I N M E M O R I A M :
Lt. Col. HUȚANU ION, ȘEF DE STAT MAJOR, B. 193 Gr. GALAȚI
U L T I M U L V E T E R A N
1. A trecut un an de la decesul, în 27.03.2011, al lui Frank W. Buckles (110 ani), ultimul veteran din Armata SUA participant la Primul Război Mondial (între timp, s-au stins și ultimele 2 veterane cunoscute în lume ale conflagrației menționate, care au luptat în Armata Marii Britanii). Evenimentul a fost relatat pe larg: participarea la funeralii a Președintelui și Vicepreședintelui SUA, drapele coborîte în bernă pe toate clădirile federale și ambasadele SUA, rezoluție a Senatului SUA dedicată veteranului, servicii religioase, onoruri militare, drapelul SUA înmînat fiicei. Solemnitate care a prilejuit, de fapt, comemorarea întregii generații a războiului.
RESPECT, RESPECT, NESFÎRȘIT RESPECT! Atitudine pentru care SUA merită toată prețuirea.
2. Acum să vă povestesc și urmarea (SF), necunoscută marelui public, dar posibilă (oare?).
Închideți ochișorii, strîngeți din genuțe, relaxați-vă profund, numărați calm din 0,0231 în 0,0321 pînă la 10000, apoi lăsați mintea să zburde liber...
Imaginați-vă că, inspirat de atitudinea deosebit de tranșant-respectuoasă a actualului regim politic românesc față de bravii oșteni activi și rezerviști ai Țării noastre și îmboldit, mai cu seamă, de succesul cu răsunet mondial al reformei salarizării și pensiilor acestora, președintele Obama ar face un turneu național/internațional, după onorarea locului de veci al veteranului decedat (Dumnezeu să-l odihnească, mare noroc a avut că n-a trăit pe la noi – nu mai apuca el 110 ani, neam!). Ar vizita cîteva baze militare din SUA, spitalele veteranilor, precum și principalele teatre de operații unde sunt dislocate efective ale Armatei americane angajate în lupta împotriva terorismului și pentru sprijinirea democrației.
În alocuțiunile rostite cu respectivele prilejuri, dur, dar și fără menajamente, președintele SUA, înalți oficiali de la Pentagon și din Secretariatul pentru Problemele Veteranilor (echivalent la noi cu Administrația Cimitirului Ghencea Militar), precum și lideri importanți ai asociațiilor de foști luptători, ar releva liniștiți, cu îndreptățit calm capitalist (deoarece modelul a fost, deja, validat cu succes în România, important partener al SUA/NATO și exportator calificat de bune practici planetare), efectele devastatoare ale crizei economice pe care a traversat-o țara lor și ar semnala, totodată, riscurile revenirii necazurilor. Acestea au pus/pun/pot pune la grea încercare bugetul Apărării, ceea ce ar solicita măsuri financiare ferme de austeritate în întregul organism militar. De fapt, ar fi vorba, ca și la noi, despre un nou episod al eternei povești a grelelor moșteniri. Vezi Doamne, administrațiile anterioare, prin suite de politici populiste ar fi crescut, care mai de care, succesiv, prin pomeni nesăbuite (cu tentă vădit electorală), salariile militarilor activi, precum și pensiile veteranilor, la niveluri de nesuportat pentru societatea americană, astfel încît, în prezent, acestea îmbracă un veritabil caracter de lux și nesimțire ordinară.
Devine, astfel, inacceptabil pentru comunitate și, în esență, pentru contribuabili, ca Armata să se plimbe lela/creanga prin lume, să-și „loisireze” oamenii lăsîndu-i să joace pe viu pac-pac și jocuri video cu împușcături, să se dea cu avionul și cu vaporul. Iar pentru tot acest desfrîu, militarii să mai fie și plătiți cu sume exorbitante (se zvonește că piloții de aeronave de pe portavioane au salarii anuale mai mari decît Președintele SUA, dar acesta din urmă, culmea, nu a protestat, încă!!!). Mai mult, sînt răsplătiți cu pensii sfidătoare pentru bunul simț comun (că nu se mai satură, pensionarii ăștia ai lor, zău așa!). Nu este normal, deci, ca simplul fapt al alegerii și profesării unei meserii în care, întîmplător, dar numai întîmplător, se mai și moare cu sutele de mii în timpul și din cauza ei, să nască o castă de sinecuriști, de favorizați îmbuibați, și întreținuți jenanți. Situația asta nu mai poate continua!
