Unde sunteţi voi, generalii mei?

Unde sunteţi voi, generalii mei?

Unde sunteţi voi floarea Armatei Române ?

Voi urmaşii ai lui Gheorghe Avramescu, Constantin Prezan,

Nicolae Şova, Ion Dragalina, David Praporgescu.

Pe voi, actualii GENERALI, vă acuz de trădarea intereselor Armatei Române.

Dumnezeu să va ierte şi să vă lumineze în ceasul al 12-lea.

În suflet, ca un cuţit, mi se răsuceşte aceeasi intrebare: unde sunteţi voi bravi conducători ai Armatei Române?

Acei oameni la care noi, activi fiind, priveam cu respect ca la nişte zei, pentru care, la ordin, eram în stare să trecem Prutul, Tisa sau Dunărea!

Unde sunt leii de altădată?

Acum, când avem noi nevoie de voi, în loc să fiţi în fruntea luptei pentru onoarea armatei şi a drepturilor noastre de militari rezervişti, ca o masă amorfă, aţi dispărut?

O dată, acum sau la finalul existenţei de rezervist, avem nevoie de voi şi sunteţi muţi,vă ascundeţi sub plapumă. Păi plapumile nu mai sunt plutoanele, companiile, batalioanele, regimentele sau brigăzile pe care le-am comandat sub conducerea voastră, în spatele carora să vă arătaţi curajul şi mândria acum?

Aţi obosit? Aţi căzut seceraţi in lupta cu ………, descoperiţi-vă singuri cauza?

Nu aţi simţit în ianuarie 2011, că vă trece glonţul pe la ureche, că drepturile câştigate cu inteligenţa minţii, sudoarea trupului, dăruirea şi sacrificiul minţii şi trupului, uneori cu sânge pe câmpurile de luptă, înscrise cu literă de lege în cartea sfânta a naţiunii, de către Cuza, sunt aproape de a fi decimate de hoardele de guvernanti, parlamentari etc.?

Vă odihniţi “oscioarele d-voastra cele obosite de atâta conducere a armatei?”.

Sunteţi inconştienţi?

Nu simţiti, că tot ce aţi agonisit o viaţă întregă dăruită apărării ROMÂNIEI, indiferent de sistemul politic, în tăcere, în onoare, demnitate şi cu anumite avantaje, drept recunoaştere a ceace aţi făcut, toate se duc pe apa sâmbetei ?

Aveţi pielea groasă să lăsaţi greul pe umerii foştilor subordonaţi, mai nevoiaşi, apoi să vă bucuraţi dacă vom câştiga această bătălie, bătându-vă cu palmele nemuncite pe piept, arătând poporului –“am mai câştigat o bătălie!”.

Da, vom mai câştiga o bătălie căci eu cred în victoria dreptăţii, dar făra voi, generalii Armatei Române. Voi numai ve-ţi culege roadele, făra nici o implicare directă.

Oare aşa ar fi procedat Şova, Prezan, Avramescu, Dragalina, Praporgescu sau Mociulschi şi alti GENERALI ai ROMÂNIEI?

Nu, pentru că ei nu şi-au câştigat gradele “la apelul de seara” sau “făcutul bocancilor”, prin merite subtile.

Ei AU SCRIS ISTORIA ROMANIEI şi în faţa cărora noi, cei de azi şi de mâine, ne închinăm cu respect.

Cum vă puteţi privi dimineaţa chipul in oglindă?

Cu ochii de trădător al intereselor militarilor, care mai ieri vă adulau, se mândreau cu voi, dar azi, vă privesc cu indiferenţă şi milă (reversul medaliei vă aparţine).

Vă e ruşine sau greu ?

Fiţi alături de noi, cei relativ mai mulți, umiliți, îndemnând la unitate nu la dezbinare. V-am văzut stând pe marginea bulevardului, urmărind pasivi coloanele de pensionari militari ce manifestau. Apoi probabil se apropia ora de siestă, v-aţi îndreptat liniștit pașii spre casă. Gata spectacolul se terminase, ați participat la miting.

Sunteți încordați? Purtaţi în suflet o mare răspundere?

Voi care participați la 2 adunări pe an ale A.N.C.M.R.R. şi acelea pentru a mai strânge o dată cotizația, nu vă puteti expune, să fiți văzuți, de cine știe cine, să fiti filmați, s-ajungeți prin evidențele organelor.

După voi, probabil că foștii subordonați care se țin de procese pentru salvarea pensiilor si demnității lor de militar, participă la adunări în care fac planuri, proiecte, calcule, organizează și participă la mitinguri sacrificându-si timpul, nu sunt ruginiți de atâta Armată.

Vă e teamă să nu va compromită total?

Gradul, uniforma, familia, Țara, căci văd oamenii ăia din piață în ce hal au ajuns câțiva militari care pătează onoarea Armatei Române .

Vai ”tresele … lor, ce răcnesc așa, ca apucații, pentru ce, oare?” Nu vă plac, nu e ordinea cu care sunteți învățați, voi care ați avut funcții de răspundere știți cum trebuie să fie.

Ce solicită?

Menținerea nivelului pensiilor? Aiurea.

Nu vă este jenă?

Oare nu sunteţi aceeaşi plămada cu noi, nu am servit şi nu servim aceeași cauză?

Este de datoria voastră să fiţi in fruntea coloanei. Cu voi am fi mai mulți și mai puternici. Nu vă mai ascundeți în corupta A.N.C.M.R.R., lăsaţi orice sfială, recâştigati-vă respectul nostru și haideți alături de noi.

Avem mai multă nevoie ca oricând de unitate și nu de dezbinare, să fim puternici, să putem învinge și recâștiga respectul terfelit.

Fiţi din S.C.M.D. şi pentru ei!

Col.(r)

Groza Constantin

http://scmdfagaras.blogspot.com/

Avertisment transmis domnilor ministri ai M.Ap.N., M.A.I. si Directorului General al S.R.I.

Avertisment transmis domnilor ministri ai M.Ap.N., M.A.I. si Directorului General al S.R.I.

Tovarasi reprezentanti ai partidului-stat,

In executarea ordinelor F.M.I., ati dovedit exces de zel in destructurarea sistemului national de aparare, reusind sa mariti numarul de rezervisti de la 144.500 in octombrie 2009, la 187.000 astazi.

Ati dat afara, fara drepturi, si veti continua sa o faceti, jandarmi, politisti, pompieri tineri si, la 45 de ani, militari angajati pe baza de contract, toti fara drept de pensie anticipata, ajutor de somaj, fara posibilitatea recuperarii drepturilor banesti restante, toti dati afara din apartamentele in care stateau cu chirie, pe motiv ca sunt locuinte de serviciu. Va bateti joc de cadrele cu varste intre 50-55 de ani, obligandu-i sa treaca in rezerva, desi pe Legea 263/2010 ar trebui sa treaca la 60 de ani, obligandu-i sa accepte statutul de ”anticipat” si oferindu-le pensii la calendele grecesti sau un ajutor de somaj mascat in asa zisa ”pensie provizorie”, inexistenta din punct de vedere legal. Ne-ati limitat dreptul la munca, prin Legea 329/2009 si, practic, ni l-ati anulat prin prevederile Legii 263/2010.

