RECVIEM
Ne moare acum armata in picioare,
Si ciorile-n guverne cuib isi fac,
Istoria se stinge-n felinare,
Trompetele de alta data – tac!
Patrunde-n ziduri rece umezeala,
Iar tara e-mpanzita-n toti scaetii,
Se simte-n suflet truda, oboseala,
- Ce trista-i adunarea diminetii ! -
S-a transformat o viata in ruine,
[ …Acesta-i pretul ce-l platim mereu ?…]
Si tot astept pe seful ce nu vine
Ca sa primeasca si onorul meu.
Sus pe cladire , in catarg, sub vanturi,
A mai ramas drapelul. De ce oare?
Nu mai rasuna muzici, ode, canturi,
Ne moare in surdina armata in picioare,
Raman statui pe socluri dezgolite,
E rolul lor istoric, inutil,
Depozitele toate –au fost golite,
De hrana, imbracaminte si trotil .
Iar peste-aceasta oarba Liturghie,
Nestingherit se-ntinde fara glas,
Un murmur ce se vrea “paranghelie”,
Care-i de fapt un ultim parastas!
Pe valuri dusmanoase de inceput de drum,
Trezeste-te trompeta din visare !
Miroase-a pulbere si lovituri de tun ,
Ne moare-ncet si sigur armata in picioare !
Anonimus / Cronica mileniului 3
