ILUZIA UNEI REFORME TICĂLOASE
Dragi camarazi! Trăim şi suportăm “ostăşeşte”timpul în care guvernul propriei ţări atacă furibund, direct şi frontal, instituţiile de bază ale statului de drept. Mulţi dintre dumneavoastră vă întrebaţi, cum este posibil ca guvernul unei ţări, singura din lume, să trecă la umilirea instituţiei militarecare, semnifică prin misiunile ei , existenţa statului naţional? Am ajuns , în sfârşit , să trăim într-o societate model, în care totul miroase a bani, în care sunt amestecate de-a valma principiile şi inepţiile, valorile şi nonvalorile, patrioţii şi profitorii, intreprinzătorii cu golanii economiei de piaţă, proxeneţii cu politica, etc. Într-o astfel de societate, în care actorii jocului democratic şi spectatorii lor formează un fiasco social, se pare că “Dumnezeu a murit”. Pe tărâmul binecuvântat al neamului românesc a fost autorizat, printr-un proces electoral bişniţăresc, un duh rău care, fiind în serviciile obscure ale iraţionalului, doreşte să implementeze o reformă, fără ca cei guvernaţi să poată interveni atât în concepţie, cât şi în implementarea ei. Ca pe nişte vite, suntem mânaţi continuu spre un teritoriu lipsit de valori fundamentale, în care noi militarii am crezut şi pentru care ne-am sacrificat tinereţea , familia, prosperitatea. Iată că a venit timpul să plătim pentru ataşamentul nostru faţă de aceste valori fundamentale ale neamului românesc, supus unor presiuni enorme spre diluare, împrăştiere şi dispariţie.
Pentru că istoria care se predă în şcoli nu poate forma convingeri de ataşament profund faţă de neam şi ţară, acest proces de împrăştiere demografică se realizează cu succes, plasând valorile noastre umane în slujba altor popoare. Malaxorul portocaliu al politicii româneşti a reuşit , printr-o strategie demonică, să creeze în toată societatea românească un ansamblu de interese contradictorii , tocmai pentru a anihila varianta armonizării lor. Nu se doreşte în niciun fel manifestarea noastră ca unitate de neam , de fiinţă, de entitate culturală şi administrativă. Această strategie de sorginte dictatorială, a produs iniţial, o relativă dezbinare între armata de rezervă şi popor, pentru ca în etapele ei ulterioare, să se poată conta pe un sprijin popular faţă de măsurile de lichidare a acestui element de bază al sistemului naţional de apărare. După cum observaţi, oameni de ştiinţă, politicieni veritabili, oameni de cultură , cetăţeni simpli , s-au ataşat principiilor noastre şi încearcă, prin toate mijloacele să ne asigure de respectul lor necondiţionat. În acelaşi timp, lichele cu zâmbetul pe buze şi mâinile încrucişate, aflate în laţul stăpânului, sunt împinse în faţă, în acţiunea de refacere a unei imagini portocalii, profund şifonate. Imaginea portocalie va deveni, pentru poporul român, o construcţie mentală suprapusă întodeauna peste oglinda spartă a statului de drept. Rezultată dintr-un şir de „revoluţii portocalii”, din Ucraina, Georgia , Kirghistan şi România această imagine a pălit de mult în cele trei ţări şi încă mai dăinuie în scumpa noastră patrie. Cei mai mulţi analişti apreciază că aceste revoluţii colorate sunt „un produs al strategiei de superputere şi au scopul de a efectua transferul de putere la o elită conducătoare capabilă să satisfacă interesele politice, economice şi financiare ale acesteia”. Pentru transferul de putere au fost folosite două căi principale: finanţarea structurilor portocalii prin intermediul organizaţiilor nonguvernamentale şi declanşarea „revoluţiilor colorate” care nu presupun vărsare de sânge şi pagube materiale ci, finanţarea, îndoctrinarea şi mediatizarea unor grupuri de presiune locală capabile să preia puterea; a doua cale a fost aceea a invaziilor militare (Afganistan şi Irak) unde preluarea puterii de către opoziţia democratică s-a realizat sub controlul armatei de ocupaţie, generând replici sângeroase ale combatanţilor locali.
