Este un fapt recunoscut că militarii armatei române şi-au îndeplinit cu brio datoria de a fi pe deplin implicaţi şi determinaţi în ceea ce pot să facă ei pentru ţară. Cu toate acestea, constatăm astăzi că ţara a rămas datoare în faţa lor, prin actuala putere politică, singura care încearcă să îi priveze de un drept dobândit, fapt unic în Europa.
Astăzi dezbatem şi sper să şi votăm moţiunea PSD „Guvernanţi, opriţi umilirea pensionarilor şi a militarilor români!”, cu scopul de a opri acţiunile legislative aberante promovate de actuala putere. Calculele specialiştilor şi realitatea din ţară ne arată că noul cadru legislativ în domeniul pensiilor va aduce grave prejudicii morale şi materiale tuturor categoriilor de pensionari, dar mai ales a pensionarilor militari.
Avem în faţă un ministru al apărării care una spune şi alta face, la fel ca şi Guvernul Boc, în integralitatea lui.
Iar militarii armatei române nu înţeleg cum este posibil ca ministrul lor, pe care şi l-ar fi dorit un etalon al integrităţii, de neclintit în faţa intervenţiilor politice efemere, să promită public că va susţine pensiile speciale ale militarilor, să se bată cu pumnul în piept că îşi va da chiar şi demisia dacă drepturile pensionarilor militari nu vor fi respectate, pentru ca apoi să tacă mâlc, la comandă politică. Maşina de vot portocalie, la care s-a adăugat şi remorca aşa-zişilor independenţi, controlată chiar de ministrul Gabriel Oprea, a uitat astfel de respectul pe care cu toţii îl datorăm românilor ce au servit sub drapel şi a votat împotriva amendamentului PSD privind exceptarea pensiilor militarilor de la prevederile legii sistemului unitar de pensii.
Domnule ministru, de ce ne-aţi mai lăsat să introducem moţiunea, să o şi dezbatem astăzi, şi nu v-aţi dat singur demisia, aşa cum aţi promis ? Ce este mai important pentru dumneavoastră, funcţia de ministru sau cuvântul dat ? Cum le explicaţi militarilor şi pensionarilor militari care urmăresc atent aceste dezbateri faptul că în urmă cu câteva zile le apăraţi interesele prin declaraţii politice, să recunoaştem inedite pentru un ministru al Guvernului Boc, iar astăzi vă faceţi că aţi uitat şi mistificaţi realitatea.
Toate aceste poziţii contradictorii stârnesc reacţii de protest în teritoriu. Rezerviştii din armată încep să se organizeze, pentru că, nu-i aşa, “o lege strâmbă este mai grea decât un război drept”.
Depinde însă de cât sunt de determinaţi cei care poartă acest război....
Vă vorbesc astăzi în calitate de reprezentant al ploieştenilor în Senatul României, dar şi ca fost ofiţer, în numele Asociaţiei Judeţene a Pensionarilor din Prahova – organism cu 14.000 de membri, dar şi a cadrelor militare în rezervă din Garnizoana Ploieşti, reunite în Sindicatul cadrelor militare disponibilizate – Filiala 1 Ploieşti.
Acest sindicat are reprezentativitate naţională, numără peste 4000 de membri şi a fost înfiinţat în acest an, tocmai din nevoia pe care au resimţit-o militarii în rezervă de a fi reprezentaţi sub această formă asociativă, în relaţie cu puterea din statul român. Aşadar, militarii români în rezervă şi-au făcut sindicat ca să se poată lupta cu puterea pentru drepturile lor !
Constatăm, din păcate, faptul că Guvernul Boc şi ministrul Gabriel Oprea nu înţeleg eleganţa, demnitatea şi statutul hainei militare, dar încearcă să se tocmească, n-aş vrea să spun – ca la piaţă - cu cei care au activat în armată. Sindicatul cadrelor militare în rezervă asigură o corectă reprezentare a membrilor săi faţă de nedreptăţile din noua legislaţie a pensiilor, din legislaţia care interzice cumulul pensiei cu salariul şi pentru o asistenţă medicală corespunzătoare. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pragmatice pentru care acest sindicat a apărut, însă, mai mult decât atât, membrii săi vorbesc despre faptul că :
“Armata ca entitate şi instituţie a fost umilită, stropită pe nedrept cu noroi şi, din locul 2 ocupat în sondajele sociologice din ultimii ani, a ajuns să fie arătată cu degetul pentru motive false, nejuste şi neadevărate. Campania de denigrare a armatei şi a slujitorilor ei de ieri şi de azi este profund nedreaptă şi nu are decât un singur scop, de a amputa drepturile personalului ei, drepturi câştigate după o viaţă plină de obiective îndeplinite în mod exemplar în plan naţional, dar cu preţul unor mari renunţări, frustrări şi vicisitudini în plan personal”.
Instituţia militară este prima instituţie a statului român care a făcut cu adevărat o reformă reală, obiectiv pentru care, în alte domenii, abia acum se fac pregătirile necesare, dacă se fac ! Armata s-a aliniat cu disciplină şi seriozitate la prevederile tratatului de la Viena cu privire la reducerea armamentelor şi efectivelor, astfel încât, din 1996 până în 2006 a redus efectivele cu peste 200.000 de posturi, reprezentând peste 60% faţă de efectivele din 1989.
Foarte mulţi militari, chiar şi cei cu vârsta în jur de 40 de ani, au fost nevoiţi să iasă din sistem, cu speranţa că statul român îi va ajuta, printr-o legislaţie stimulativă, să-şi găsească o slujbă. Acum, legea le întoarce spatele. Până în prezent, România nu a nesocotit faptul că, în toate statele europene, “dreptul la pensie de serviciu îl au toate forţele de apărare a ordinii publice – armata, poliţia şi serviciile speciale” şi ar fi singura ţară din Europa care introduce armata în sistemul public de pensii.
De fapt, este incorect să spunem că armata are pensionari. Ea are cadre în rezervă care, la îndeplinirea condiţiilor prevăzute în Statutul cadrelor militare, sunt trecute în rezervă, unde au obligaţii. Ele se prezintă la centrele militare unde primesc livretul militar şi un ordin de chemare pe care sunt menţionate unităţile şi termenele la care trebuie să se prezinte în situaţii speciale, pentru a fi activaţi, dacă este nevoie”.
Domnule ministru, aşa gândesc rezerviştii din România în mandatul dumneavoastră, înainte să ştie dacă mâine îşi vor putea păstra demnitatea de a asigura condiţii de trai civilizate pentru ei şi familiile lor.
Prin intermediul parlamentarilor, pentru că nu sunt singurul care a primit un memoriu de acest fel, Sindicatului cadrelor militare disponibilizate solicită ferm Guvernului, dezbaterea publică a proiectului legii unice a pensiilor, o dezbatere adevărată cu militarii în rezervă, în retragere şi activi din structurile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Aceasta ar trebui să fie organizată sub patronajul unei instituţii ce se bucură de o încredere deplină din partea ambelor părţi.
Cu alte cuvinte, ascultaţi ce spun cadrele militare şi puneţi interesele lor mai presus de conjuncturile politice de moment sau de comenzile pe care le primţi ! Iar dacă în urma protestelor care vin din toată ţara veţi înţelege că trebuie să părăsiţi măcar acum, cu demnitate, acest minister, lăsaţi succesorului dumneavoastră moştenirea asta :
“Militarii sunt mai importanţi decât puterea politică, de orice culoare ar fi ea !”
