acestui bun de utilitate publica.
Intr-un referendum de
duminica (13 ferbruarie 2011 n.t.) peste 665.000 de cetateni din Berlin au
votat in favoarea desecretizarii unor documente care sa dezvaluie detalii legate
de afacerea privatizarii partiale a companiei Berlin Water Works (BWB). Acest
ultim referendum a fost al treilea vot popular de acest fel, care a avut loc la
Berlin in ultimii ani. Mai presus de toate, votul de duminica reprezinta o
lovitura importanta data politicilor Partidului Social Democrat (SPD) si
Partidului Stangii, care guverneaza in coalitie, in capitala germana.
Referendumul a fost
precedat de o petitie de succes, in care initiativa cetatenilor numita “Lista
Apei Berlinului” a strans in termen de sase luni mai mult de 320.000 de
semnaturi – din care 280.887 au fost valabile – in sprijinul cererii sale.
Nu mai mult de 172.000
de semnaturi au fost necesare pentru campania acestei initiative. Totodata, in
Germania au aparut o serie de documentare si reportaje, menite sa informeze
cetatenii in legatura cu problema privatizarii apei si sa declanseze dezbateri
publice pe marginea acestui subiect, asa cum este si cazul urmatorului
reportaj, difuzat pe postul national german de televiziune.
Trebuie sa mai lamurim
un lucru. Privatizarea apei presupune doar distributia sau si dreptul de
proprietate asupra resursei in sine? Pentru ca, daca se privatizeaza asa cum
s-a procedat in Bolivia de exemplu, oamenii nu vor mai avea dreptul sa
foloseasca in gospodarie nici macar apa de ploaie care se scurge de pe
streasina, deoarece aceasta va deveni proprietatea firmei private care o
administreaza.
Un alt aspect
interesant este acela ca privatizarea apei vine la pachet cu exploatarea
gazelor de sist, procedeu care, dupa cum se stie, este un mare consumator si
poluator al resurselor naturale de apa. In timp, din cauza poluarii, apa va
deveni o marfa de lux si asta va urca pana la cer profitul firmelor private
care o vor distribui populatiei.
Revenind la biata
noastra tarisoara, dupa cum se vede, subiectul privatizarii apei si lucrurile
grave care se intampla in Europa nu exista, nici pentru presa, nici pentru
autoritatile de la Bucuresti. In schimb avem zilnic in mass-media dezbateri
aprinse despre bisnitari si animalele lor salbatice, divorturi de celebritati,
scandaluri generate de moartea unor vedete, clovneriile lui Basescu, carnea de
cal, eliberarea lui Nastase din puscarie si alte idiotenii fara importanta.
Iar postul national de
televiziune nu numai ca nu informeaza corect cetatenii si nu supune dezbaterii
nationale problemele importante legate de privatizari, securitatea cetateanului
si a bunurilor publice, ba dimpotriva, prezinta privatizarile, liberalizarile,
regionalizarea si acordurile cu FMI, ca fiind solutiile cele mai bune de urmat
si calea sigura pentru redresare economica si prosperitate!
Daca statul si presa
ne-au tradat, singura solutie este aceea sa ne ajutam singuri si sa trecem la
actiuni civice concrete. Legat de privatizarea apei la nivel european exista
deja o miscare cetateneasca, care a strans pana acum 1,2 milioane de semnaturi
si care lupta pentru pastrarea accesului la apa si salubrizare pentru fiecare
cetatean, ca serviciu public, nesupus controlului privat.
Daca doriti sa semnati
petitii si sa va implicati, puteti descarca materialele necesare de aici:
www.right2water.eu/material
Scopul real a gazelor
de sist este de a otravi apa pe toata planeta
Nu va inselati ! Planul
este de a otravi apa pe toata planeta, ca apoi, rezervele de apa potabila, sa
aiba un pret enorm! Aici vorbim de lacomie, dar mai mult de atat, e vorba
despre control, pentru ca daca o grupare reuseste sa polueze toate rezervele de
apa potabila, dar in acelasi timp se asigura ca a “privatizat” in propriul
beneficiu ce a ramas neotravit [toate izvoarele de apa curata ale natiunilor],
si le are sub control strict prin intermediul ONG-urilor de “protectia
mediului” si agentiilor criminale ale ONU, atunci… acea grupare conduce TOT!
