„Libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni și orice alte întruniri şi de a participa la acestea este garantată prin lege”.
Este evident că principala raţiune a ‚vechii’ legi era protejarea/asigurarea exercitării în cele mai bune condiţii a dreptului inalienabil la exprimare publică şi protest colectiv al cetăţenilor. Prin contrast, actuala propunere legislativă porneşte de la falsa problemă a protejării comunităţii, a cetăţenilor care „nu iau parte la astfel (sic!) de manifestări” faţă de pericolul pe care l-ar reprezenta adunările publice. Se induce, astfel, o aberantă distincţie între cetăţeanul-model („majoritatea tăcută”), care nu tulbură liniştea celorlalţi clamându-şi sau reclamându-şi, prin asociere şi manifestare publică, interesele sau drepturile, şi organizatorul sau participantul la astfel de adunări, culpabilizat ab initio şi din oficiu.
Astfel, invocarea, în expunerea de motive, chiar şi cu titlul de exemplu, a Legii nr.4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive, este simptomatică pentru atitudinea legislatorului, care abordează problema generică a manifestărilor publice cu o clară prezumţie de vinovăţie a organizatorilor şi participanţilor la acestea. Chiar dacă ar fi răspândit fenomenul violenţei asociate cu adunările publice (iar în România el este, evident, extrem de redus comparativ cu alte ţări europene), nu există nici o justificare raţională pentru a ridica această (eventuală) stare de facto la o presupoziţie de jure. Posibilele manifestări violente relaţionate, practic, cu o adunare publică sau alta trebuie gestionate cu forţă proporţionată atunci când, şi doar dacă ele se produc; iar reglementarea acţiunii forţelor de ordine pentru asemenea cazuri excepţionale nu poate şi nu trebuie să facă obiectul unei legi privitoare la adunările publice.
Cele mai grave prevederi ale proiectului de lege propus de Ministerul Administrației și Internelor sunt:
- interdicţia de a organiza întruniri în apropierea obiectivelor cu pază militară: cum bine ştim, Preşedenţia, Guvernul cu fiecare minister în parte, Parlamentul sunt doar câteva dintre instituţiile care intră în pomenita categorie;
- interdicția de a se organiza asemenea întruniri realizându-se înlocuirea ‚discretă’ a termenuluideclarare a adunărilor publice (care şi el a fost, aşa cum se precizează şi în expunerea de motive, contestat de societatea civilă) cu cel de aprobare (de către autorități) a acestora. Prin aceasta aprobare se încalcă flagrant „libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni și orice alte întruniri şi de a participa la acestea”, aprobarea fiind la discreția administrației politice;
- stipularea obligaţiei organizatorilor de a înainta actele manifestaţiei cu 5 zile lucrătoare (în termeni calendaristici, cel puţin o săptămână) anterior desfăşurării acesteia;
- valoarea foarte ridicată a amenzilor/numărul mare de ore de prestat în serviciul comunităţii pentru ‚contravenţia’ de a organiza/a încerca să participi la o adunare neautorizată;
- deschiderea căii legale pentru calificarea refuzului de a părăsi, la cererea reprezentanţilor autorităţii, o adunare publică drept infracţiune, pedepsită cu închisoare (de la 3 luni la 2 ani). În conformitate cu legislația referitoare la Drepturile omului, orice acțiune de restabilire a ordinii trebuie realizată în mod gradual și cu acordare a timpului necesar pentru punerea în aplicare a masurilor graduale solicitate de forțele de ordine.
Prin aceste prevederi se încearcă încălcarea libertății cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni și orice alte întruniri şi de a participa la acestea. Se deschide calea abuzivă de măsuri discreționare pentru a se interzice (prin neaprobare) aceste libertăți constituționale, creând astfel premisele unui stat autoritar.
Este firesc, în condiţiile deja expuse, să ne îndoim că scopul real urmărit prin acest act normativ este protejarea cetăţenilor şi a drepturilor lor. Judecăm că, dimpotrivă, se doreşte zădărnicirea de facto a tentativei de a pune în act orice contestare publică şi colectivă, normală şi semnificativă, astatu-quo-ului girat de autorităţile publice sau instituţiile private ce controlează viaţa societăţii la diverse niveluri ale sale.
Considerăm că însăşi propunerea pentru dezbatere publică a unui asemenea proiect legislativ aberant reprezintă o sfidare la adresa valorilor democratice; solicităm, în consecinţă 1. retragerea definitivă a proiectului de lege, renunțând la intenția transmiterii acestuia către Parlamentul României şi 2. demisia de onoare a Ministrului Constantin Traian Igaş.
Proiectul de lege:
http://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/Lege%20adunari%20publice.pdf
Asociații semnatare:
Grupul pentru Acțiune Socială (GAS)
Asociația InfOMG – Centrul de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic
Asociația pentru Mediu și Turism Ulmul Cerasului
Asociația Efectul Fluture
Asociația pentru Protejarea Animalelor – NUCA
Asociația Eco Ruralis
Asociația „Ecologie-Sport-Turism”
Asociația Ecologistă Floarea de Colț
Asociația Ecologică Turismverde
Acțiunea Civică Directă
Asociaţia Transilvania Verde
Asociaţia Culturală Petőfi Sándor
Asociația ALMA-RO
Asociaţia Ţinutul Secuiesc Verde
CriticAtac
European Alternatives Cluj
Eco-Civica
Federaţia ONG-urilor Maghiare din Transilvania
Federaţia Organizaţiilor Familiare din Transilvania
Proiect Protokoll
Support for Youth Development
TERRA Mileniul III
Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis
Re.Generation
ViitorPlus – asociația pentru dezvoltare durabilă
Blocul National Sindical
Pro Democratia
Active Watch Asociatia de Monitorizare a Presei
Confederatia Nationala a Sindicatelor Cartel Alfa
Societatea Academica din Romania
Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor
de CRITICATAC