Efectele revoluţiilor portocalii au fost devastatoare peste tot pe unde au trecut. Se apropie şi la noi momentul în care lupta politică democratică va oferi o altă strategie de evoluţie a României. În cadrul acestei strategii instituţiile de bază ale statului de drept îşi vor redobândi rolul şi locul lor în stat. Armata , justiţia, poliţia ,forţele de siguranţă, învăţământul şi sănătatea işi vor revigora funcţiile, iar pe acest fond, poporul român va hotărâ singur calea de reconstrucţie a statului, un stat care să vibreze armonios în simfonia eroică a unei lumi curajoase şi conştiente de destinul său.
Dragi camarazi! Mulţi politicieni care susţin actuala putere încearcă să acrediteze ideea că procesul de recalculare a pensiilor militare este obiectiv, legal şi benefic pentru 80% dintre noi. În acelaşi timp „trompetele lor” scot sunete hidoase de propagare a principiului contributivităţii şi solidarităţii. Prin aceste acţiuni de manipulare a opiniei publice trag o perdea de ceaţă peste conştiinţele oamenilor simpli, transmiţând semnalul că „dacă oprim pensiile nesimţite, speciale voi veţi trăi mai bine”. Deposedat prin jefuire, de pensia mea de general, în valoare de 4000 de lei , am trăit un an de zile cu speranţa că vecinul meu de deasupra, cadru medical, va obţine o anumită prosperitate. Acest fenomen nu s-a produs , el vecinul, împreună cu întreaga familie , suportă în continuare traume generate de indulgenţa financiară cu care liderii portocalii tratează sistemul medical. Am renunţat la pensie sub presiunea aberantei Legi 329/2009, care a ascuns în paginile ei, deşi titlul nu se referea la militari , faimosul capitol IV, art. 17 – 25, care interzice dreptul la muncă al militarilor. În măsura în care societatea civilă intervenea pentru stoparea eludării şi eradicării unor drepturi fundamentale ale omului, nu era posibilă aplicarea unei game de măsuri reformatoare antipopulare.
Această guvernare portocalie transmite în , plan teoretic, prin „toţi porii ei dreptate şi egalitate de şanse pentru cetăţeni”, în timp ce progeniturile, beizadelele, traficanţii, lipitorile, îşi fac jocurile murdare sub oblăduirea executanţilor servili de ordine. Suntem singurul popor din lume care suportă efectele unei crize mondiale produsă intenţionat, fără să implice cu nimic, jefuitorii bogaţi ai acestui neam. Peste tot efortul de criză a cuprins un mic procent, între 1% şi 5% din averile bogaţilor lumii, averi rezultate din evoluţii de sute , chiar mii de ani. Aţi identificat o asemenea preocupare în sistemul normativ al democraţiei portocalii? Se aruncă precum hienele împotriva militarilor, sub pretextul a mii de motive cu care potolesc foamea mulţimilor. Militarii înţeleg nevoia de solidaritate cu poporul, nu cuantumul pensiei este problema ci, bătaia de joc fără neruşinare faţă de noi, implicarea noastră în mizeria lor procedurală pentru ca responsabilităţile să fie amestecate şi pierdute. Unii dintre noi, mai sensibili la culoarea cu pricina, chiar am crezut că „omul din capul armatei” spune adevărul atunci când s-a referit la efectele H.G. 735/2010. Dumnealui cunoştea faptul că, cea mai mare parte dintre noi suntem cu pensie de seviciu stabilită prin legi organice anterioare, iar noile acte normative trebuiau să reglementeze situaţiile viitoare. Slab instruiţi în problemele de conduită sinergică , unii cetăţeni văd în scăderea salariilor unora, creşterea bunăstării lor şi pe acest reper se bazează haita portocalie. Chiar unii dintre membri SCMD au căzut în plasa acestor nemernici încercând din interior să spargă unitatea sindicală. Numai că acest corp profesional se bazează 100% pe onoare şi demnitate şi nimic nu ne poate abate de la idealurile suport, ale acestor valori. Sindicatul militar este prezent în toate zonele fierbinţi ale acestei confruntări dintre democraţia constituţională şi democraţia de ricoşet împrumutată şi experimentată de actuala guvernare.