Așa încît, Congresul aprobă unanim (ei, din fericire, nu îi au pe cei 322 de gigi-contriști) diminuarea, de urgență, cu 25%, a salariilor militarilor activi, eliminarea sporurilor, primelor, bonusurilor, inclusiv de campanie etc., precum și recalcularea, revizuirea și, în final, regularizarea pensiilor (cei 3 R ai succesului, potrivit avangardistei expertize românești în materie) pînă la aducerea acestora către nivelul minimei subzistențe. Nu că ar fi o problemă, deoarece, în majoritate, militarii SUA au parcurs stagii dure de pregătire pentru supraviețuire. (În România, nici atît nu există impedimente - instinctul de supraviețuire este un dat mai mult decît genetic și un fapt ancestral de spiritualitate și cultură populară. Primele lecții de perfecționare sînt absorbite cu nesaț încă de la sîn – vezi decrețeii, și, mai nou, povestea concediilor și a indemnizațiilor pentru mame etc.)
Sumele astfel economisite ar fi exclusiv investite în cucerirea, civilizarea și dezvoltarea infrastructurii Vestului Sălbatic (ex. autostrăzi făcute cu firma Bechtel la ea acasă!!!; noi cazinouri populare de tip economat în LA) și la reconversia profesională a multor mii de vînători americani nativi, cowboys și cowgirls aferente.
Corelativ, ar urma și importante reduceri de efective - adică, dintr-o grupă de pifani sînt ușuiți acasă 1-2 G.I.s, nu contează cine fiindcă situația din teatre s-a cam stabilizat; dintr-un echipaj de avion cu dublă comandă 1-2 zburători, căci pot fi trimise în misiuni și aeronave fără pilot; pe distrugătoare rămîn numai vîslașii ca să poată aduce navele în porturi șamd. Resursele umane disponibilizate sînt sortite campaniilor agricole, mineritului, canalelor, transmunților lor diverși, caselor poporului american, toate acestea cu efectul benefic pentru societate al activării subite a bursei job-urilor (s-ar îndeplini, astfel, și un angajament prezidențial privind creșterea gradului de ocupare a forței de muncă).
Ca urmare, mai întîi, aceste măsurile menționate se pun în discuția societății, fără un răsunet deosebit (credem noi) cu excepția reacțiilor destul de ferme ale celulelor Al-qaida și ale sindicatelor crimei organizate - rămîn fără obiectul muncii! Astfel, unii amenință cu abandonarea în masă a cursurilor de planorism, chestie similară falimentului tuturor aerocluburilor SUA și cu diminuarea amenințării teroriste. Ceilalți cu reducerea prostituției și distribuției de droguri pe o perioadă nedeterminată, fapte ce pot perturba grav activitatea Guvernului, armatei, poliției și, de fapt, a majorității agențiilor federale. De asemenea, în semn de protest, hackerii români blochează timp de 10 minute site-urile pedofililor americani și sistemele de operare de la rețelele fast food, ceea ce mai înviorează, puțin, atitudinea civică.
Apoi, situația s-ar supune, în sfîrșit, atenției militarilor/veteranilor, mai puțin a celor netransportabili, a lobotomizaților complet și a cîtorva generali incapabili să înțeleagă din prima progresul. Acestora, explicațiile necesare li s-ar da ulterior de către niște tipi școliți la Guantanamo, pînă la însușirea completă a problematicii.
Dezbateri responsabile se inițiază, astfel, în bazele militare, dar și pe front, printre gloanțe, explozii de mașini capcană, nori de tampax și perfuzii cu bloody mary. Predominant este climatul de o religiozitate molipsitoare. Crește exponențial sentimentul ecumenic avînd ca efect reconvertirea interconfesională – de la iudaism la islam și invers – e cea mai simplă variantă, toți fiind circumciși. Apoi, concomitent, de la creștinism la iudeo-islamism, puțin mai dureroasă etc. Aproape că se sistează divorțurile, mai puțin cele politice.
Problematica în discuție este, totodată, tratată cu entuziasm de către întreaga presă transatlantică, pe baza tonului dat de... nu ești pe CNN, nu exiști.
Se desființează, prin autodizolvare voluntară, numeroase asociații ale rezerviștilor, precum și un partid satelit celui prezidențial, creație disperată, ca și la noi, a unui general cu 8 stele în total, fost secretar la Apărare, spre a nu exista tentația, măcar, a opoziției stupide la vrerea ce pohtește șeful statului (iată că noi, românii, nu sîntem în stare de un asemenea gest cetățenesc, sublim în simplitatea sa).
Reacții interesante parvin pe wikiLeaks de la membrii echipei care a participat la acțiunea de capturare a lui Osama. Aceștia declară la unison (deoarece ei cîntă-n strună întrunit, ca formațiile mixte de balalaice/mandoline) că, întradevăr, salariile lor nu numai că sînt de lux, neavînd nici o justificare în riscuri și privațiuni reale, ci chiar luxuriante, iar pensiile de-a dreptul ticăloșite (în acest context, „ticăloșite” este comparativul de superioritate pentru „nesimțite”).
