Piratul politic antinaţional vizează construcţia unei majorităţi parlamentare de 51,3 la sută!
Prestatorii de servicii secrete clandestine, prin care se atentează la esenţa democraţiei - exercitarea puterii poporului prin dreptul de vot -, ne ameninţă viitorul şi pun destinele naţiunii între alternativa unei dictaturi a puterii secrete oculte sau a unui alt mod de a înţelege şi apăra dictatura democraţiei.
O analiză mai atentă a predicţiilor liderilor PDL asupra rezultatelor viitoarelor alegeri parlamentare ne poate duce la concluzia că, în condiţiile menţinerii cotei de absenteism la vot, aceştia sunt siguri de cca. 25 de procente, numai ca urmare a tehnologiei, bine pusă la punct, a fraudei pregătite, cu asistenţa IT a unui serviciu de securitate, din ale cărui laboratoare clandestine se activează softul de control şi falsificare a rezultatelor alegerilor.
În ziua învestirii noului guvern, directorul amintitului serviciu de securitate (a cărui notorietate este atât de mare, dar mai ales atât de odioasă, încât numele nici nu-i trebuie menţionat) a fost de urgenţă convocat la Cotroceni, pentru a evalua riscurile unui eventual control parlamentar asupra securităţii tehnologiei IT, de măsluire a rezultatelor alegerilor şi a detalia implicaţiile unui urgent transfer al funcţiilor clandestine ilegale, în sarcina unei companii IT de încredere, unde să fie externalizată prestaţia de piraterie informatică asupra softului Biroului Electoral Central, “securizat” oficial de autoritatea naţională de protecţie a comunicaţiilor guvernamentale din Splaiul Independenţei nr. 323 A.
Pirateria informatică nu este, însă, unica tactică electorală frauduloasă, ea fiind asociată cu complicitatea infracţională a celor care au emis câteva sute de mii de cărţi de identitate clonate. Cifra poate părea incredibilă, dar împărţită la numărul localităţilor şi secţiilor de votare, apare posibilă. De altfel, această cifră “bate” cu cea a surplusului de populaţie din Bucureşti, faţă de rezultatele recensământului, încă nedate publicităţii.
Ar fi cazul să ni se explice, fără subterfugii echivoce, de ce nu s-au utilizat şi când se va vota pe baza cărţilor de alegător? Cărţile de alegător continuă să fie nişte documente fără un folos real. Acestea sunt eliberate, deşi nu pot fi utilizate în scopul pentru care au fost emise, adică acela de a vota. Distribuirea cărţilor de alegător a început în 1999 şi, chiar dacă au trecut mai bine de 13 ani , există o opoziţie sistematică la folosirea lor. De ce?!
Cartea de alegător este definită ca fiind documentul în baza căruia se poate exercita dreptul de vot, încă din 1992, iar de la această decizie au trebuit să treacăşapte ani ca documentele săînceapă să fie eliberate şi se pare cămai trebuie să treacă ani pentru ca acestea să poată fi folosite.Votul se realizează în continuare pe baza cărţii de identitate, pe care se lipeşte un abţibild. Acesta poate fi dezlipit uşor, iar cei care au votat o dată pot să repete acest lucru, practicând turismul electoral.
Prin cărţile de alegător s-a vizat împiedicarea votului multiplu, iar această problema a fost adusă în discuţie cu ocazia fiecărei runde de alegeri.
Fostul ministru de Interne Traian Igaş a fost cel care s-a opus folosirii cărţilor de alegător la alegerile parlamentare din acest an.
Este de aşteptat ca noul guvern, care s-a declarat a fi al cinstei şi legalităţii, să observe că legea prevede, cităm: „Cartea de alegător este documentul pe baza căruia cetăţenii înscrişi în listele electorale permanente îşi executa dreptul de vot”.
Revenind la precauţiunile infractorilor, care vor să recidiveze în fraude electorale de proporţii şi “fără urme”, opinăm că este oportun să se elimine premisele acestui de atentat la Constituţie, în care sens:
- Prin măsuri legislative de urgenţă, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale să fie degrevat de a îndeplini orice alte atribuţii, decât cele pentru care a fost creat, ca înlocuitor al fostei Unităţi Speciale “R” a Departamentului Securităţii Statului, care securiza comunicaţiile guvernamentale cu efective de cca. opt ori mai reduse. În prezent, acest serviciu are atribuite, prin adăugiri nepermise de legea de organizare şi funcţionare, competenţe mult exterioare raţiunii pentru care a fost creat.
