Implicaţiile hotărârii Frimu asupra proceselor privind recalcularea pensiilor militarilor
În esenţă prin hotărârea Frimu ş.a. CEDO a statuat că recalcularea pensiilor grefierilor nu încalcă dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție coroborat cu art. 14 din Convenţie.
I. Pentru a constata faptul că recalcularea pensiilor nu înfrânge aceste texte de lege deoarece „reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, şi anume contextul economic actual şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii”.
În ceea ce priveşte situaţia pensionarilor militari aceasta este fundamental diferită de cea a grefierilor pentru următoarele motive:
- Aplicarea reducerii efective a pensiilor militarilor s-a realizat după "depăşirea contextului economic actual", altfel spus deşi vârful de criză a fost în anii 2009-2011, aplicarea legii, şi implicit reducerea pensiilor s-a realizat numai după depăşirea crizei, conform declaraţiei Primului Ministru al României şi obţinerea unei creşteri economice. Aşadar, recalcularea nu se fundamentează pe motive obiective, adica nu depaşirea crizei a constituit motivul recalculării.
- Bugetul pensiilor militarilor a crescut cu 15% în urma reformei, ceea ce înseamnă că reforma nu a avut la bază motive obiective.
- Corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii conduce la crearea unor alte inegalităţi: între cei care au suferit o viaţă de privaţiuni (militarii) şi salariaţii care au avut libertate totală, ambele categorii fiind acum tratate în mod unitar. Aşadar, susţinerea ca s-a dorit corectarea inegalităţilor nu are fundament, pentru ca unor situaţii speciale trebuie să le corespundă reglementări speciale.
II. „De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă şi acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat şi care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanţelor”.
Există o diferență majoră între pensionarii grefieri şi pensionarii militari. Dacă pensionarii grefieri au contribuit la sistemul public de pensii, pensionarii militari nu au contribuit la sistemul public de pensii, astfel nu putem vorbi de stabilirea unor pensii pe baza contributivităţii.
De asemenea, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate există din nou o mare diferenţă între pensionarii grefieri şi cei militari.
Grefierii, ca orice salariat au avut carnete de muncă, în care erau înscrise salariile realizate, astfel încât la stabilirea cuantumului pensiei aceştia au certitudinea calculării corecte pe baza veniturilor obţinute, a cunatumului pensiilor.
În ceea ce îi priveşte pe pensionarii militari,a ceştia nu au avut niciodată un document, care să le aparţină (conform art. 1 din Decretul nr. 92/1976 – privind carnetul de muncă, carnetele de muncă sunt proprietatea salariatului).
Pentru calculul cuantumului pensiilor sumele sunt extrase din statele de plată sau din alte documente, ceea ce creează o insecuritate cu privire la sumele care sunt înscrise, la manipularea acestor sume, precum şi la luarea în considerare a tuturor celorlalte venituri obţinute.
Aşadar, salariul, care reprezintă fără nici o urmă de îndoială, nici nu trebuie CEDO ca să îţi dai seama de asta, drept de proprietate este pus sub semnul incertitudinii în momentul recalculării pensiei. Ca o dovadă fără putinţă de tăgadă a acestei insecurităţi o constituie emiterea a 4 sau 5 decizii de revizuire toate cu un cuantum diferit. Aşadar, însuşi emitentul nu are siguranţa că respectă în totalitate dreptul de proprietate al pensionarului militar la recalcularea pensiei. Altfel spus, însuşi emitentul nu ştie care a fost exact salariul (drept de proprietate) al personalului militar activ.
Aşadar, rezultă fără îndoială că hotărârea Frimu ş.a., nu poate avea nici o implicaţie asupra pensiilor militarilor.
III. „De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestaţii sociale, dobândite în temeiul contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu”.
Şi în această situaţie există o diferenţă majoră între cauza Frimu şi recalcularea pensiilor militarilor.
Curtea reţine caracterul contributiv al grefierilor, ceea ce nu este cazul pensionarilor militari, care nu au contribuit niciodată la sistemul public de pensii, aşadar între aceste două categorii există diferenţe atât de mari încât nu pot fi comparate.
În concluzie, nu există nici un motiv pentru ca în cazul proceselor privind recalcularea pensiilor militarilor să se face trimitere sau aplicare la cauza Frimu deoarece situaţia de fapt este fundamental diferită între pensionarii militari şi celelalte categorii de pensii (grefieri, aviatori, diplomaţi).
