“NE PLACE ADEVĂRUL, DAR IUBIM MINCIUNA”

marți, 13 noiembrie 2012

MINCIUNA REA SE ŢINE DUPĂ NOI!

MINCIUNA REA SE ŢINE DUPĂ NOI!

În loc de introducere

“NE PLACE ADEVĂRUL, DAR IUBIM MINCIUNA”

Cu siguranţă, fiecare dintre noi este responsabil de minciuna în care trăieşte. Alegem să trăim aşa cum ne dorim. Uneori, căutăm adevărul până când răspunsurile ne vor satisface. Unii , ne-am obişnuit să trăim confortabil într-un şir nesfârşit de călduţe minciuni, decât să stăm în preajma unui adevăr care doare. În volumul 2 intitulat „Domnul , nu eu” Dionisie Giuchici descrie acest fenomen paradoxal al vieţii între adevăr şi minciună astfel:

„E-adevărat că adevărul doare,
Dar trebuie să-l spui neapărat,
Căci în minciună omenirea moare,
Doar adevărul ne-a răscumpărat.

Minciuna rea şi prefăcătoria,
E uniforma celui păcătos,
Oricine nu trăieşte adevărul
Îmbracă haina celui mincinos.
Dezleagă-te din lanţul urâciunii,
Şi spune adevărul tuturor!
Să ne lăsăm de patima minciunii,
Căci păcătoşii în minciună mor.

Vedeţi pe câte laturi ne atacă,
Minciuna cea de veacuri un război,
Să minţi şi tu, să mint şi eu oleacă,
Minciuna rea se ţine după noi.

Oamenii politici trec pe lângă adevăr, îl suportă din ce în ce mai greu. Nu le place realitatea, nu doresc să o vadă, preferă iluzia ca mijloc de manipulare, trec printre noi şi prin vieţile noastre, ne forţează să purtăm ochelari mincinoşi care să ne adoarmă spiritele hiperstresate. Zi de zi, tot felul de obloane sunt trase intenţionat  peste fereastra adevărului izolându-ne, tot mai mult, de graniţa prosperităţii. Alături de minciună, divorţul politic şi funcţionarea transpartinică au discreditat pe majoritatea politicienilor, uzaţi de peste 20 de ani, de cârdăşie şi rea intenţie publică. Astăzi, ne zâmbesc aceleaşi figuri de  pe faţadele afişelor şi ne solicită votul. Am încercat, în repetate rânduri, să-mi dirijez voinţa către soluţionarea creştinească a unor scopuri nobile şi prin stilul meu de abordare a răului, am căutat să scot din paralizie, conştiinţele politicienilor. Am temperat uneori stările noastre zbuciumate pentru a lăsa o distanţă confortabilă între bine şi rău, între vorbe şi acţiuni.

