Fetele deştepte din MApN. PARADOAMNA MINISTERIALĂ Adrenalina Gropescu
Generos de nu se poate, chiar până peste poate, dând în brânci şi stând pe coate, generos deci, cu jafurile cronice ale tranziţionismului
autohton, meapene-ul nostru drag a creat condiţii, care mai de care, şi pentru afirmarea scenică a fetelor
deştepte, nu numai a băieţilor deştepţi. Da, fetele deştepte din meapene! Nu le
vom releva conceptual profilul. Seamănă întrucâtva cu cel al băieţilor deştepţi, la care se adaugă un
bonus consistent de farmec, seducţie şi sete de instrucţie. Una dintre acestea, cu un neliniştitor şi
agresiv impact strategic, artistic, tehnic
şi geoerotic asupra stării cursive a instituţiei militare, este destinsa
paradoamnă Adrenalina Gropescu.
Câteva
atribute ale firii sale destinse, întreţinută dinadins de multe stele stinse,
trecute prin ispita ajungerilor linse... Madamoasa are deplin şcoala vieţii,
luându-şi prima licenţă într-ale vieţii la vârsta la care încă nu stăpânea
elementar tabla adunării din doi în două şi îşi alunga mucii de pe buze
smucindu-şi capul, precum în tumultoasele şedinţe de exorcizare. S-a băgat
pe ’colo şi pe ’colo, s-a ascuns pe dincolo, până când a căzut cu tronc şefului mafiei
particulare a lui Bombonel. De-acum încolo, forţa Adrenalinei Gropescu sporeşte considerabil, într-o etapă istorică
în care, graţie descreieratului din capu’ statului, generalul de injustiţie
Gabriel Mafiotovici Gobrea este uns ministru al Hapărării Hantinaţionale.
Cum arată
madamoasa? Păi, cam aşa: înăltucă, chef de ducă, nu prea scapă ce apucă; faţă
de matroană, aflată neîncetat în serviciul de noapte al felinarelor roşii;
buzişoare (la cele gurale mă referez, nebunaticilor!), ca două panglici unisex;
năsucul, ca un piolet pe care, ratându-şi ultima şansă, căţărătorul nu l-a
prins în carnea stâncii; ochişorii – cărbune stins în patimile oarbe ale
dorinţelor de gradul zero; limba, ce mai limbă!, ca o cravaşă suferindă, mulată pe trupul protectorului suprem, înfierbântat de viziunile cosmice ale sexului
cu el însuşi; glăsciorul, alternând
acustic între efectele ultime ale gripei aviare şi consecinţele fatale ale gripei porcine;
când chiuie de nonplăcere, consacră faptul că, într-o anumită etapă a vieţii, a
fost bătută în guriţă, ca o coasă
neputincioasă în faţa firelor de iarbă-ntoarsă. Din delicateţe (suntem nişte domni, ce...
naiba!) nu intrăm în amănuntele de
natură culinară ale trupului său ostenit (cu enzime păcălit), de atâta urcuş într-ale vieţii...
Să trecem la
aspecte concrete ale aptitudinilor
hormonal-organizaţionale ale duduiţei Adrenalina
Gropescu, pentru că acestea interesează pe bunul român de pretutindeni. Vine
în meapene
deodată cu reevaluatul, declarându-se, deopotrivă, buza stângă şi buza dreaptă
a acestuia, aşadar un fel de consilieră supremă a lui mortimer. Consilieră-consilieră
a prim-mafiotului năstascian, dar fiind prea puţin, prin înalt ordin de noapte
al celebrului general de injustiţie, a fost creată funcţia de şef al corpului de consilieri şi,
în urma unui concurs de extremă dificultate, mai ceva ca la facultate, la care
a fost singura participantă, a fost declarată învingătoare, reuşită adică. Concursul pentru ocuparea funcţiei, de
dificultate maximă, spuneam, a constat
în trecerea unui test, din cinci întrebări, la care trebuia să răspundă
printr-una din cele trei variante posibile: „da”,
„nu”, „sunt maimuţă”. Iată şi întrebările, în posesia cărora am intrat,
graţie unui dizident care acum stă cu limbuţa în curul, pardon, scuze, rectul
actualei conduceri: 1.„Groberta A. este mujer de sex opus”?; 2. Descreieratul din capu’ statului reabilitează transistoric fosila vieţuindă a pitencatropului de demult?;
3.HEba descreiaratului din capu’ statului este
tâmpita numărul unu a şcolii româneşti, din toate timpurile? ; 4. Armata este instituţie militară?; 5. 2+3=7?. Plină de importanţă, asigurând
cu pieptu-i şi bale şi portanţă,
ministeriabila duduiţă, considerându-se profundă-n toate, stând pe coate,
tare-n spate, cultă-n cap de toate-ncap,
a răspuns dezinvolt şi tutelar la toate întrebările: „Sunt maimuţă!”,
extaziind competenta şi exigenta comisie ce gestiona concursul, care i-a apreciat unanim, la
superlativ, răspunsurile academice, acordându-i cea mai înaltă distincţie
posibilă – „Tagma cum Fraude”. Odată trecut, atât de categoric, succesul
ocupării formale a rolului vieţii
sale, spre a-i fi mai toate clare, între pat şi ce-i în zare, neţinând cont de
picioare, şi-a asumat cu-aplomb deviza: „Ce
Armată, ce tot oşti, / Să-i tratăm pe toţi ca proşti!”
