DRAGI COLEGI,
Se pare, totuși, că au cam trecut zilele cînd rolul santinelelor era acela de a ține logica în afara perimetrului unităților militare... Regimul abuziv al lui Băsescu și bătaia de joc practicată sistematic de guvernele marionetă și oamenii de paie ce au stăpînit Armata și MAI au făcut să le ajungă cuțitul la os chiar și celor mai disciplinați și răbdători români - militarii/polițiștii activi.
Luarea prezentă de poziție îmi amintește de 1990 cînd, pentru scurt timp, a adiat, vag, boarea dezghețului conștiințelor. Atunci eu, cel puțin, nu am înțeles, ba chiar am blamat manifestările CADA – mă speria perspectiva schimbării. Unele solicitări erau, cred și acum, puțin deplasate, dar altele, puse în practică, probabil că ne-ar fi scutit de umilințele ultimilor ani.
Aspectul cel mai grav este, însă, în opinia mea, alienarea progresivă a militarilor, însingurarea tot mai completă a acestora, chiar fiind împreună, grupați în unități și subunități. Este vorba despre anularea spiritului de corp, de faptul că fiecare a ajuns să se lupte pentru existența personală, pe cont propriu, pe principiul „scapă cine poate”. „Barca” se părăsește, acum, chiar și cînd este înțesată, șefii își abandonează fără scrupule oamenii, subalternii trădează radios loialitatea minimă de breaslă. În camaradul de alături nu mai găsești, decît arareori, brațul care să te susțină. Nu mai există omul pe care să nu fie nici măcar nevoie să îl privești, deoarece știi sigur că gîndește la fel ca tine și te va proteja necondiționat, reciproca fiind la fel de adevărată.
Aventurile de carieră pe care breșele legislative le-au permis - lărgite interesat mai ales de către noii politruci galonați/înstelați abundent -, au dus la răsturnări frustrante de ierarhii, la situații imposibile și inacceptabile pentru oamenii normali și de bun simț.
Acesta a fost, mai ales, fondul pe care s-a produs, și este în plină expansiune, cea mai gravă criză morală din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Deoarece, tot ceea ce se întîmplă acum în spațiul populat de militarii/polițiștii de diferite categorii exprimă zbuciumul sufletesc și „spasmele” profesionale firești ale celor ce nu mai pot fi prostiți la nesfîrșit. Treaba cu „militarul vorbește tare și clar; chiar și o prostie o spune cu voce sigură” nu mai ține. Altă generație, altă educație, alt context.
Militarii/polițiștii s-au trezit trădați subit de statul pe care îl slujesc, de șefi, colegi și subalterni și nu înțeleg, încă, unde și cu anume ce au greșit. Reperele morale, militarii/polițiștii exemplari care au inspirat promoții întregi și au născut un veritabil folclor intern, au fost înlocuite cu fantoșe. Indivizi goi pe dinăuntru și săraci spiritual, programați pe iluzii de succes, dar, în esență, candidați siguri la ratare notorie.
Personaje care înseamnă ceva numai „atîrnate” fiind de inspiratorii interesați ai carierelor lor. Zoaiele promoțiilor (valabil numai pentru cei care au făcut, totuși, parte dintr-o promoție), lichelele capabile de orice pentru parvenire, chiar și de vînzare a toate și oricui, pot da, acum, tonul la „cîntec”. Aceștia scriu, cotidian, noile pagini de „glorie” ostășească. Așa se înfățișează „eroii” contemporani între eroii neamului, pitiți pe după fustele generoase ale partidelor – chinuiți de singurătate și de spectrul înlocuirii din funcțiile cîștigate la alba-neagra politicii.
O reacție de tipul celei pe care o semnalăm este, însă, cu totul și cu totul SPECTACULOASĂ! Un document cu un asemenea conținut, semnat de întregul efectiv al unei unități, de la comandant în jos, este STUPEFIANT!!! Este cea mai serioasă lovitură aplicată sistemului de la „botezul” public al Comandantului Suprem în cristelnița cu șepci polițienești. Înseamnă, așadar, că nici chiar personalul activ nu mai rezistă, deși a tăcut vinovat, cred eu, cînd camarazii pensionari duceau pentru întreg corpul profesional lupta cu regimul Băsescu sau atunci cînd locotenentul de infanterie Alexandru Gheorghe a rupt tăcerea, asumîndu-și, pentru toți, martiriul în Piața Universității.