Dragi camarazi,

Am postat, de aproximativ două zile, „Apelul de Urgenţă adresat Ministrului Apărării Naţionale”. Ca de fiecare dată, am folosit calea oficială şi reverenţioasă de a transmite acest apel sub presiunile unei conştiinţe colective însetată de adevăr şi dreptate. Sunt, totuşi, aproximativ 30.000 de familii de români, conexate, într-un fel sau altul, la aproximativ 200.000 de suflete. Aceste familii sunt deposedate, prin „naţionalizarea forţată instituită de guvernul Boc” sub acoperirea unei legi trecute prin Parlament, de importante resurse financiare private. Acestea erau indisolubil legate de acoperirea unor trebuinţe bio –psiho- sociale. Apelul meu către domnul Ministru a încorporat voinţa voastră, generată de o crudă nedreptate, violentă şi primitivă! Am rugat respectuos, să ni se atribuie un mesaj, măcar de solidaritate, la necaz. Acest mesaj de răspuns, se lasă aşteptat. Zi de zi constat o serie de derapaje de la bunul simţ al unei guvernări în folosul naţiunii române. Cu plecăciune exagerată în faţa FMI-ului, cu timiditate şi reţinere în faţa „barosanilor” Europei, cu atitudini mixtate de adevăr şi minciună, cu strategii de promovare ierarhică în funcţie de puterea financiară sau ardoarea sentimentală, cu un „OLTCHIM” minţit şi ignorat, cu uriaşe daune morale adunate în stocul promisiunilor neonorate, actualii guvernanţi joacă, inclusiv cu noi, „ALBA – NEAGRA”. Am rămas năucit de intervenţia Primului Ministru Victor Ponta direcţionată spre atitudinea, de azi,  a greviştilor de la OLTCHIM.  Aceşti oameni revendică salariile pe luna septembrie. Este adevărat, nu erau 2500 ci, numai 800. Răspunsul dat de Primul Ministru a fost că „cei 800 de grevişti sperie investitorii şi pun în pericol locurile de muncă ale celorlalţi 2500 de muncitori”. Iată vechea politică de învrăjbire între oameni revine în matca guvernării. Oamenii mor de foame, iar guvernanţii se străduiesc să-şi afişeze în spaţiul public, portretele şi binefacerile iluzorii şi mincinoase. Sincer, îi sugerez domnului Prim Ministru, „să tipărească bani pentru aceşti nefericiţi români”(sunt doar nişte hârtii) şi să-i scutească de „tortura politică” la care sunt supuşi de politicienii autohtoni, în cârdăşie cu FMI!

Aceasta este situaţia contextuală în care, am să comentez absenţa unui răspuns, la Apelul de Urgenţă, din partea Destinatarului.  De asemenea, să-mi exprim un punct de vedere asupra atitudinii Domniei sale faţă de noi, cei „aburiţi în  ceaţa perpetuă a minciunii politice” şi să-i adresez şi pe această cale, câteva cuvinte:

Domnule Ministru

Nu vă înţeleg,  în niciun fel, veselia pe care o afişaţi pe ecranele TV, în încrâncenatele dispute politice, când ştiţi foarte bine, că acest lucru nu vă este permis. Nu cred că administraţi „medicamentul civic” cel mai adecvat nici părţii active şi nici celei aflate în rezerva instituţiei militare. Armata nu face politică, a încercat în 1989, prin capii ei politici aserviţi, dar a efectuat manevra de întoarcere la timp. Nici eu nu-l îndrăgesc pe Domnul Preşedinte, îi contest atitudinea faţă de noi, militarii în rezervă, dar sunt obligat de statutul meu şi prevederile legale, să-i acord respect. Este Comandantul Suprem şi nu dă bine în exterior acest aspect de „rupere a legăturii de comandă”. Din aceste considerente vă sugerez să faceţi la fel, pentru a nu crea anumite confuzii. Armata este şi a USL şi a ARD şi a PPDD, dar şi a noastră, a celor care suntem români liberi. Armata rămâne ultima speranţă a acestui popor îngenunchiat de o politică lipsită de calificare şi sprijin majoritar, popular. Nu vă înţeleg atitudinea faţă de noi, militarii pensionari care am suportat „curbele de sacrificiu”. Aţi plecat prea repede la ofensivă în bătălia politică, lăsând în urmă „morţii şi răniţii”. Probabil, cunoaşteţi faptul că, mulţi camarazi au decedat în urma agravării bolilor cronice sub impactul nemilos al tăierii pensiilor. Vă sugerez eu, un caz de aici de la Braşov, în care un ilustru ofiţer ieşit la pensie de câteva luni şi având doi copii minori, a fost doborât de boală în câteva săptămâni. Au rămas doi copii orfani. Îmi aduc aminte de un caz din epoca comunistă în care un pilot pe avionul "superuzat" IL -28 (coleg de clasă în Liceul Militar Breaza) şi-a sacrificat viaţa la numai 27 de anişori. Eram vecini de palier la Feteşti, întreţinea o familie cu trei copii minori (sub 5 ani). Atunci, regimul comunist, ca şi regimul domniei voastre de acum, faceţi victime în familiile celor care şi-au sacrificat viaţa pentru binele acestei ţări, prin menţinerea "curbelor de sacrificiu".  Am reântâlnit soţia acestuia la Canalul Dunăre - Marea Neagră, la  doi ani după tragicul eveniment, lucra ca muncitor necalificat pentru întreţinerea celor trei copii.  Am extrapolat oarecum timpul şi spaţiul pentru a vă reaminti că, în familiile celor 30.000 de militari cu pensiile tăiate abuziv, sunt drame asemănătoare (în timp ce regimul domniei voastre promovează, în funcţia supremă de secretar al guvernului, o distinsă tânără de 27 de anişori, propusată tot dintr-un loc "călduţ".) . Dacă susţineţi că ne caracterizează un spirit elitist, vă sugerez să-l sacrificaţi pe al dumneavoastră, în interesul nostru, nu al politicii! Mâine, 14.11.2012, este convocat Parlamentul, la propunerea Ministrului Justiţiei pentru a decide soarta unui singur parlamentar PDL, suspecatat de infracţiune. Pentru cei 30.000 de pensionari militari cu grade superioare nu aţi reuşit să convocaţi Parlamentul pentru a abilita Guvernul să dea ordonanţe de urgenţă în domeniul eradicării acestei furăciuni publice! Aveţi mâine această şansă de sacrificiu în interesul camarazilor noştri! Altfel, jocul dumneavoastră încrucişat şi nepotrivit pentru locul şi rolul pe care-l ocupaţi, imi dau slabe speranţe de reuşită comună în drumul nostru de sacrificiu, către speranţă şi adevăr.