Ne-ati luat, pe sest, in mai 2010, dreptul legal la o a doua pensie, pe baza vechimii in munca, realizata dupa trecerea in rezerva. In perspectiva alinierii salariale a militarilor si politistilor activi la omologii lor din NATO, ati intrevazut beneficiul: ati redus si continuati sa reduceti numarul activilor (de aici suplimentarea fondurilor de pensie, pentru viitorii pensionati, nu pentru marirea pensiilor aflate déjà in plata, cum cred naivii) iar pe noi, rezervistii, ati hotarat sa ne transformati in balast, adica in civili, “asistati” (pe Legea 119/2010) sau ”beneficiari” (pe Legea 263/2010) adica pomanagii, civili, fara identitate, ai statului, dependenti exclusiv de punctul de pensie. Si aceasta pentru ca legile noastre ocupationale prevedeau cresterea pensiilor, proportional cu cresterea salariala la activi. Aceasta este in fapt miza, nu problema cuantumului, adica a sumelor incasate astazi, pe care o fluturati diversionist in fata presei si in tribunale.

Mizati pe manipulare psihologica si pe razboi de imagine. De asemenea, pe cunosterea psihologiei colective a militarului foarte in varsta, déjà atins de dementa senila sau a celui fara studii adevarate. De asemenea, ati mizat pe principiul caprei vecinului, adica pe psihologia colectiva a romanului.

Doi ani de zile ati dus razboiul impotriva “nesimtitilor de militari cu pensii nesimtite de 20 de milioane”, pentru a va face aliati din prosti, ca sa urle de bucurie ca desfiintati structurile militare una dupa alta, ca le furati rezervistilor dreptul dobandit numit grad militar si dreptul dobandit, in egala masura proprietate, numit pensie militara. Ati vrut sa ne transformati in civili, dependenti exclusiv de punctul de pensie, desfiintandu-ne legile ocupationale, abrogate la 1 ianuarie 2011 si reducandu-ne pensiile cu 18-69%. Pentru asta ati apelat la un principiu inexistent, acela al retroactivitatii legii, promovand legea anticonstitutionala si antieuropeana 119/2010, cu caracter retroactiv, si inventand absurda “recalculare” ceea ce, din punctul de vedere al legislatiei si tratatelor europene la care Romania este parte, inseamna pur si simplu Discriminare.

Ati fost invinsi prin hotararea definitiva si executorie a Curtii de Apel Cluj din 28 septembrie 2010, care a oprit definitiv si executoriu anticonstitutionala recalculare, suspendand H.G. 735/2010. Din acel moment, continuarea recalcularii era ilegala, dar ati comis ilegalitatea, emitand intre 27 decembrie 2010 - 6 ianuarie 2011 deciziile nule de drept (pentru ca va era interzis sa le emiteti, recalcularea fiind interzisa) prin care ne-ati facut pensiile zob, unii dintre camarazii nostri decedand din aceasta cauza. Ati fost din nou invinsi prin Hotararea ICCJ din 7 ianuarie 2011 si toate minciunile dvs. in privinta principiului erga omnes,raspandite cu spume la gura in media, nu v-au fost de nici un folos, decat eventual au folosit mancatorilor dvs. de rahat, pe care i-ati rasplatit cu stele de generali si “contratorpilori”.

Din 8 ianuarie 2011, ati schimbat tactica. Ati renuntat la actiunea “poporul contra nesimtitilor de rezervisti cu pensii nesimtite” si ati declansat operatiunea “rezervisti tăntălai contra rezervisti adversari”. In conditiile in care Legea 263 a fost blocata, prin blocarea Legii 119/2010, ca urmare a desfiintarii H.G. 735 iar legile noastre ocupationale au fost abrogate, toate pensiile militarilor, cu data de 7 ianuarie 2011, au intrat ilegal in plata, ca transfer de fonduri fara acte justificative. Pe fond, v-ati permis sa cedati ultimatumului SCMD din 24 ianuarie 2011, ca sa revenim la situatia din decembrie 2010, doar in cuantumul pensiilor, nu si legal, prin prorogarea Legilor 164/2001 si 179/2004. Si daca tot ne luam pensiile ilegal, v-ati permis sa afirmati manipulatoriu ca faceti dreptate in sistem si sa mariti, pe ici pe colo, in mod nejustificat, pensiile catorva, mintind ca e vorba de 90%. In fudulia lor, pentru ca prostul pana nu-i fudul, nu e prost destul, unii au muscat momeala, acceptand cu bucurie, in schimbul renuntarii la calitatea de militar in rezerva, pensii marite real sau doar promisiunea de marire cu data de 1 ianuarie 2012, nesesizand ca le-ati luat calitatea de militar in rezerva si i-ati transformat in simple slugi politice. De asemenea nu au sesizat ca ati introdus in context cuvantul REGULARIZARE. Ceea ce inseamna returnarea, la un moment dat, a sumelor care constituie diferenta fata de suma de drept, ca “foloase necuvenite din drepturi de pensie”. Ati mizat, in aceasta operatie, pe mentalul tăntălăului ca el, si numai el, marele Gogu, merită mult mai mult decat toti ceilalti camarazi, pentru ca a fost mare sculă pe basculă in cine stie ce bransa. Ati mizat pe disperarea celui caruia i se apropie funia de par, ca, peste 10-20 de ani, nimeni nu va mai sti ca a facut umbra pamantului degeaba, pe mentalitatea celor care rescriu istoria, punandu-se in centrul ei, si i-ati cumparat, in dispretul total fata de calitatea de militar, umplandu-i cu grade de generali in rezerva, ordine, si decoratii inutile.

Toate acestea au avut drept scop aburirea noastra, sa nu vedem ca principala operatie este tentativa disperata de a legitima ilegalitatea prin asa zisa REVIZUIRE. Prin aceasta incercati sa legitimati deciziile de pensie ilegale, nule de drept, date pe asa zisa “recalculare”. Ati incercat sa ne prostiti sa renuntam la procese, ca n-ar mai avea obiect, ati dat ordine precise judecatorilor ce hotarari sa ia, dar nu ati reusit si SCMD a mers inainte, avand peste 4000 de procese in prima instanta castigate si 597 in recurs, la Curtile de Apel. Cu alte cuvinte, 597 de membri ai SCMD, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, s-au intors la statutul de militar in rezeva si la deciziile de pensie anterioare, stabilite prin vechile legi ocupationale astazi abrogate.

In aceasta situatie, slugile de la Curtea Constitutionala nemaifiind de ajuns, ati luat cu asalt ICCJ si tagma judecatorilor, mergand cu amenintari, pana la sanctiuni disciplinare daca ne mai dau castig de cauza, si ati pus-o pe madam Macovei nr.2, pe nume Kovesi, sa introduca la ICCJ Recursul in interesul legii. In mod surprinzator, ICCJ a dat hotararea in favoarea noastra, in ziua de 12.12.2011, ingropand definitiv Legea 119/2010, blocand astfel toate prevederile referitoare la militari din Legea 263/2010, implicit operatiunea numita REVIZUIRE si deschizand perspectiva recunoasterii legilor noastre ocupationale.

