"Cartea pare a fi, într-un fel şi este, o continuare aNaufragiului Submarinului „Garinus”, cu precizarea că personajul atât de drag tuturor submarinienilor de pe aceste meleaguri, o ficţiune aflată la întretăierea tuturor presupoziţiilor posibile, este împins de amintirile celor care i-au călăuzit paşii, spre propria sa demascare. Îl regăsim, astfel, pe Marele Garinuscum îndeobşte a fost şi este în viaţa cea de toate zilele, fără intervenţiile chirurgicale ale târâtoarelor care i-au modificat estetic apucăturile şi caracterul, fără pompa draperiilor în spatele cărora se ascundea un impostor notoriu şi un delicvent continuu al moralitaţii decente, fără CV-ul croşetat în subsolurile pestilenţiale ale parvenirii sociale, dezarmat de arsenalul extrem de complex prin care îşi exercita cu aplomb virtuţile de neegalat ale imposturii.
Libertatea de a nu vorbi doar cu gura închisă, odată asumată de către cei care l-au cunoscut peGarinus, contemporanii de fiecare zi ai acestuia, a deszăgăzuit suferinţele şi tăcerile acumulate de către cei care, într-un fel sau altul, mai mult sau mai puţin, au fost victime ale acestui apostol al răului, încarnat din greşeală într-unul dintre noi, pământenii. Astfel, ne-a fost lesne să-i aflăm trăsăturile dominante ale firii – vectori orbi ai distrugerii, batjocurii şi umilinţei, apucăturile de interlop cu guler alb, caracterul, mojiciile, ieşirile în decor, forţa urii şi puterea de a face rău, metodele de dominare şi înspăimântare a celor care i se subordonau, dar şi pe cele utilizate spre a parveni, hulpăveala fără de măsură, viciile întronate în năzuinţele sale erotice, vocaţia solemnă pentru jalnic şi pierzanie. Pentru că, uşor-uşor, submarinienii de pretutindeni au prins a cunoaşte adevărul fără de mască al Marelui Garinus: a distrus vieţi, a schimbat destine, a obturat sau a descurajat aspiraţii, a terfelit altitudini, a îndobitocit nevertebrate, a nenorocit oameni, fiinţe cu care se asemăna, a înăbuşit libertăţile cursive ale celor de lângă el... În toate a mers până la capăt, nimeni şi nimic nu îl puteau opri. Vocaţia naufragiului, aplicată la tot ceea ce respiră, a fost mult, mult prea puternică în raport cu rezistenţa timidă a celor care vroiau să se salveze... Sunt impresionante mărturiile, reproduse întocmai, ale unor apropiaţi care au scăpat cu viaţă din spaţiul vital al lui Garinus. Unii au avut curajul asumării identităţii, alţii încă trăiesc cu teama că ura lui Garinus îi poate afla şi în gaură de şarpe. O cutremurătoare emoţie o produce lectura unei balade culese destul de recent în mediul naval autohton – Necropsia ascensiunii unei lichele, inserată armonios în economia epică a romanului.".........
http://www.ziuaveche.ro/cultura/jos-masca-garinus-007086.html#comments
Ce ar mai fi de spus ! Doar sa cititi si comentariile la acest articol si va veti face o impresie completa asupra unor stari de lucruri!