Mediul academic (Harvard, MIT, Yale șamd) nu rămâne nici el în afara dezbaterii. Cercetări ample multidisciplinare (cu durate și intensități similare celor care nasc la noi ideile prezidențiale reformatoare, adică instantanee) relevă faptul că, la urma urmei, rolul primordial al sistemului pensiilor, al acestui tip perimat de mită socială, este de a netezi calea și urgenta deplasarea organizată spre Arlington și nu de a împovăra inutil statul cu grija moșnegilor/babelor veterani/veterance (aici se bagă, de regulă, și citatul, clasic de acum, cu „ieșirea naturală din sistem”, preluat, via Prof. Univ. Dr. Boc, de către doctrina internațională de domeniu).
Reacția predictibilă a masei militarilor/veteranilor este fermă și unitară: „da, am fost niște profitori nenorociți, luzări, bulșiți și madărfacărși ordinari! Dar ne cerem iertare de la Națiune, de la Părinții Fondatori, Constituție (inclusiv de la amendamentele acesteia), „Old Glory” și de la bancnota de 1$ cu triunghi și ochișor, simbolul, de fapt, cel mai puternic al Țării tuturor posibilităților. Este un „must do” să returnăm societății foloasele necuvenite, inclusiv din urmă, deoarece principiul neretroactivității legii este specific societăților arhaice, tribale, inșilor cu adevărat troglodiți, cum sînt, de fapt, românii ăia, care nici acum nu înțeleg mare lucru din rafinamentul filosofiei juridice de tip nou ce flexibilizează contorsionistic instrumentele normative – ‘de la fiecare după nevoile statului, fiecăruia după posibilitățile statului’ ”.
Protestele sporadice și cele cîteva voci izolate din societatea civilă, care, orice ar fi, dezavuează tradițional măsurile financiare, indiferent de obiectivul lor declarat, sînt rapid reduse la tăcere cu sprijinul Homeland Security și subsidiarelor CIA, FBI, NSA și chiar ETC. Și în acest caz, este determinantă asistența din partea personalului Comunității de Informații din România, infiltrat, undercovered, în rîndul belelelor ălora de pensionari militari conaționali care, de la nivelul lor de rîme fără conștiință socială, s-au apucat ei să vocifereze cînd li s-a impus binele cu o atît de duioasă anasînă.
Un fenomen colateral, dar firesc, totodată, generat intrinsec de situația descrisă este explozia de patriotism în rîndurile militarilor/veteranilor, nemaicunoscută de pe vremea Ofensivei Tet (vezi războiul din Vietnam). Guns n’ roses don’t cry, armata fraternizează cu populația; crește numărul celor care solicită expres reducerea soldelor personale și renunță definitiv la pensii în beneficiul complexului militar industrial. Curg fluxuri de donații ale militarilor/veteranilor către Federal Reserve Bank cu solicitarea redistribuirii spre marea finanță ce trebuie permanent salvată. Se relansează creditarea ipotecară la nivel național prin contractarea de către militari/veterani a sumelor necesare pentru returnarea foloaselor primite necuvenit și sporește pe piață cererea de însemne naționale. Simpla producție de stegulețe, bandane și insigne pare să restarteze, ea singură, economia americană și acest fapt se datorează, evident, tot sacrificiului militarilor/veteranilor.
Măsuri de același tip sînt anunțate instantaneu, unele chiar în avans, și în Marea Britanie, guvernul în exercițiu exploatînd excelent situația creată. Monarhia își întărește poziția și imaginea publică, mai dihai decît cu prilejul pătrunderii prin ulucă, în oborul regal, a unei cămile și adoptarea acesteia de familie, gest greu de admis în vremurile victoriene.
Regina copiază, în mod tradițional, cum face de vreo 7-8-9 șefi de stat americani încoace, și comportamentul actualului Președinte Obama, dar introduce și inițiative proprii, mai pe specificul/gustul insular. Ordonă, spre exemplu, cu scopul optimizării cheltuielilor și al reechilibrării bugetare, scurtarea la o palmă a lungimii kilturilor purtate de regimentele scoțiene (știți, probabil, că, pe dedesubt, băieții nu prea pun lenjerie intimă, aceasta nefiind prevăzută în normele de echipare). După care hotărăște ca efectivele să defileze, zilnic, prin fața Curții Regale să vadă toți că Imperiul are, încă, big balls (reamintim, în context, că în forma sa modernă football-ul s-a inventat în Marea Britanie cu tot cu huliganii săi).