Daca am fi pierdut la ICCJ, hotararile tribunalelor ar fi venit pe banda impotriva noastra. Castigand, este posibil ca numarul de 597 de militari in rezerva sa creasca rapid. Oricum, va avertizam ca ne vom judeca la Curtea de la Luxemburg si la CEDO, pentru ca vrem redobandirea tuturor drepturilor noastre, prin prorogarea legilor noastre ocupationale. Va avertizam ca vom lupta si pentru pastrarea cuantumului pensiilor crescute, pentru ca sunt tot un drept dobandit, plata fata de lege urmand sa fie facuta de catre cei care au comis ilegalitatile, rasturnand piramida ierarhiei militare.

Pe cale de consecinta, inainte de a avea textul hotararii ICCJ, va avertizam sa renuntati la operatiunea numita REVIZUIRE si la trimiterea in bloc a deciziilor de revizuire care sunt nule de drept din acest moment, pentru ca, in caz contrar, va vom face raspunzatori in fata legii.

Pe tantalaii care va admira ii avertizam ca, pana la restabilirea dreptului, doar membrii SCMD, care castiga - si vor castiga matematic in justitie - isi vor redobandi si onoarea si demnitatea militara si drepturile decurgand din calitatea de militar in rezerva, ei urmand a fi supusi REGULARIZARII adica si regulati si cu banii luati, pentru ca o pensie de 20 de milioane declarata “nesimtita” ieri, facuta “simtita” la 40 de milioane astazi si inghetata definitiv, nu va mai valora doi bani in 2015 cand noi, membrii SCMD, vom fi obtinut si consideratia si pensiile similare omologilor nostri din NATO.

Batalia continua, tovarasi, 2012 este an decisiv pentru dvs. ca politicieni si asa cum v-ati ciocnit de SCMD atunci cand ati vrut sa faceti un partid de aplaudaci al rezervistilor din toate structurile, va veti ciocni de SCMD si atunci cand seful vostru, mergand pe eterna tactica ruseasca, va apela la Forumul civic al lui Putin. Atunci, in alegeri, veti constata ca SCMD este coloana vertebrala a societatii civile constiente si veti pierde matematic, indiferent cate voturi veti cumpara sau fura. De aceea, ar fi in avantajul dvs., sa renuntati cat mai e timp, sa obligati Guvernul si Legislativul sa proroge legile 164/2001 si 179/2004, pentru ca rahatul ilegalitatilor pe care ati inceput sa-l rostogoliti impotriva noastra pe 28 decembrie 2008 a capatat, intre timp, dimensiunile unei haznale uriase, aruncand Romania in haos juridic. Oricum, va prevenim ca, daca dati drumul asa cum s-a prevazut, pe 31 decembrie a.c., la grosul deciziilor de revizuire, le vom contesta in bloc si vom indemna nu numai pe membrii SCMD ci pe toti rezervistii care se afla in procese pe aceasta tema, sa completeze, in situatia in care le scade pensia, modelul de ordonanta presedintiala pe care l-au elaborat juristii nostri pentru ca, prin decizii ale tribunalelor, pe durata bataliei in justitie, pensiile noastre sa nu scada.

Urandu-va, nu in politica ci in viata, “La multi ani!”, ca sa apucati sa fiti pedepsiti pentru bataia de joc la care ne-ati supus si pentru genocidul comis déjà, va salut, fara respect.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) Mircea DOGARU

Turcia permite evitarea serviciului militar obligatoriu în schimbul achitării a 12.000 euro

Preşedintele Turciei Abdullah Gül a semnat miercuri la Ankara legea care permite evitarea serviciului militar obligatoriu pentru bărbaţii în vârstă de peste 30 de ani în schimbul achitării a 30.000 de lire (circa 12.100 de euro), a informat agenţia Anadolu, potrivit EFE.

În Turcia nu este recunoscută 'obiecţia de conştiinţă', iar cei care refuză să presteze serviciul militar sunt pedepsiţi cu închisoarea. De noua lege, cu o valabilitate de numai şase luni, vor beneficia aproximativ 100.000 de bărbaţi, potrivit estimărilor, adică 20% dintre cei 460.000 de bărbaţi care au în prezent vârsta cerută pentru serviciul militar, potrivit datelor Ministerului turc al Apărării. Cetăţenii turci rezidenţi în străinătate vor putea evita serviciul militar în schimbul plăţii a 10.000 de euro. Presa turcă estimează că, prin această lege, statul ar putea încasa în următoarele luni circa 1,2 miliarde de euro. Legea a făcut obiectul unei mari polemici în cursul procedurii parlamentare, considerându-se că pune greutatea apărării naţionale pe umerii celor mai puţin avuţi. În fiecare an, zeci de soldaţi turci mor în luptele împotriva Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK, în afara legii), în sud-estul ţării. Marea majoritate a victimelor sunt tineri recruţi aflaţi în serviciul militar obligatoriu, care este de şase luni pentru cei cu studii universitare şi de 15 luni pentru toţi ceilalţi. Această lege nu este prima de acest fel, deoarece în anii 1987, 1992 şi 1999 s-a făcut acelaşi lucru pentru a reduce surplusul de recruţi, adaugă sursa citată.AGERPRES

http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/96014-Turcia-permite-evitarea-serviciului-militar-obligatoriu-in-schimbul-achitarii-a-12000-euro.html

Varujan Vosganian: Scrisoare deschisa către dumneavoastră, domnule preşedinte Traian Băsescu