La început, câteva
sute de secunde adică, a tratat cu o anume reţinere personajele meletare cu care s-a întâmplat la
cea dintâi înfăţişare sub aura Cabinetului
Unu, din HeM-100. Câteva sute de secunde, numai, deoarece, cu
simţurile sale educate în luptele
ospătarului ei drag cu mai marii
epocii descreieratului suprem, a înţeles degrabă cu cine are de-a face. A
înţeles şi, pocnind din sfârci pe lângă
boi, i-a tras sub preş ca pe-un gunoi, călcând pe ei, apoi pe noi, c-aşa vrea
ea, ca în război... A fost simplu ca bună
ziua. Coloneii, mai ales ei, dar şi unii dintre ăştia mai mititei din raza de acţiune a perimetrului zero, s-au
încolonat, precum pişatul boului, criogenizat instantaneu într-un jghebuleţ
adus de spate în linie dreaptă, sub stindardul madamoasei Adrenalina Gropescu, jurându-i credinţă, limbăreală nestinsă,
slugărnicie absolută şi obedienţă veşnică, pentru binele istoric al generalului
de injustiţie Gabriel Mafiotovici Gobrea. Dar, staţi să vedeţi, aşa, ca o paranteză,
după căderea democratică a mafiotului, implicit
a madamoasei sale ombilicale, toate aceste triste specimene ale imoralităţii,
eliberate de tirania fostei conduceri(sic!), au venit şi au depus la Serviciul
de Reparaţiuni Morale al Ministerului,
ample dosare de dizidenţă instituţională. Opresorii de până mai ieri ai spiritului
şi ai libertăţii instituţionale, aduceau în lumina noii conduceri suferinţele îndurate pe vremea celui pe
care l-au slujit călcând triumfători pe cadavrele bunului simţ, decenţei şi
răbdării instituţionale. Nişte scursuri,
nişte jigodii, nişte netrebnici pe care, n-avem încotro, îi tolerăm cu toată
scârba de care suntem în stare, arătându-le şi obrajii pe care n-au apucat să
scuipe. Acesta a fost primul pas al Adrenalinei
Gropescu în opera de dominare a segmentului oleaginos, nevertebrat,
din meapene.
Al doilea, spre marea ei încântare, a
venit de la sine. Doamne, ce limboase-i
mai trăgeau mândrii noştri înstelaţi, de dosare apucaţi, spre a fi uşor mânaţi
şi, de-i cazul, ridicaţi! Era un adevărat recital al mizeriei esenţiale
întrupată în alcătuiri bipede, posesoare a câtorva simţuri indispensabile
vieţuitoarelor vegetânde. Care înstelaţi? Cum, care, buni români? Uite-i pe cei
din linia-ntâi a slăvirii intime a urmelor marelui licurici (da, a urmelor,
doar nu vă închipuiţi că Adrenalina avea
licuriciul la ea, nebunaticilor?) al meapene-ului: Piticu’ Porno cel
lamentos; libidinosul Gregorian Groparu, devenit personalitatea meletară
numărul doi a uneperismului mondial; insipidul Reptilian Tagarcea; beţivul
portocalizat Şmirghelian Gozunu; atotputernicul Cumnatian Vinuţ; modestul
Clitorisian Smintitu’; translucidul Tiberian Zgălbilă; amorezatul Garinus
Nonmarinus; resuscitatul Mitică Cadrilică; inteligentul Retardilă Hărăpău; profraudatorul
Fraudilă Drosneanu; celebrul caporal cu trei stele Infractorian Spusu...
