joi, 28 februarie 2013

Mare adunare, mare...


Mare adunare, mare...

Publicat de 
Mă, fraţilor, dacă nu aflarăţi până acu, vă zic io. Azi fu  adunare mare la Cercul Militar Național, ăla de-i zicea, înainte de `89, Casa Armatei şi care, şi mai înainte de `89, să chema Casa Oştirii. Fu adunare mare, ce mai! Se deteră pişcoturi, se dete şampanie şi nu`ş ce se mai dete, că io mă supărai şi plecai. Nu mai stătui pân` la sfârşit. Ba, unii sedeteră în stambă. Da` se deteră rău de tot. Primul să dete în stambă generalul ăla cu un kilogram de stele pă umeri, care nu`ş dacă nu şi-o fi scris pă monomentul de la Ghencea 1, dupe gradul, numele şi prenumele, şi foncţia de-o s-o aibă el până dă în primire, cea de preşedintele al Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din MapN, că, mai mult ca sigur, altcineva nu o să îi ia locul. Nu ăla de la Ghencea, că ăla-i plătit. Locul din fruntea Asociaţiei nu o să i-l ia nimeni, cât va trăi el mult şi bine. Acu`, io nu ştiu cât de mult va trăi generalu`, da` bine va trăcu siguranţă. Că-i făcu Oprea pensia mare, da` mare de tot, cât păntru 4-5 colonei de-alde mine. Uns cu toate alifiile generalul ăsta! Mă, fraţilor, cum află el, în timp ce urca scările spre Sala de Marmură, unde îl aşteptam noi, muritorii de rând, că domnul Ponta nu mai vine la întâlnire, cum îşi schimbă discursul. Din mers îl schimbă, ce mai! Acu`, io cred că nici nu fu mare lucru să-l schimbe că, în loc de „Domnule prim ministru”, zise „Domnule vice prim minsitru...” Cum, care vice prim ministru? Oprea, mafiotul şef al lui Năstase, reevaluat de Băsescu şi pus pă cai mari de Ponta.
Al doilea, şi cel mai tare, să dădu în stambă Oprea. Nu prea fusei io atent la cele spuse de el, că v-aş povesti mai multe. Ca să nu-mi sară muştaruîn timp ce el turuia vrute şi nevrute, io căscam gură pă pereţi, admirând motivele decorative de evidentă inspiraţie antică, cu stilizări şi prelucrări în stilul epocii, sau săbiile, stiletele, scuturile, lăncile, coifurile, săgeţile, Victoriile înaripate şi zeităţi ale războiului, toate cu trimitere la mediul militar.
Atât am reţinut din ce a turuit Oprea: că cât s-a zbătut el pentru ca niciunui militar în rezervă să nu-i fie diminuată pensia, că cum umbla el cu demisia în mână, gata s-o pună pă masa lu` Boc, dacă ăla să va încontra şi ne va tăia nouă din pensii, că când a fost numit vice prim ministru a pus iar în discuţie problema pensiilor militare, că care nu îl crede etc., etc, etc.
Io, unu`, nu-l crezui şi de-aia vă zisei că nu mai stătui până la şampanie şi pişcoturi. Să-ntâmpla, Doamne, iartă-mă, fun necaz şi-mi rămânea pişcotuîn gât, dacă trecea Oprea păn preajma mea...
http://batcailie.blogspot.ro/2013/02/mare-adunare-mare.html