Scrisoare deschisa către dumneavoastră, domnule preşedinte Traian Băsescu, despre câteva răspunsuri pe care le datoraţi şi despre cum băieţii dumneavoastră sunt mai deştepţi decât ai noştri Domnule preşedinte, Această scrisoare se referă la unele răspunsuri pe care le datoraţi opiniei publice, în urma unor declaraţii recente pe care le-aţi făcut cu privire la contractele de energie electrică încheiate, pe parcursul ultimilor ani, de companiile din subordinea Ministerului Economiei. De la bun început doresc să va asigur că voi utiliza, pe parcursul dialogului nostru, un limbaj civilizat, încercând să trec cu vederea diversele calificative cu care m-aţi gratulat în decursul timpului, de la rasist care doreşte să închidă pe romi în ghettouri (afirmaţie publică făcută pe când eram propus comisar european din partea Romaniei) până la armean rău şi incompetent (laolaltă, dupa opinia dumneavoastră, cu toţi ceilalţi armeni pe care i-aţi cunoscut, cu excepţia medicului care v-a salvat viaţa), continuând, zilele trecute, cu epitetul de mincinos neruşinat (mai exact, care minte cu neruşinare). Aşadar, iată care sunt chestiunile la care vă rog să răspundeţi, pentru ca nelămuririle să fie elucidate până la capăt: 1. Dumneavoastră spuneţi că am refuzat să vă pun la dispoziţie contractele de energie electrică semnate de predecesorii mei cu parteneri privaţi. Eu spun că le-am pus la dispoziţie. Şi nu doar eu, ci şi predecesorul meu, Codru Sereş. În situaţia, cum spuneţi, a unui ipotetic refuz din partea mea, vă rog, domnule preşedinte, să ne lămuriţi în legătură cu următoarele nedumeriri: a) A refuza o solicitare a preşedintelui Republicii este un gest politic de o anumită gravitate. De ce, pe toată durata mandatului meu, nu aţi făcut public acest refuz? De ce nici după aceea nu aţi evocat niciodată această situaţie? Pe scurt, ca să parafrazăm o întrebare la modă în anii '90, ce aţi făcut, în această privinţă, în ultimii cinci ani, domnule preşedinte? b) Consider că existenţa acestor contracte este o temă de interes naţional şi dumneavoastră îmi împărtăşiţi punctul de vedere. În situaţia în care eu aş fi refuzat să vă pun la dispoziţie informaţiile cerute, de ce nu aţi pus această chestiune în discuţia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, unde eram amândoi membri, dumneavoastră chiar preşedinte? Dacă refuzul meu ar fi fost real, situaţia s-ar fi remediat imediat, cerându-mi-se explicaţii în faţa CSAT. Dumneavoastră, însă, nu aţi făcut acest lucru. De ce, domnule preşedinte? 1. Aţi afirmat că am prelungit contractele de energie Eu afirm nu doar că nu am semnat vreun astfel de contract, dar nici nu am autorizat companiile din subordine să facă aşa ceva, anume să reînnoiască contractele de energie cu intermediari sau cu consumatori privaţi de energie electrică. În perioada în care am fost ministru al economiei funcţiona Ordinul 408/12.06.2006 care interzicea încheierea oricărui contract bilateral în afara bursei transparente OPCOM. Dacă aş fi semnat sau autorizat aşa ceva şi încă pe ascuns, m-aş fi situat în afara legii. Intrăm, iată, în cel de-al patrulea an de când nu mai sunt ministru. Oare până acum, dacă am încălcat legea, nu s-a putut descoperi? N-au aflat serviciile de informaţii? Nu a observat, de trei ani încoace, noua conducere Hidroelectrica şi nici Ministerul Economiei că livrează energie electrică de zeci sau poate sute de milioane de euro în baza unor ilegalităţi comise de fostul ministru Vosganian. Şi asta în condiţiile în care am fost ani de zile vânat de oamenii dumneavoastră precum un cerb carpatin prin pădurile patriei? E între mine şi dumneavoastră, domnule preşedinte. Aşadar, dumneavoastră spuneţi că am semnat, eu spun că nu. Dintre noi doi numai unul poate să aibă dreptate. Celălat trebuie să tragă consecinţa faptelor sau a cuvintelor sale. Până una alta, până când nu indicaţi acele contracte reînnoite în perioada mandatului meu, cu semnătura sau autorizarea mea, eu am dreptate. 1. Aţi afirmat că reînnoirea contractelor de energie electrică, în 2010, s-a făcut fără ştirea dumneavoastră. Având în vedere că obiectul acelor contracte (pe o perioadă de opt ani: 2010 - 2018) îl constituie tranzacţii de mai multe miliarde de euro iar tema este deosebit de sensibilă, putem avea anumite îndoieli în legătură cu această declaraţie. Dar, în fine, acceptând ceea ce spuneţi, rămâne, domnule preşedinte, întrebarea: de ce, în clipa în care aţi aflat de reînnoirea acestor contracte, nu aţi luat atitudine publică împotriva acestei decizii? Noi am semnalat imediat acest fapt, dumneavoastră, însă, altminteri foarte prompt în reacţii, aţi păstrat tăcerea o perioadă foarte lungă de timp. Ca să nu mai vorbim că, chiar şi acum, declaraţiile dumneavoastră şi ale primului ministru sunt mai degrabă îngăduitoare, căutând circumstanţe atenuante semnatarilor acestor contracte. Ba chiar primul ministru încearcă să ne convingă de eficienţa acestor contracte prelungite până în 2018, în condiţiile în care preţul actual prevăzut în contracte este de sub 50% din preţul mediu de tranzacţionare de pe bursa de energie! 1. Inţeleg că tema rezilierii unilaterale din partea statului român a acestor contracte nu mai e de actualitate. Câtă vreme contractele fuseseră semnate în timpul mandatelor predecesorilor mei, aţi cerut rezilierea lor. Când contractele au fost reînnoite de reprezentanţii echipei dvs., n-aţi mai cerut acest lucru, ci aţi solicitat arbitrajul Comisiei Europene. Puteaţi să o faceţi în prealabil, pentru a evita o situaţie stânjenitoare şi pagube anuale de ordinul sutelor de milioane de euro pentru Hidroelectrica. Pentru a vă convinge, totuşi, domnule preşedinte, că reînnoirea contractelor de energie electrică nu a fost un capriciu al conducerii Hidroelectrica ci un act premeditat al Guvernului, este suficient să lecturaţi Ordinul 445/10.03.2009 ce poartă antetul Guvernului şi al Ministerului Economiei. În acest Ordin, faţă de prevederile actelor normative precedente, se scot de sub obligativitatea tranzacţionării pe bursă, citez:"cantităţile de energie aferente contractelor aflate în derulare". Cu alte cuvinte, posibilitatea reînnoirii acestor contracte devine posibilă prin act al Guvernului Boc! Ce aveţi de spus în legătură cu toate acestea, domnule preşedinte? În încheiere, vă rog să înţelegeţi motivul pentru care am ales acest mod de a mă adresa domneavoastră, anume printr-o scrisoare deschisă. Experienţa mi-a dovedit că de câte ori vă trimit corespondenţe pe căi obişnuite, se creează probleme. Nu e numai cazul acestor contracte. Imi amintesc cum aţi declarat că Guvernul liberal nu v-a informat în legătură cu situaţia reală din economie în momentul în care aţi promulgat legea creşterii salariilor profesorilor. Încât a trebuit, pentru a restabili adevărul, să prezint presei cele două scrisori pe care vi le-am trimis, una împreună cu primul ministru Călin Popescu Tăriceanu, alta împreună cu ministrul muncii Mariana Câmpeanu, ambele ajunse la sediul Preşedinţiei cu mult înaintea promulgării de către dvs. a legii respective. Aşadar, pentru a nu exista nici o ambiguitate privind primirea ori citirea corespondenţei noastre, vă rog să primiţi, domnule preşedinte, această scrisoare deschisă împreună cu expresia sincerităţii mele. Varujan Vosganian

PRIMARUL PDL-IST DE SECTORUL 6 ,TUN DE 5,5 MILIOANE DE EURO

de MANUEL AVRAMESCU

O să fiu scurt, iar cine are răbdare şi curiozităţi poate folosi link-urile (merită!).

Despre ce e vorba?

De ani de zile, cinematograful Favorit se degradează încet. De ce? Indolenţă şi ceartă pe caşcaval. Acum, lucrurile sunt mai limpezi. Pe baza unui contract pe 6 ani, primăria l-a luat în comodat (contractul nr. 39 din 01.03.2010 dintre RADEF România Film şi Primăria Sector 6).

Şi pentru că oamenii din zonă au cerut ca cinematograful să redevină funcţional şi să fie amenajat sub forma unui centru cultural multifuncţional (mare greşeală să ceri aşa ceva), de ce să nu îl satisfaci pe cetăţean?