Dragi camarazi,

Oricâte strategii teoretice am fundamenta, oricâte colaborări teritoriale am semna, oricâte promisiuni am asculta, oricâte minciuni am „înghiţi”, situaţia după şase luni de guvernare a rămas neschimbată. Chiar şi guvenul portocaliu, dacă rămânea în funcţie, avea atâta umanitate să producă „amnistia fiscală” mult trâmbiţată de liderii USL, drept  „promisiune onorată”. Personal, nu mă detaşez de politica acestei Alianţe, însă ieşirea noastră în stradă, în conformitate cu drepturile constituţionale, este inevitabilă. Am încercat să obţinem pe cale oficială şi discretă un răspuns la un „apel strigat” din sufletele a mii de români care, în caz de război, vor conduce mii de batalioane şi regimente. Poate, dacă vom fi dislocaţi, fizic, mai aproape, în Piaţa Victoriei, de câteva ori, până la 09 decembrie 2012,  Domnul Ministru, fiind solicitat din mii de voci camaradereşti, va veni să ne spună adevărul despre OUG. De fapt, nu dorim decât adevărul. Din acest punct, putem merge mai departe! Prin urmare, optez pentru pregătirea unor mari şi repetate manifestaţii la Bucureşti, cu participarea tuturor filialelor din ţară, capitală şi judeţul Ilfov (numai militarii pensionari şi familiile noastre soţie, copii), ocazie cu care, solicităm domnului Prim Ministru şi Ministrului Apărării să ne spună adevărul!

Vă recomand celor care citiţi acest material umanitar şi constituţional să vizionaţi filmul „Closer sau de ce iubim minciuna” în care veţi întâlni următoarea conversaţie:

„Când mă întorc, te rog, spune-mi adevărul.

 De ce?

- Pentru că sunt dependent de adevăr. PENTRU CĂ FĂRĂ EL SUNTEM ANIMALE!”

Preşedintele Filialei 1 SCMD Braşov

Preşedintele Asociaţiei ”Alianţa Pentru Respectarea Democraţiei – Octavian Paler”

Gl.mr.(r). Prof.univ.dr. Petrişor Mandu

Publicat de Petrisor Mandu la 20:00