Sindicatul nostru nu poate admite sub nicio formă, chiar prin creşterea pensiilor, bascularea noastră din rezerva armatei, în clasa de asistaţi social. Ruperea noastră de sistemul militar activ va înăbuşi definitiv tradiţiile glorioase ale Armatei Române care , de fiecare dată, s-au fundamentat şi pe armata de rezervă. Cine se teme de noi? Probabil aceia care văd rezultatele dezastruoase ale unei economii de piaţă în care, politica nu mai ţine pasul cu economia. Poate că Dl. Frăţilă, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării, (din care liseşte expresia „Naţionale”) are dreptate, pensiile vor fi mulţumitoare după încheierea procesării recalculării. Însă, acest domn trebuia să facă referiri , dacă este „de aceeaşi parte a baricadei” şi la evoluţiile veniturilor pensionarilor militari în următorii 3-5 ani, în condiţiile deconectării lor de la sistemul activ. Precis nu a făcut asemenea simulări şi nici nu va fi vreodată interesat sau capabil să facă. Am multe exemple, din Faimoasa garnizoană Braşov al cărui comandant am fost un număr de ani, de pensionari militari bolnavi, de vârstă înaintată, care nu se pot apăra împotriva samavolniciior unui regim auster şi nepopular. Noile decizii de pensionare , total eronate pe luna ianuarie 2011 ( sunt convins că teroarea va continua), care au drept suport documente uitate de mult, distruse de rozătoare, culese şi interpretate de neprofesionişti, selectate şi transmise de un personal neautorizat vor crea un puternic curent de revoltă pe care noi militarii în rezervă îl vom transfera în justiţie. Această justiţie ar trebui să dea răspunsurile legale la următoarele întrebări: 1.De ce trebuie să solicităm recalcularea pensiilor? 2. Cine plăteşte stresul provocat celor în vârstă lipsiţi de posibilităţile fizice de apărare? 3. De ce au fost elaborate adeverinţe de venit cu grave erori şi cine sunt vinovaţii? 4. Cum se poate verifica o adeverinţă de venit fără să ai documentele originale în faţă? 5. Cum poţi implica în activitatea de sprijin a recalcularii pe cei păgubiţi? 7. Ce se întâmplă cu gradele noastre militare, unele obţinute prin examen, în cazul aplicării prevederilor aberante ale Legii 119/2010?
8. Cine plăteşte traumele fizice şi psihice ( cu multe spitalizări) ale celor 80% dintre militarii cu pensiile tăiate în ianuarie 2011? 9. Cine se face vinovat de transmiterea modificată a pensiei fără noua decizie de pensionare? 10. De ce sunt încălcate prevederile Tratatelor, Convenţiilor şi Protocoalelor internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este semnatără? 11. De ce nu sunt respectate Hotărârile judecătoreşti? 12. De ce legea se aplică retroactiv? 13. De ce nu sunt respectate Deciziile anterioare ale Curţii constituţionale? 14. De ce instanţele sunt sufocate, în condiţiile în care guvernarea portocalie veghează asupra statului de drept. Suntem un popor de infractori?. La unele din întrebări , cu siguranţă că vor răspunde instanţele prin Hotărârile care se vor pronunţa. Însă, stimaţi prieteni, timpul guvernării portocalii este extrem de scurt, iar justiţia nu va putea soluţiona toate aceste măsuri antipopulare abuzive. Dar noi vom exista mai departe , iar lupta noastră pentru refacerea demnităţii furate îi va urmări peste tot! Vom chema în instanţe instituţiile care ne-au prejudiciat , apoi vom chema în instanţe persoanele şi poate, în 5 -10 ani vom primi răspunsurile la aceste întrebări (câţi vor apuca finalizarea demersurilor noastre?). Ne vom consulta permanent, având avantajul că suntem în epoca în care ne putem relaţiona de la un capăt la altul al pământului prin cuvinte, atitudini, trăiri şi imagini. Toate acestea ne vor ajuta să acţionăm uniţi cu bunele şi relele noastre, printr-un spirit de toleranţă faţă de eşecurile temporare, cu încredere şi onoare faţă de cei pe care i-am desemnat să ne conducă. Fac din nou, apel la toţi militarii în rezervă şi retragere să creadă în Col. Dr. Dogaru şi echipa sa, să creadă în acţiunile noastre desfăşurate în interesul democraţiei constituţionale şi statului de drept!