Salut, oricum, resurecția. Poate că, totuși, nu sîntem definitiv pierduți și vom reuși, în sfîrșit, să ne adunăm de pe drumuri și să înțelegem semnificația termenului care exprimă inclusiv spiritul structurilor în care muncesc militarii/polițiștii – unitate!
Colonel (r.) Daniel Barbu
Sunt comandant de unitate in cadrul Ministerului Apararii Nationale. In ultimii ani, impotriva armatei s-a desfasurat o campanie de denigrare care in final s-a soldat cu integrarea fortata a militarilor romani in legi unitare de salarizare si pensionare, insa nu complet, ci doar in partile care convin denigratorilor armatei. Acest ultim element a condus la discriminarea fatisa a militarilor fata de ceilalti salariati si pensionati unitari.
Dl. ministru Dobritoiu, nu contestam legile, insa militarii activi romani in totalitatea lor, va solicitam sa fim tratati complet unitar, deci nu doar in partile care convin emitentilor actualelor legi unitare de pensionare si salarizare, intrucat in contextul creat, militarii romani avem un regim de sclavi, in niciun caz de salariati si de pensionati unitari.
Prin urmare:
1. Fiind integrati in lege unitara de salarizare, dorim sa ni aplice si noua Codul Muncii la fel ca tuturor celorlalti unitari. Nu mai dorim sa lucram nenormat, ci de luni pana vineri, 8 ore pe zi, iar daca societatea are nevoie de noi mai mult timp (inundatii, inzapeziri, misiuni de lupta, alte interventii), sa ne plateasca si pentru tot ceea ce depaseste 8 ore, intrucat asa este regimul salariatilor unitari, cu exceptia militarilor, care primim aceleasi remuneratii indiferent cat lucram si suntem fortati sa lucram frecvent nenormat. Cunoasteti foarte bine ca lucram minim 3 luni in fiecare an 24 de ore din 24, 7 zile din 7, insa pentru aceleasi venituri si implicit pentru aceleasi contributii la pensii ca ceilalti salariati unitari cu care am fost situati pe grila de salarizare, insa care lucreaza doar 8 ore de lui pana vineri, ceea ce este o anomalie mai mult decat evidenta.
2. Fiind integrati in legi unitare de salarizare si pensionare, dorim sa ni elimine complet interdictiile si limitarile de drepturi constitutionale din Statutul Cadrelor Militare. In consecinta, nu cerem privilegii, ci dorim doar aceleasi drepturi cu ceilalti salariati si pensionati unitari, respectiv:
- sa avem dreptul de a detine firme;
- sa avem dreptul de a ne organizam in sindicate;
- sa avem dreptul sa ne inscriem in partide politice si sa candidam la functii publice;
- sa avem toate celelalte drepturi pe care le au toti salariati si pensionatii unitari cu exceptia noastra;
Prin urmare dl. ministru, nu cerem nici privilegii, dar nu mai dorim nici discriminari, dorim doar sa fim tratati perfect unitar.
In concluzie:
- daca trebuie sa ramanem integrati in legi unitare de salarizare si pensionare, dorim plata la tarif orar si eliminarea oricarei interdictii din statut, adica sa fim tratati ca ceilalti unitari;
- daca trebuie sa avem un regim discriminatoriu - deci special fata de ceilalti angajati cu care doar formal suntem asimilati, solicitam legi speciale de salarizare si pensionare care sa compenseze discriminarile la care suntem supusi acum. Orice alta varianta in afara de cele 2 expuse, nu determina decat batjocorirea si disciminarea militarilor romani in raport cu ceilalti salariati si pensionari unitari;
-in conditii de salarizare si pensionare unitare, orice exceptie de tratament in ceea ce priveste drepturile militarilor in raport cu ceilalti salariati si pensionati unitari, constituie discriminare pentru militari;
V-am transmis memoriul pe adresa M.Ap.N. cu cele relatate, memoriu semnat de toti cei 627 miitari ai unitatii (ofiteri, subofiteri, maistri militari, soldati si gradati voluntari).
Cu stima, Lt.col. Vasile Dragoman