Or sa fie razboaie
pentru acces la apa daca le vom permite asa ceva, iar razboaiele acelea vor fi
devastatoare. Trebuie sa ne opunem cu orice pret, pentru ca acesti indivizi
sunt psihopati, nu le pasa daca ucid milioane de oameni, ba chiar ei isi doresc
asta, ca apoi, cei putini din noi, cei care supravietuiesc, sa fie mai usor
controlabili, prin implantari de microcipuri sau tatuaje electronice vizibile
sau invizibile pe mana dreapta sau pe frunte (microcipurile au ajuns la
dimensiunea unui ADN, insesizabile) si alte nenorociri tehnologice ce deja
le-au pregatit!
Cat de curand va incepe
“razboiul pentru apa” !
Nu exista niciun stat
liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de
lupta. Daca o tara vrea sa fie libera, toti cetatenii cu drept de vot trebuie
sa poata purta liberi arme. Concluzia corecta o poate trage oricine gandeste
sanatos.
Comisia Europeana
pregateste de mai multi ani, pe usa din dos, privatizarea resurselor de apa in
toata Europa. Numai ca, dupa privatizare, pretul apei a explodat, iar calitatea
apei a scazut. In Portugalia in uma privatizarii apei, pretul ei a crescut cu
400% si continua sa creasca cu 6% in fiecare an, iar apa a devenit in unele
locuri atat de proasta incat nu mai poate fi bauta.
Asta i-a speriat pe
nemti care au inceput sa rascumpere actiunile de la firmele privatizate, pentru
ca autoritatile sa reia controlul asupra apei, care este un bun public. La
Berlin a avut loc in 2011, in urma unei petitii a cetatenilor, un referendum
pentru desecretizarea contractului de privatizare partiala a companiei BWB, iar
in Portugalia au mereu loc ample proteste de strada. In Romania nu se aude
nimic despre asta, pentru ca presa e cenzurata si aservita, iar guvernantii ne
tradeaza si ne vand cu mare drag. Asa ca tot ce putem face este sa ne ajutam
noi intre noi, sa dam informatia mai departe si sa participam la actiunile
civice care se desfasoara la nivel european.
Este o REALITATE: in
Romania, un numar covarsitor de oameni traiesc in conditii de auto-suficienta:
pot, prin resurse proprii sa se hraneasca tot anul, sa vanda produse pentru a
cumpara altele necesare, au sursa de APA in curte, le mai lipseste doar sa aiba
si energie gratis ca sa fie complet INDEPENDENTI de un sistem (guvern)… iar asta
explica oarecum si indiferenta romanilor la ce se intampla.
Ei, aceasta NU MAI ESTE
REALITATEA in multe state din vest! Si atunci, te intrebi, cat de importanta
este APA pentru a mentine aceste sute de mii de gospodarii independente? Sa ne
amintim ca din ianuarie se numara cate vaci/oi, etc are fiecare, ba chiar si mp
de solare din curte spre a fi impozitate!
Intradevar, nu prea pot
sa controleze cat castiga un taran, cate legaturi de ceapa si ridichi a vandut…
Si ajungi la aceeasi concluzie, Agricultura si Turismul (mai exact
agro-turismul) au un potential URIAS in Romania, si se pot dezvolta prin
resurse proprii oamenilor, independente de stat! Ei bine, asta nu se vrea!
Oamenii din Romania sunt mai liberi decat intelegem noi, comparativ cu SUA,
chiar UK. Aceasta libertate poate fi luata in termen de cateva luni, prin
explorari dupa gaze de sist! “Hopa, scuze… tocmai v-am otravit apa”…