Între femeile din suita regală, pe de o parte, precum și între anumiți, declarați/recunoscuți ca atare, membri ai Cabinetului Majestății Sale, pe de altă parte, se dă o luptă aprigă pentru locurile din primul rînd al tribunei. Competiția nemiloasă pentru întîietate, de un absolut fairplay britanic, model gentilul Albion, nu afectează, în principiu, reforma salarizării și a sistemului de pensii militare la nivel european. Pe Continent rămân în vigoare, deocamdată, sistemul metric și circulația pe partea dreaptă.
3. Preluarea necritică a experienței românești în materie ne bucură în chip deosebit, fiindcă, iată, putem și noi, românii, da tonul la ceva pozitiv în zona europeană și euroatlantică, mai puțin în spațiul Schengen, aderarea la acesta fiind copios ratată, la mare distanță, de către elevata noastră cîrmuire națională.
Ce înseamnă lipsa de orientare... Dacă am fi cumpărat, la timp, de la nemți, exclusivitatea dreptului de distribuție pentru e.coli în Europa îi scăpam pe oamenii ăia de o așa mare rușine și confirmam în chip fericit bănuielile generale că, în mod normal, bacteria nu putea să provină decît de la noi (fraierii de serviciu ai continentului). Ne amelioram, astfel, vă dați seama, șansele de sprijin german pentru aderare. Poate reușim anul acesta. Dacă nu, poate ne salvează gripa aviară, tulpina H1 N1 - GOV.RO.
Dar nu-i bai, cîțiva cosași fercheși, selecționați prin programe finanțate (inclusiv comisioanele aferente) cu fonduri europene din cele 8 noi județe ale Patriei și din ȚPSecu (Ținutul Prezidențial Secuiesc), cu pită, ceapă, slană, pălincă, ouă sparte prin capetele cui trebuie, și, în cîteva decenii, se rezolvă și asta, ceea ce vă dorim și dumneavoastră!!! Pot participa și studenții de la Secția Maghiară a Facultății de Medicină din Tîrgu Mureș, pentru asigurarea multiculturalismului necesar.
4. Apropos, SUA deține cel mai mare laborator criminalistic din lume. Aici se realizează identificarea osemintelor soldaților americani dispăruți în luptă, spre a fi ADUȘI ACASĂ ȘI REDAȚI FAMILIILOR, DEOARECE ÎN ARMATA SUA EXISTĂ O REGULĂ DE FIER: NIMENI NU ESTE LĂSAT ÎN URMĂ ȘI TOȚI ȘTIU CĂ ȚARA LOR VA FACE ORICE PENTRU ACEASTA!!! Fantastică, sublimă, înălțătoare, fără egal, această manifestare a cultului eroilor, dar, în esență, a grijii față de compatrioți!!! (americanii fac asta de zeci de ani și mai sînt peste 70000 de dispăruți, săptămînal fiind primite rămășițele a 2 persoane).
5. Fac paranteza că și din România au dispărut, în ultimii ani, milioane de oameni. La noi, însă, regula este puțin inversată față de cea americană – rămîn de căruță, pe principiul „urma scapă turma”, cetățenii patriei incapabili să dea curs chemării prezidențiale de a-și lua cîmpii. Dispăruții noștri sînt și ei, totuși, căutați asiduu de către un organism statal special înființat în acest scop - Biroul Electoral Central. Din 4-5 în 4-5 ani, secțiile sale externe îi găsesc inclusiv pe conaționalii noștri din Diaspora, presupuși a fi vii, pentru a le recupera cel puțin voturile dacă nu rămășițele, cu o rată, însă, zdrobitor mai bună decît cea americană – cu zecile pe minut, ceea ce tehnic pare imposibil, dar nu te pui cu dorul de țară al românilor în forma sa digitală de manifestare (ne așteptăm în 2012 la depășirea oricăror recorduri, mai ales cînd se va da liber la scrutinul electronic, prin corespondență – milionul lui Baconschi).
6. Ieșiți acum, încet, pîș-pîș-pîș-pîș, din transă și reveniți la mizeria cotidiană în care a fost adusă Țara noastră.
Credeți, cumva, că, de la nivelul unui asemenea respect față de proprii cetățeni, precum cel menționat, Președintele Obama sau oricare alți șefi de state civilizați/civilizate și-ar putea imagina, măcar, să-și „gratuleze” compatrioții, veterani și neveterani, cu epitete de tipul celor care pigmentează/condimentează atît de „inspirat” viețile terne ale simplilor trăitori ai Patriei noastre și, implicit, carierele militarilor/polițiștilor români, în istoria post-decembristă atît de zgîlțîită „on the rocks” a României?
Colonel (r.) Barbu Daniel
P.S. Text scris la 3 ani de la intempestiva mea pensionare și dedicat memoriei dragului și respectatului CAMARAD și OM care a fost Lt. Col. HUȚANU ION, decedat în ziua de 17.03.2012, fost șef de stat major la Batalionul 193 Grăniceri Galați.