Care
au fost principalele obiective ale ambiţiei, farmecului şi zborului său ministerial? Iată-le: avizarea
numirilor, desnumirilor, căderilor, urcărilor, avansărilor, pe care şefii cu
cadrili de pe toate meridianele şi paralelele lumii, vrând să îşi arate
consideraţia pentru prima jupânesă a oastei, în condiţii de pace, când
generalii noştri tace, i le supuneau
languros spre binecuvântare; constituirea organizaţiei de bază de partid numărul unu a elitelor
uneperiste, cu dosarele-n batiste, care, vrând să mai existe, tot amână vremuri
triste; avizarea ridicării la gradul de colonel
ante-mortem a celor mai
reprezentative lichele ale spectrului politic autohton; inducerea şi
generalizarea unei obedienţe exemplare faţă de cel mai de seamă reevaluat al
descreieratului din capu’ statului; subordonarea informală a centrelor de
decizie, de la toate nivelurile, cu rol
de viaţă şi de moarte asupra resurselor umane; consolidarea penală a puterii
uneperiste în spaţiul meletar transatlantic; implementarea, cu sprijinul oral
al generalului Retardilă Hărăpău, a poliţiei politice în etajele superioare ale
structurilor de conducere meapenistă; folosirea bălosului şi lingurosului
general Gregorian Groparu pentru culegerea de informaţii de primă mână din
straturile puternic ozonate ale serviciilor.
Sperăm, noi, bunii români de pretutindeni, că de la căderea conducerii ospătariene
a Ministerului, mai-marii serviciilor au
dat irevocabil cu flit acestui impostor, omul de cur al Băşescu.
Dar, de
departe cea mai cea misiune a adrenalinoasei duduiţe, cu
poftele bălindu-i printre spiţe, a constat în trasarea arcului programatic al mass media militare, scopul declarat fiind să întreacă în
băloşenie, sărutincurism, obedienţă, cult şi
decădere cunoscuta, penibila şi
dogmatizanta Scânteie. Pentru a se întâmpla astfel, cu sprijinul lingual
al comandorului Tiberian Zgălbilă, răsplătit pentru serviciile sale cu gradul
de antiamiral, a întocmit Codul celor şase porunci de înălţare în cult a marelui incult,
astfel:
1. Toate cele întâmplate în meapene, toate – exerciţii de tot felul; plecările în teatrele de răzbel; vopsirea gardurilor, tăierea
crengilor uscate şi tunderea ierbii; zborurile de zi, dar şi cele de
noapte; protejarea câinilor fără
tată; pavarea aleilor subacvatice de pe
Jiu; recensământul ţânţarilor din Kandahar; salturile fără paraşută, de pe buza
patului; hrănirea post-mortem...etc, sunt parte inseparabilă istoric a operei
meletare a generalului de injustiţie G.M.Gobrea.
2. Emisiunile radio şi tv militare vor reflecta în proporţie de peste 200%
strălucita personalitate a marelui reevaluat
al descreieratului din capu’
statului, subliniindu-se obsesiv excepţionala contribuţie a acestuia la jocul
malefic de aplatizare a spiritului militar naţional şi la punerea în scenă a
grandiosului spectacol de circ al pensiilor meletare. În acest scop,
antiamiralul T. Zgălbilă va supraveghea personal montajul emisiunilor, astfel încât eterul să nu conţină
nici cea mai mică scamă antimagnetică, antiepidemică, antiacvatică şi
antitanc. Pe spaţiul acestui obiectiv
se acţionează sub lozinca: „Ceauşescu împuşcat, Gobrea reevaluat,
cinste sângelui vărsat!”.
3. Antiamiralul Tiberian Zgălbilă va compune scrisori care să exprime
grandios sentimentele de inimaginabilă mulţumire ale batjocoriţilor din Armata de Rezervă a Ţării
pentru grija fertilă a lui G.M.Gobrea faţă de ei, scrisori pe care le va atribui
depersonalizaţilor de carieră. Publicarea oricărui mesaj
de nemulţumire faţă de conducerea
Ministerului sau a oricărei opinii contrare, sunt interzise cu desăvârşire.
4. Ziarul militar va acorda
constant primele cinci pagini personalităţii cutremurătoare a lui G.M.
Gobrea. Fotografia acestuia, înfăţişându-l în cele mai semnificative
ipostaze ale ridicolului absolut, va decora îmbelşugat paginile dedicate,
astfel încât Tovarăşu’ să crape de ciudă că el, cismar de cismar, a fost surclasat în materie de cult de un
ospătaro-izmenar.
5. Intrezicerea cu desăvârşire a prezenţei şefului militar al Armatei în
oricare din formele publice ale presei militare. Şi aici, sub papucul A. Gropescu, jigodosul Tiberian Zgălbilă a avut un rol
esenţial. Nu a lăsat niciun cuvânt al şefului militar sau despre acesta, scris
sau rostit, să treacă linia de sosire a tiparului, a microfonului sau a
peliculei tv. Criminal, nu-i aşa? Lucrătorii din presă au încercat să strecoare
câte-o ştiruţă, câte-o propoziţiune mai retrasă, câte-o imagine aluzivă, dar
vigilenţa lui Zgălbilă a fost de netrecut. Nu a iertat nimic! Şeful tuturor
şefilor militari, cetăţean finuţ fiind, în aşteptarea unor zile mai bune care, iată, au venit, a îndurat cu
demnitate supliciul marginalizării
mediatice. Ce păcat, domnule barosan, că n-ai pus oastea pe ei! Să moară blenga, cât ai fi clipit,
ocupai Cabinetul Unu, dădeai cu
borfaşii de pământ, apoi îl arestai democratic pe descreieratul din capu’
statului, îl ofereai pe tavă, într-un tricou albastru, poporului
şi acum aveai statuie în Piaţa Constituţiei. Dar, nu e timpul pierdut!
