1 AUGUST – ZIUA TANCHIŞTILOR
Pentru a sublinia semnificaţia zilei am să încerc reliefînd cîteva repere care ţin de grija mai marilor ţării de odinioară şi de azi de armata , de responsabilităţile factorului politico-militar în ce priveşte dotarea şi pregătirea pentru lupta armatei naţionale fără a omite dorinţa de înavuţire în dauna intereselor ţării, de jertfele şi eroismul tanchiştilor ca şi a întregii armate pentru apărarea ţării de “grija” faţă de eroi şi nu în ultimul rînd de starea actuală a armatei tancurilor.
Astfel, în primul rînd vom remarca capacitatea de analiză şi previziune a conducerii armatei române care, la sfîrşitul primului război mondial a sesizat importanţa noii arme-tancurile, în conflictele militare viitoare, a militat şi a obţinut înfiinţarea primei unităţi de tancuri din armata română anume B.I.C.L. cu garnizoana la Mihai Bravu la data de 1 august 1919. Batalionul a fost dotat cu tancuri “Renault F.T.1917”. Este data simbol de la care ne revendicăm aniversarea de azi. În perioada interbelică cu mare eforturi, scandaluri şi piedici dezvoltarea armei continuă, creşte numărul unităţilor care sunt dotate cu tancuri în special uşoare de tipurile “Skoda”, “Praga”, “R-2” şi foarte puţine germane de tip “T-3” şi “T-4”.
Astfel, în primul rînd vom remarca capacitatea de analiză şi previziune a conducerii armatei române care, la sfîrşitul primului război mondial a sesizat importanţa noii arme-tancurile, în conflictele militare viitoare, a militat şi a obţinut înfiinţarea primei unităţi de tancuri din armata română anume B.I.C.L. cu garnizoana la Mihai Bravu la data de 1 august 1919. Batalionul a fost dotat cu tancuri “Renault F.T.1917”. Este data simbol de la care ne revendicăm aniversarea de azi. În perioada interbelică cu mare eforturi, scandaluri şi piedici dezvoltarea armei continuă, creşte numărul unităţilor care sunt dotate cu tancuri în special uşoare de tipurile “Skoda”, “Praga”, “R-2” şi foarte puţine germane de tip “T-3” şi “T-4”.
Lipsa de viziune a factorului politico-militar de atunci, ca şi de acum, a făcut ca armata română să intre în războiul al doilea cu o singură divizie blindată (D.1 BI-ulterior numită “România Mare”) lucru care s-a repercutat negativ asupra rezultatelor operaţiunilor viitoare. Subliniez în aceste condiţii eroismul şi jertfele tanchiştilor români care s-au acoperit de glorie în luptele pentru eliberarea Basarabiei, din Crimeea, Kuban, de la Stalingrad, în bătălia pentru Moldova (august 1944), pentru eliberarea Transilvaniei, Ungariei şi pînă la porţile Vienei. Unităţile noastre de tancuri au fost răsplătite, atît în est cît şi în vest prin citarea în numeroase ordine de zi ale comandamentelor superioare. Tanchiştii au fost decoraţi cu ordine şi medalii în timp ce 7.500 au căzut eroic.
Desigur “recunoştinţa” patriei s-a manifestat după război, ea este emblematică şi seamănă suspect cu grija manifestată chiar şi în ziua de azi. Armata a fost demoralizată, gradele inferioare umilite, înlocuite cu “oameni de origine sănătoasă” în timp ce marii comandanţi aşa cum au fost col. Pandele, Predescu, generalii: Emanoil Ionescu, Ioan Sion, Radu Korne au înfundat puşcăriile, au fost ucişi, au fost deposedaţi de bunuri şi drepturi şi au sfîrşit în anonimat.
O altă etapă, de această dată benefică, cu efecte pozitive în ce priveşte întărirea armei tancurilor ca şi a întregii armate, a început după eliminarea din cadrele partidului comunist a elementelor alogene. Este suficient să amintim creşterea numărului de UNITĂŢI şi MARI UNITĂŢI de tancuri, dotarea cu tancuri din cele mai moderne pentru acel timp de tipurile T.55.100, T-72 (de provenienţă sovietică) şi TR-580, TR-820 de producţie românească. Astfel puterea armei a crescut comparativ cu anul 1945 de 30 de ori. Trebuia să remarcăm, pe fondul unei sănătoase strategii de apărare naţională de apărare capabilă să producă armamente performante nivelul timpului-blindate, nave de luptă, avioane de luptă, componente radioelectronice şi armament individual. Dintre comandanţii de anvergură ai armatei din acea perioadă voi aminti doar pe regretaţii generali Cheler Paul, Vasile Milea şi Ştefan Guşe.
După 1989 am asistat la reforma armatei care, aşa cum preciza recent într-o emisiune televizată un fost şef al S.M.G. al armatei s-a oprit reducerea. Politica în domeniul apărării s-a mai soldat cu distrugerea în bună măsură a industriei naţionale de apărare, desfiinţarea a numeroase MARI UNITĂŢI şi UNITĂŢI printre care şi cele de tancuri ducînd aproape la dispariţia armei tancurilor şi lipsind forţele terestre de principala forţă de izbire. Reforma de care vorbim a culminat cu primirea la N.A.T.O şi executarea unor misiuni pe diferite teatre de operaţii sub egida alianţei sau a U.E. şi O.N.U.
Am făcut această rapidă trecere în revistă a istoricului armei pentru aducere aminte, pentru a vedea cum a fost şi este perceput rolul şi locul acesteia în cadrul forţelor terestre şi cu speranţa într-o revenire la raţiune a factorilor răspunzători de soarta ţării.
Cu această speranţă şi cu încrederea în viitor în general şi în viitorul armatei române în special urez tuturor tanchiştilor activi, în rezervă şi în retragere, veteranilor, cu prilejul zilei armei tancurilor sănătate, succese, bunăstare, recunoaşterea pe care o merită din plin şi viaţă lungă.
“LA MULŢI ANI!”
General de brigadă (r) tancuri Grigore Marcel POP