Doar că primul cetăţean al sectorului e chiar primarul. Iar el trebuie să fie primul satisfăcut. Şi costă mult această satisfacţie…

Azi, în şedinţa Consiliului Local, cu mânuţele portocalii, au dat verde studiului de fezabilitate (SF) pentru “Centru Cultural European Favorit”. De ce o fi aşa important un SF? 99% dintre cetăţeni nu ştiu de ce… şi tocmai de asta este important! Printr-un SF se aprobă ce se face, cum se face şi câţi bani “face” ce se face. Adică, dacă vrei să “rezolvi” o licitaţie la un moment dat, munca începe cu SF-ul. Acolo se introduc elementele cheie.

SF-ul în discuţie, după ce spune cât de nasoală e situaţia actuală şi cât de frumoasă va fi, ajunge la punctul culminant: costurile estimative:

http://atitudini.wordpress.com/2011/08/30/poteras-tun-de-55-milioane-e/

CA SA STITI CUI VA ADRESATI!

Stimate domnule ........... Urmare la solicitarea dvs., care a primit numărul 558 din data de 28.11.2011 la Direcţia informare şi relaţii publice, vă informăm că la momentul actual, domnul colonel Dragos Lucan este imputernicit, prin ordin al ministrului apararii nationale, sa asigure indeplinirea atributiilor de director al Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apararii Nationale, in temeiul prevederilor art. 5, alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 233/2011 privind atributiile,organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale.

Cu stima,

p.Şeful Direcţiei informare şi relaţii publice

Lt. col. Valentin Vasile

C O M U N I C A T Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Biroul de Informare şi Relaţii Publice