6. Schimbarea imediată din funcţii
a celor care se opun promovării necondiţionate a acestui cod şi trimiterea
lor la margini de lume, pe coame de spume, de unde s-adune puterea de-a spune
imposturii pe nume...
Evident,
potrivit misiunii sale, madmoazela a fost răsplătită ospătăreşte,
asigurându-i-se, prin tot felul de artificii coapte-n vicii şi inginerii
financiar-spaţiale un venit lunar de peste şase miişoare de leuţi, mai ceva ca un
secretar de stat. Întrebată fiind, în
cadrul unui amplu interviu acordat Postului
de televiziune DNA 1, de ce un
salariu atât de hameţitor pentru cât ştie să facă, tot trecând din barcă-n
barcă, dezinvolta Adrenalina
Gropescu a răspuns că salariul lunar creşte consistent prin
lucrările de concepţie, cu grad maxim de dificultate culturală, pe care le
elaborează. Adrenalino, hai, să-nnebunesc,
m-ai spart, mi se revoltă nervii şi mi se şucăresc celule din creier, destinate păcii şi recincilierii!
Tu, lucrări de concepţie!? Poate de
decepţie, neterminato... agramată-ntru-un picior, verbele pe limbă-ţi mor, tu
te crezi pe subiect doar atunci când dai din piept. Crezi că nu te ştim? De ce
mă faci să gavaresc neacademic tocmai acum spre sfârşit? Ia de vezi?
Da, dar nu
aceştia erau toţi bănuţii de care se bucura, lună de lună, madamoasa Adrenalina Gropescu. Prin strădania
aparent discretă, precum mersu-n pat pe bicicletă, când ţi-e dor de toaletă, a
langurosului Gregorian Groparu, Adrenalina
a mai beneficiat de semnificative grămăjoare de euroi, transferate din fondurile de destrăbălare specifică ale serviciilor. Aici, povestea este veche, mai toţi foştii,
dacă nu cumva chiar toţi, în nepotolita lor hămeseală, s-au înfruptat din
aceste fonduri. Poate că, cine ştie?, proaspătul diriguitor va arunca olecuţă
lumina asupra jafului la acest capitol,
asta ca să nu i-o luăm noi înainte... Apropo de servicii, iar o paranteză, că nu pot să mă abţin. Pe vremea lu’ Nea
Nicu serviciile erau, pe ici-pe
colea, ca mai toate serviciile din
lumea asta, penetrate de către suratele lor globale, că, deh, erau de
neîntrecut; acum, lucrurile stau cam invers: prin strădania sacrificială a unor
buni români am reuşit să penetrăm, pe ici-pe colea, propriile noastre servicii. Închidem paranteza...
Revenim. Pentru
serviciile aduse mafiotismului
ospătarian, aplatizării condiţiei şi demnităţii militare, cauzei luminoase
a uneperismului bacteriologic şi pentru reuşita îmbârligării poftelor înstelate
ale nevertebratelor meletare, madamoasa Adrenalina Gropescu a fos decorată cu
înalte ordine şi medalii ale Românicii noastre dragi. Nu le amintim pe toate,
ci pe cele mai cu ştaif: medaliile „Seducţia slujeşte instrucţia” şi „Vreau
să mor cu G.M.Gobrea la picior”,
Dezordinul „Virtutea militară, pentru cei
ce mor în ţară”, Ordinul Antinaţional „Serviciul
necredincios în grad de primă duduie”.
Una peste
alta, această duduie deşteaptă din meapene,
căzută, odată cu protectorul său, de pe soclul puterii descreieratului din
capu’ statului, şi-a îndeplinit misiunea. Înstelaţii noştri dragi (la cei cu
coloana vertebrală amanetată privilegiilor obscure, mă refer), neavând la
picerele cui să-şi mai libidineze balele
şi decăderea cavităţii bucale, îi vor duce dorul. Iar, madamoasa A.G. va fi
purtată pe aripi de cânt, legat la pământ, cum este la priză curentul în criză:
duduie, duduie, / ajuns-ai doar muie, / făptură
umilă / s-a dus şi Zgălbilă / duci dorul de limbă / ce nu se mai plimbă / în spaţii destinse / de stelele
stinse... Amin.
Pentru conformitate,
Costinel Petrache