În loc de epilog. Din cele mai îndepărtate vremuri, omul a fost conştient de existenţa unei forţe supranaturale care guvernează şi susţine universul. Pe măsură ce această conştiinţă s-a dezvoltat, de-a lungul secolelor, au apărut o serie de credinţe. Dacă cercetăm cele patru religii ale lumii, găsim în toate aceeaşi idee despre Dumnezeu numai că El este identificat prin nume diferite. Omul a tânjit întotdeauna după Dumnezeu şi a dorit să-i înţeleagă căile. Toate sistemele religioase cunosc şi acceptă calităţile fundamentale ale lui Dumnezeu, care este omnipotent, omniprezent şi atoateştiutor. Absolut nimeni nu poate trăi fără iubirea Lui şi nimic ne se poate face în lume fără puterea Lui.
Pe scurt, toate aceste naţii, şi nu numai, au cugetat la Dumnezeu, iar roadele cugetării le-au dat lumii sub forma religiei. Adevărul central al tuturor religiilor este că Dumnezeu este întruparea perfectă a iubirii, milei şi compasiunii.
Făcând un salt în timp la actuala noastră democraţie nu pot să nu remarc dezlănţuirea unei propagande furibunde împotriva acelor instituţiii care vegheză ca aceste adevăruri create de Dumnezeu să devină un mod de trai. Politica portocalie ne oferă în schimb, o societate tot mai fragmentatăîntre puţinii foarte bogaţi şi cei mulţi foarte săraci. Această societate este construită pe fondul unui haos generalizat şi tutelat de guvernarea portocalie care, nu a uitat să menţină trează atenţia electoratului, răspândind prin propaganda specific comunistă o gamă largă de iluzii dirijate spre fiecare segment social. Am făcut această paranteză pentru a arăta că lupta pentru putere, impostura precum şi jefuirea averii naţionale sunt elemente de continuitate şi constituie apanajul politicii iresponsabile.
Odată cu scurgerea anilor trăiţi în noua democraţie a pieţei, noi militarii în rezervă suntem tot mai convinşi că lumea politică, în general, nu a găsit „leacul” pentru a vindeca bolile de care suferă şi că economia de piaţă şi democraţia (respectiv, sistemul politic), nu mai pot convieţui în armonie. Realităţile prezente şi predicţiile asupra viitorului transmit un mesaj spre direcţia guvernărilor de mâine: „Viaţa politică, economică şi socială va deveni tot mai complicată şi greu de suportat de către cei cârmuiţi. În pofida sentimentelor şi reacţiilor negative de care vă bucuraţi voi, oamenii politici, în rândul cetăţenilor, politica va rămâne un domeniu necesar şi util pentru poporul român”. Rămâne de văzut în ce măsură politica autohtonă prezintă suficiente oportunităţi pentru a rezista în vasele comunicante ale politicii regionale şi mondiale şi, totodată, ce efecte vor simţi cetăţenii pentru a amenda sau justifica comportamentul şi responsabilităţile aleşilor noştri.
Probabil că Dumnezeu a lăsat sarcină militarului să-şi cucerească prin trudă demnitatea, aşa cum omul a cucerit, de-a lungul timpului, focul, aerul, pământul şi apa. Nu este lipsit de semnificaţie să înţelegem de ce am ajuns, cum spunea Nichifor Crainic, „în starea de cel mai sărac popor, în cea mai bogată ţară”. Vom înţelege dacă vom avea înţelepciune şi răbdare să medităm mai mult la neajunsurile din alcătuirea noastră intimă. Sărăcia la români, dragi camarazi , a mers mână în mână cu imoralitatea politicii şi cu toate relele care derivă din aceasta.
Politica reprezintă suportul şi energia necesare construirii şi cuplării societăţii româneşti la viteza cu care se schimbă lumea, într-un permanent dans energetic. Politica mai este instrumentul care vindecă bolile neputinţei, sărăciei, corupţiei şi mediocrităţii, este privilegiul defavorizaţilor şi, în final, politica este metoda prin care ne menţinem verticalitatea umană şi certificatul de naţiune europeană. Rămâne de văzut dacă noile forţe politice vor lua în seamă şi cei peste 150 de mii de specialişti , pensionari militari din toate structurile MAN, MAI, SRI, în opera de recontrucţie a statului român. Decamdată ni se oferă numai umilinţă şi bătaie de joc! Aveţi încredere în Liderii noştri, ei sunt expresia demnităţii noastre! Sprijin total Col.dr. Dogaru!
Preşedintele Filialei 1. Braşov
Gl.mr.(r) prof. univ dr. Petrişor Mandu