Pensii speciale - recurs în interesul legii respins

Comunicat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Comunicat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul in interesul legii, promovat de catre Kovesi, dupa cum urmeaza: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Biroul de Informare şi Relaţii Publice C O M U N I C A T În şedinţa din 12 decembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, a soluţionat un număr de 2 recursuri în interesul legii, fiind pronunţate următoarele soluţii: Decizia nr.28 în dosarul nr. 27/2011. Respinge, recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art. 3201 alin.1 şi 7 din Codul de procedură penală, cu privire la momentul procesual până la care sunt aplicabile prevederile referitoare la procedura de judecată simplificată. Obligatorie, potrivit art.4145 alin.4 din Codul de procedură penală. Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2011. Decizia nr.29 în dosarul nr. 29/2011. Respinge recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiile de conducere ale Curţilor de Apel Braşov, Cluj, Craiova şi Galaţi privind aplicarea dispoziţiilor Legii nr.119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţie, referitor la recalcularea pensiilor prevăzute de art.1 din lege. Obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă. Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2011. După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. ******************************************************************* C ă t r e, PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În temeiul art. 329 din Codul procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.32 din Legea nr. 202/2010, formulez prezentul RECURS ÎN INTERESUL LEGII În practica judiciară, nu există un punct de vedere unitar cu privire la „aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţie, referitor la recalcularea pensiilor prevăzute de art.1 din lege”. Urmare sesizării din oficiu, precum şi în considerarea sesizărilor nr. 1719/25 A din 21 aprilie 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, nr. 19667 din 6 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Craiova, nr. 1106/35 din 13 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Braşov şi nr. 1318 din 3 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Cluj, transmise prin adresele nr. 5/S.U/2011 din 28 aprilie 2011 şi nr. 7/S.U/2011 din 10 mai 2001 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a verificat jurisprudenţa la nivelul întregii ţări în problema de drept enunţată anterior, constatându-se următoarele: I. Într-o primă orientare jurisprudenţială, au fost admise contestaţiile formulate de reclamanţi, pensionari aflaţi în categoriile prevăzute de art. 1 lit.a)-h) din Legea nr. 119/2010 şi s-au anulat deciziile de recalculare a pensiilor emise în temeiul art. 3 şi art. 4 din acest act normativ, fiind menţinute în plată pensiile în cuantumul anterior. În adoptarea acestor soluţii, instanţele de judecată au realizat un examen de compatibilitate a prevederilor din dreptul intern cu exigenţele art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum principiile consacrate de acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Analiza efectuată de instanţe asupra noţiunii de „bun” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului a avut ca punct de pornire principiul garantării dreptului de proprietate şi faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii, protecţia instituită de Convenţie a fost extinsă şi la „interese economice” şi alte valori patrimoniale. S-a arătat că, în materie de asigurări sociale, instituţiile Convenţiei au statuat că plata unor contribuţii la sistemul de securitate socială poate, în anumite condiţii, să ducă la naşterea unui drept protejat de art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, în sensul de a beneficia, la un moment dat, de avantajele conferite de acest sistem, iar pentru ca un asemenea drept să se nască şi să fie recunoscut, trebuie ca cel interesat să îndeplinească cerinţele prevăzute de legislaţia naţională în materie. Reclamanţilor li s-a recunoscut dreptul la pensiile de serviciu în baza unor legi speciale, iar dreptul la această pensie avea două componente, una contributivă şi una necontributivă pe care statul s-a obligat să o suporte de la bugetul de stat. Ca atare, avându-se în vedere principiile enunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Marea Cameră, în cauza Stec ş.a. c/a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (cererile nr. 65731/01 şi 65900/01, hotărârea din 12 aprilie 2006), precum şi jurisprudenţa citată de Curte în această cauză, s-a considerat că pensiile reclamanţilor, stabilite în baza legislaţiei anterioare adoptării Legii nr. 119/2010 intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, iar orice act normativ ulterior care repune în discuţie modul de stabilire a pensiei reprezintă o ingerinţă în dreptul stabilit în favoarea reclamanţilor. În continuare, instanţele au analizat compatibilitatea acestei restrângeri cu exigenţele art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr.1 şi art. 14 din Convenţie, prin luarea în considerare a sferei persoanelor afectate şi a proporţionalităţii măsurii restrângerii cu scopul urmărit prin adoptarea Legii nr. 19/2010. Astfel, s-a arătat că, deşi scopul Legii nr. 119/2010 poate fi considerat legitim, având în vedere că acest act normativ urmăreşte diminuarea efectelor crizei economice, totuşi, nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele alese şi interesele individuale, instituindu-se o sarcină împovărătoare şi excesivă doar pentru anumite categorii de pensionari, cu atât mai mult cu cât măsura luată nu a avut un caracter temporar, iar pentru anumite categorii socio-profesionale, pensiile de serviciu au fost menţinute. În acest sens a fost evocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauzele Kjartan Ásmundsson vs. Islanda, cererea nr. 60669/00, hotărâre din 12 octombrie 2004; Stec ş.a. vs. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cererile nr. 65731/01 şi nr. 65900/01, hotărâre din 12 aprilie 2006, Marea Cameră. Pe de altă parte, s-a considerat că, prin aplicarea Legii nr. 119/2010 şi diminuarea pensiilor aflate în plată, se încalcă principiul neretroactivităţii legii. (Anexa I) II. Într-o altă orientare jurisprudenţială, contestaţiile au fost respinse, fiind menţinute deciziile de recalculare a pensiilor de serviciu emise în temeiul Legii nr. 119/2010. În motivarea acestor soluţii, s-a reţinut că Legea nr. 119/2010 a fost supusă controlului de constituţionalitate în raport de prevederile art. 15 alin. (2), art.16 alin. (1), art. 44, art.136, art. 47 şi art. 53 din Legea fundamentală, iar Curtea Constituţională, prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat constituţionalitatea acestei legi. Instanţele de drept comun au obligaţia de a respecta statuările Curţii Constituţionale şi, doar în mod cu totul excepţional, în funcţie de circumstanţele speţei, iar nu în abstract, pot constata că o anumită normă, deşi declarată constituţională, produce efecte contrare Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În determinarea unor eventuale efectele contrare Convenţiei, aceste instanţe au pornit de la noţiunea de „bun”, ca noţiune autonomă în sensul jurisprudenţei instanţei de contencios european, constatând, raportat la cauza Andrejeva c/a Lituaniei (cererea nr. 55707/00, hotărâre din 18 februarie 2009), că intră în sfera de protecţie a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr.1 doar partea contributivă a pensiei de serviciu, pentru care trebuie să existe garanţii, iar nu şi partea necontributivă ce se suportă din bugetul de stat. Recunoscându-se marja de apreciere a statului în a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială şi de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care le acordă, s-a arătat că singura condiţie impusă statului este aceea de a respecta art. 14 din Convenţie, privind nediscriminarea. De asemenea, ingerinţa statului trebuie să corespundă celor trei limitări, impuse de primul paragraf al art.1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, respectiv: 1) să fie prevăzută de lege; 2) să existe un scop legitim; 3) să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Primele două condiţii au fost considerate îndeplinite în cauză, iar, în analiza criteriului de proporţionalitate, prin considerentele formulate, s-a aderat la argumentele Curţii Constituţionale, constatându-se că această cerinţă este îndeplinită întrucât prin Legea nr. 119/2010 nu este afectată partea contributivă, ci doar componenta necontributivă a pensiei speciale, supusă condiţiei ca statul să dispună de resursele financiare, pentru a putea fi acordată. În examinarea acestei cerinţe, instanţele au realizat şi o analiză comparativă a cuantumului pensiei rezultate în urma recalculării, fie cu indemnizaţia socială pentru pensionari (fosta „pensie minimă garantată”) prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 şi Ordonanţa Guvernului nr. 6/2009, fie cu nivelul pensiei medii la nivel de ţară ori cu salariul mediu net pe economie. În ceea ce priveşte respectarea principiului egalităţii şi nediscriminării, instanţele au reţinut că Legea nr. 119/2010 a vizat toate pensiile de serviciu stabilite prin legi speciale, tocmai pentru eliminarea gravelor inechităţi din sistem. Or, pe această cale, legiuitorul a abrogat toate categoriile de pensii speciale, fără nicio distincţie şi le-a supus unui regim de stabilire şi calculare unitar, aplicabil tuturor celorlalţi beneficiari ai sistemului de asigurări sociale de stat. (Anexa II). În plus s-a considerat că pretinsa discriminare faţă de categoria socio-profesională a magistraţilor nu poate fi reţinută, faţă de considerentele deciziei nr.873/2010 a Curţii Constituţionale. Apreciez că cea de-a doua orientare jurisprudenţială este în litera şi spiritul legii. Prin art. 1 lit.a)-h) din Legea nr. 119/2010 privind unele măsuri în domeniul stabilirii pensiilor, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, s-a stabilit ca pensiile militare de stat, pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, ale personalului diplomatic şi consular, ale funcţionarilor publici parlamentari, ale deputaţilor şi senatorilor, ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă şi ale personalului Curţii de Conturi devin pensii în sensul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.[1] De asemenea, potrivit art.2 din acelaşi act normativ, procedura de recalculare vizează şi pensiile anticipate de serviciu, pensiile anticipate parţiale, pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş stabilite în baza actelor normative speciale. Potrivit art.3 alin. (1) din lege, procedura de recalculare a pensiilor prevăzute la art.1, stabilite potrivit legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată se efectuează prin utilizarea algoritmului prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii.[2] Cuantumul pensiilor rezultate în urma recalculării se plăteşte potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 119/2010, de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit.a) sau b), după caz. Acest act normativ a fost supus controlului anterior de constituţionalitate, la sesizarea unui grup de senatori şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea Constituţională cu majoritate de voturi, a constatat că dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate ce vizau, în esenţă, încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, a principiului egalităţii în drepturi, instituit prin art. 16 alin. (1) din Convenţie, a principiului garantării dreptului de proprietate, prevăzut de art. 44 din Constituţie şi art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, precum şi din perspectiva drepturilor şi principiilor consacrate de art. 47 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit.h) din Constituţie.[3] De asemenea, prin decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea privind unele măsuri în domeniul pensiilor sunt neconstituţionale, în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Pe de altă parte, în virtutea art. 20 alin. (2) din Constituţie, judecătorii naţionali au posibilitatea de a asigura efectul deplin al normelor Convenţiei europene a drepturilor omului, al pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, acestea având o aplicare directă şi prioritară faţă de orice altă normă contrară din dreptul intern, ceea ce se traduce prin faptul că primele autorităţi ce trebuie să regleze şi să asigure protecţia acestor drepturi sunt instanţele naţionale. Din examinarea jurisprudenţei irevocabile prezentate anterior, se constată că instanţele care au pronunţat soluţii în sensul primei orientări au realizat propria analiză de conformitate a Legii nr. 119/2010 în raport de exigenţele art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, concluzionând în sensul unei încălcări a principiilor şi drepturilor consacrate de acestea, în timp ce instanţele care au pronunţat soluţii în sensul celei de-a doua orientări jurisprudenţiale, pornind de la aceleaşi premise şi raportându-se, în plus, şi la decizia nr. 871/2010 pronunţată de Curtea Constituţională, au concluzionat în sens contrar. Examenul de jurisprudenţă relevă că opiniile divergente există atât sub aspectul proporţionalităţii măsurii reducerii pensiilor de serviciu cu scopul urmărit, cât şi sub aspectul existenţei unui tratament discriminatoriu, ca urmare a aplicării Legii nr. 119/2010. În ambele situaţii, instanţele de judecată au avut în vedere aceeaşi cazuistică a instanţei de contencios european din care s-au desprins mai multe principii în legătură cu aplicarea exigenţelor Convenţiei asupra drepturilor de pensie, privite ca „bun”, în sensul de noţiune autonomă, astfel cum a fost dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului . Bunăoară, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în mod constant, că art.1 din Primul protocol adiţional la Convenţie nu garantează dreptul vreunei persoane la o pensie într-un anumit cuantum, deoarece textul nu recunoaşte dreptul de a deveni proprietarul unui bun.[4] De asemenea, instanţa de contencios european a reiterat pe calea unei jurisprudenţe constante că art.1 din Protocolul nr.1 nu stabileşte nicio restricţie pentru statele membre în a alege orice formă a sistemului de asigurări sociale, tipul ori cuantumul beneficiilor acordate în cadrul unui anumit sistem, însă, în situaţiile în care un stat membru a adoptat o legislaţie care prevede dreptul la pensie, ca drept de securitate socială, indiferent dacă este condiţionat sau nu de plata contribuţiilor, acea legislaţie trebuie primită ca generând un interes patrimonial ce intră sub incidenţa art.1 din Primul Protocol al Convenţiei, în privinţa persoanelor care satisfac cerinţele prevăzute de lege.[5] Aşadar, pornind de la această plasare a prestaţiilor sociale, reprezentând drepturi de pensie, în sfera de protecţie a art.1 Protocolul nr.1, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat cauzele ce i-au fost deferite în care reclamanţii sesizau încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie, singur sau combinat cu art. 14 din Convenţie, din perspectiva criteriilor cerute în jurisprudenţa sa pentru ca ingerinţa autorităţilor în drepturile reclamanţilor să fie considerată legitimă, respectiv: (a) ingerinţa să fie prevăzută de lege; (b) să fie impusă de o cauză de utilitate publică şi (c) să respecte un raport rezonabil de proporţionalitate cu scopul urmărit, în sensul menţinerii unui just echilibru între interesele contrare, astfel încât persoana în cauză să nu suporte o sarcină excesivă şi exorbitantă, consacrând şi o limită jurisprudenţială, dată de atingerea substanţei dreptului însuşi.[6] Aplicând criteriile prezentate anterior la problema de drept analizată, se constă, în primul rând, că ingerinţa în drepturile de pensie răspunde criteriului de legalitate, în sensul stabilirii acesteia prin lege. În privinţa celei de-a doua cerinţe, instanţa de contencios european a arătat, încă din primele sale decizii în materie, că noţiunea de „utilitate publică” este amplă chiar prin natura ei, astfel încât decizia de a adopta legi care să conducă la privarea de proprietate implică examinarea, de către autorităţile statale competente, a unor probleme de ordin politic, economic şi social asupra cărora, într-un stat democratic, pot exista profunde divergenţe. Curtea a apreciat, în mod constant că, în această privinţă este normal ca, datorită unei directe cunoaşteri a realităţilor societăţii, legiuitorul naţional să dispună de o mare marjă de apreciere în adoptarea legislaţiei pentru implementarea politicilor sociale şi economice şi a afirmat că respectă modul în care statele membre concep imperativele de utilitate publică, afară numai dacă această apreciere se dovedeşte a fi în mod manifest lipsită de orice bază raţională[7]. În aceste condiţii, Curtea a acceptat posibilitatea reducerii cuantumului beneficiilor de asigurări sociale în anumite circumstanţe, bazate pe modificări legislative care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările din societate.[8] De pildă, în cauza Kjartan Ásmundsson vs. Islanda, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că introducerea unor noi reglementări cu privire la drepturile de pensie pentru invaliditate au vizat un scop legitim, determinantă fiind necesitatea asigurării sustenabilităţii fondului de pensii al statului care s-a confruntat cu dificultăţi financiare.[9] De asemenea, în cauza Andrejeva vs. Lituania, Curtea a acceptat că diferenţa de tratament în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor de pensie viza protecţia sistemului economic al ţării, în condiţiile în care autorităţile naţionale au fost confruntate cu o capacitate redusă a bugetului de stat, apreciind că scopul tratamentului juridic aplicat reclamantei era compatibil cu obiectivele Convenţiei.[10] Mutatis mutandis, se observă că scopul reglementării cuprinse în Legea nr. 119/2010, astfel cum a fost identificat şi de Curtea Constituţională răspunde criteriilor enunţate, desprinse din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a arătat că „interesul public” poate include şi adoptarea unui sistem armonizat de pensii publice, scop în care statele pot adopta modificări legislative.[11] În privinţa cerinţei de proporţionalitate a măsurii adoptate, cu scopul urmărit, respectiv a necesităţii menţinerii unui just echilibru între interesele în discuţie, analiza Curţii Europene a Drepturilor Omului din perspectiva art.1 Protocolul nr.1 a fost, în unele cazuri, concurentă cu analiza efectuată din perspectiva art. 14 din Convenţie, pentru a se determina dacă tratamentul juridic diferit a avut o justificare rezonabilă şi obiectivă şi a păstrat acest raport de proporţionalitate.[12] Ca un numitor comun al tuturor analizelor efectuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele vizând reduceri ale drepturilor de asigurări sociale, se observă că lipsa indemnizării beneficiarului pentru ingerinţa reclamată nu a constituit un criteriu determinant, de vreme ce o astfel de ingerinţă nu este de tipul „privării de proprietate”, ci este analizată în contextul primei teze a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie şi a regulii generale consacrate, privind dreptul la respectarea bunurilor.[13] Aşadar testul de proporţionalitate efectuat de instanţa de contencios european nu a constatat, în cauzele ce se încadrează în această tipologie, în verificarea acordării, de către stat, a unei despăgubiri adecvate, ci a constat într-o analiză, în concret, a măsurii în care persoana/persoanele vizate au fost lipsite în totalitate de drepturile de pensie, şi , deci, de mijloacele de subzistenţă[14], precum şi a caracterului discriminatoriu al măsurii, raportat la sfera persoanelor aflate într-o situaţie analoagă.[15] Sub aceste aspecte, răspunsurile date de instanţa de contencios european diferă în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze. Primul element de referinţă ţine de o analiză în concret a situaţiei persoanei vizate, analiză care diferă de la caz la caz, iar în acest sens, indicăm cu titlu de exemplu considerentele Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în mai multe cauze analizate în care s-a ridicat problema sistării plăţii părţii necontributive a pensiei, a considerat că, întrucât drepturile pecuniare ale reclamanţilor ce decurgeau din contribuţiile plătite la sistemul de asigurări sociale (partea contributivă a pensiei) au rămas neatinse, nu a existat o încălcare a art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.[16] Cel de-al doilea element de referinţă poate fi pus în legătură cu necesitatea de instituire a unei legislaţii unitare de pensii, iar în considerarea constituirii fondurilor de asigurări sociale pentru plata pensiilor în sistemul public, precum şi a schimbării realităţilor sistemului de securitate socială, Curtea a acceptat ca fiind conforme Convenţiei anumite modificări legislative adoptate în scopul asigurării unui tratament juridic uniform.[17] De altfel, şi analiza efectuată de Curtea Constituţională asupra obiecţiilor de neconstituţionalitate ridicate cu privire la Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor se plasează pe aceleaşi repere stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, identificate în precedent. În plus, raportat şi la propria jurisprudenţă, instanţa de contencios constituţional a constatat că Legea nr. 119/2010 nu retroactivează.[18] Ca atare, se constată că prin hotărârile judecătoreşti irevocabile pronunţate, instanţele de judecată au realizat o analiză a conformităţii aplicării Legii nr. 119/2010 cu exigenţele art.1 Protocolul nr.1 şi art. 14 din Convenţie şi au ajuns la o concluzie unitară în sensul existenţei unui interes patrimonial care intră în sfera de protecţie a Convenţiei, a existenţei unei ingerinţe în dreptul de proprietate care corespunde cerinţelor criteriului de legalitate şi necesităţii de a fi justificată de o cauză de utilitate publică. Divergenţa de opinie se datorează, însă, unei aprecieri diferite asupra criteriului de proporţionalitate a măsurii şi, implicit, asupra existenţei/inexistenţei unei discriminări între diferitele categorii de beneficiari ai pensiilor de serviciu. Considerăm că în analiza efectuată asupra criteriului de proporţionalitate, se cuvine a fi avut în vedere că Legea nr.119/2010 a afectat toate pensiile de serviciu stabilite prin legi speciale, tocmai pentru eliminarea gravelor inechităţi din sistem, legiuitorul alegând să abroge toate categoriile de pensii speciale şi să le supună unui regim unitar de stabilire şi calculare. De asemenea, introducerea în analiza efectuată a unui element obiectiv, reprezentat, fie de indemnizaţia socială pentru pensionari, prevăzută de art.7 din Legea nr.118/2010, fie de pensia medie lunară, conferă previzibilitate în soluţionarea cauzelor şi menţine un just echilibru între interesul general şi imperativul protecţiei drepturilor fundamentale. Existenţa unui tratament juridic discriminatoriu nu poate fi reţinută, în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, dispoziţiile Legii nr.119/2010, în forma finală adoptată, urmare deciziei nr.873 din 25 iunie 20101 a Curţii Constituţionale, au vizat toate categoriile de pensii speciale. Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 3307 din Codul de procedură civilă, solicit admiterea recursului în interesului legii şi pronunţarea unei decizii în această chestiune de drept. PROCUROR GENERAL Laura Codruţa Kövesi Bibliografie________________________________________ [1] Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare a fost abrogată în mod expres din art. 196 lit.a) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010; [2] Algoritmul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare a fost preluat mutatis mutandis de Legea nr. 263/2010 care în cuprinsul art. 94 alin. (1) statuează : „ Cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat cu valoarea unui punct de pensie”. Potrivit art.3 alin. (1) lit.n) din Legea nr. 263/2010, punctajul mediu anual, reprezintă „numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării”. De asemenea, potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, valoarea punctului de pensie la data intrării în vigoare a acestui act normativ este de 732,8 lei, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, această valoare se majorează anual cu 100 % din rata inflaţiei, la care se adaugă 50 % din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent; [3] În analiza efectuată de Curtea Constituţională, s-a pornit de la constatarea că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii, iar, spre deosebire de acestea din urmă, sunt compuse din două elemente şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit prin legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Reamintind jurisprudenţa sa anterioară (decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000), instanţa de contencios constituţional a arătat că acordarea acestui din urmă supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Din aceste perspective, Curtea Constituţională a statuat că există un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la intrarea în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia unei încălcări a principiului neretroactivităţii legii şi nici a unei exproprieri. De asemenea, pe calea consideraţiilor formulate, s-a arătat şi că „măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv”, şi „nu prevede diferenţieri procentuale pentru diverse categorii cărora li se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie”. [4] Wieczorek vs. Polonia, cerere nr. 18176/05, hotărâre din 8 decembrie 2009, § 57; Rasmussen vs. Polonia, cererea nr. 38886/05, hotărâre din 28 aprilie 2009, § 71; Maggio ş.a. vs. Italia, cererile nr. 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 şi 56001/08, hotărâre din 31 mai 2011, § 55; Andrejeva vs. Lituania, cerere nr. 55707/00, Marea Cameră hotărâre din 18 februarie 2009, § 77; Kjartan Ásmundsson vs. Islanda, cerere nr. 60669/00, hotărâre din 12 octombrie 2004, § 39; Stec ş.a. vs. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cererile nr. 65731/01 şi 65900/01, Marea Cameră, hotărâre din 12 aprilie 2006, § 53; Runkee şi White vs. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cererile nr. 42949/98 şi 53134/99, hotărâre din 10 mai 2007, § 34; [5] În acest sens, Wieczorek vs. Polonia ; Rasmussen vs. Polonia ; Stec ş.a. vs. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, precit; Aizpurua Ortiz ş.a vs. Spania, cererea nr. 42430/05, hotărârea din 2 februarie 2010, § 40; Muñoz Díaz vs. Spania,cerere nr. 49151/07, hotărâre din 8 decembrie 2009, § 44; [6] Wieczorek vs. Polonia şi jurisprudenţa loc.cit. Ex. – regele Greciei vs. Grecia, Marea Cameră, cererea nr. 25701/94, § 87; Jahn ş.a. vs Germania, Marea Cameră, cererile nr. 46720/99, 72203/01 şi 72552/01, § 81-94; Sporrong şi Lönnroth vs. Suedia, 23 septembrie 1982, § 69-74; Kjartan Ásmundsson vs. Islanda precit, § 40; Rasmussen, precit, § 71; [7] James ş.a. vs. Regatul Unit, 21 februarie 1986, § 46; Terrazzi SRL vs. Italia, cererea nr. 27265/95, 17 octombrie 2002, § 85; Ex-Regele Greciei, § 87; [8] Wieczorek, precit, § 67; [9] Hotărârea din 12 octombrie 2004, § 39; [10] Hotărârea din 18 februarie 2004, § 86; [11] Pravednaya vs. Rusia, cerere nr. 69529/01, hotărâre din 18 noiembrie 2004, § 40; Maggio ş.a. vs. Italia, precit, § 60; În acest sens, potrivit expunerii de motive a iniţiatorului actului normativ, Guvernul României, adoptarea reglementării a fost justificată de evoluţia crizei economice în anul 2009, precum şi extinderea acesteia în cursul anului 2010, necesitatea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale, pentru atingerea ţintelor de deficit ale bugetului general consolidat în anul 2010, precum şi faţă de imperativele diminuării dezechilibrelor existente. De asemenea, adoptarea reglementării a fost justificată de o serie de factori macro-economici şi sociali, respectiv: asigurarea sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii publice şi eliminarea discrepanţelor privind contribuţia la bugetul asigurărilor sociale, respectiv a inegalităţilor de alocare a resurselor pentru finanţarea pensiilor publice; [12] Koua Poirrez vs. Franţa, cerere nr. 40892/98, hotărâre din 30.09.2003, § 46; Luczak vs. Polonia, cerere nr. 77782/01, hotărâre din 27 noiembrie 2007, § 52; Twizell vs. Regatul Unit, cerere nr. 25379/02, hotărâre din 20 mai 2008, § 21-24; Gaygusuz vs. Austria, cerere nr. 17371/90, hotărâre din 16 septembrie 1996, § 42; [13] Aizpurua Ortiz vs. Spania, precit, § 48; [14] Kjartan Ásmundsson vs. Islanda, precit, § 40; Maggio ş.a. vs. Italia, precit, § 62; [15] Buchen vs. Cehia, cerere nr. 36541/97, hotărâre din 26 noiembrie 2002, , § 73-75; [16] Rasmunssen vs. Polonia, precit, § 75 şi jurisprudenţa loc. cit; [17] Maggio ş.a., precit, § 73; Stec, precit, § 61; [18] Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.433 din 28.06.2010;