- Comisia parlamentară de control competentă să ancheteze activităţile ilegale ale structurii de informaţii a Serviciului de Protecţie şi Pazăşi să elaboreze măsurile legislative de reformare radicală a Serviciului, ale cărui efective să fie aduse la nivelul real al ameninţărilor de atentat şi, în niciun caz, peste cele ale unităţii echivalente din perioada anterioară anului 1990, de cca. patru ori mai reduse. (Nota bene: În prezent nu mai suntem în era Războiului Rece!) Adevărul este, însă, că pe măsură ce antipopularitatea conducătorilor a crescut, acest serviciu a fost întărit şi transformat într-o gardă pretorianăîmpotriva opoziţiei politice. Această afirmaţie va sta în picioare atâta vreme cât nu va fi contrazisă de rapoartele anuale ale controlului parlamentar, niciodată exercitat asupra activităţii acestui sector de securitate. Nu este, oare, şi această realitate o măsură a insecurităţii noastre?
- Comisia parlamentară de control competentă sa ancheteze activităţile ilegale ale structurii de informaţii a Ministerului de Interne şi să propună măsurile de redimensionare a efectivelor, astfel încât să nu le depăşească pe cele avute de Serviciul Independent de Contrainformaţii pentru Ministerul de Interne, în perioada anterioară anului 1990. Efective care erau în jurul câtorva zeci de ofiţeri. Efectivele actuale sunt de ordinul sutelor, dacă nu au trecut de mie! Proporţional cu escaladarea corupţiei, chiar în interiorul acestei structuri, pe care o apără o altă structură anticorupţie!
Cu ce se ocupă, în realitate, aceste structuri şi cine a auzit vreodată, în douăzeci de ani, de când ele funcţionează, de vreun control parlamentar asupra activităţii lor?!
Poate că nu este lipsit de interes să se ştie şi cum au apărut aceste tumori maligne ale “democraţiei postdecembriste”? După “destructurarea” Securităţii, sub strictul control al agenţilor Moscovei, rezidentura KGB - GRU din Marele Stat Major a reorganizat unităţile echivalente ale Departamentului Securităţii Statului în ceea ce astăzi fiinţeaza ca SPP , STS, DGIPI ş.a. Ne abţinem de la comentarii, dar nu le excludem, pe viitor.
Poate că, în acest context, este necesar să ne întrebăm: “Cine şi de ce a blocat reforma juridică a concepţiei şi sistemului instituţiilor pentru securitate naţională, menţinând provizoratul încropit la începutul anilor '90, când nu se ştia, încă, dacă rămânem pe loc sau… «Go West!»”.
Acolo, la Bruxelles, la Oficiul de Securitate al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, este totul OK?!
Pentru ca subtitlul articolului să nu rămână descoperit, fără a detalia, ne rezumăm a evidenţia ca rezultatele ultimelor sondaje privind intenţiile de vot, coroborate cu predicţiile, ridiculizate în media, ale agentului de influenţă, propagandă, contrapropagandăşi dezinformare “S. L.”, precum şi “băşinele verbale” ale celor care ne-au spus că “vom mai auzi de ei” sau că “vor fi regretaţi”, fac plauzibilă estimarea că piratul politic antinaţionallucrează, prin servicii secrete clandestine, la cel mai mare atentat anticonstituţional din istoria României. Un atentat pe măsura mizei: salvarea de la răspunderea capitală pentru un complot a cărui victimă este naţiunea românăşi viitorul ei.
În loc de încheiere:“Acceptăm dictatura serviciilor secrete clandestine, sau, dincolo de a ne proclama, pur şi simplu, libertatea, vom manifesta şi fermitatea, intoleranţa şi reacţiile prin care să salvgardăm valorile democraţiei?”. Ale unei alte democraţii, şi nu ale surogatului servit pentru amăgirea unei naţii, prea mult călărite de repetatele dictaturi, încât să mai deosebească nenorocirea de fericire.
Numai prezenţa tuturor la urne şi votul în cunoştinţă de cauză vor face diferenţa între a fi saua nu fi!
Aurel I. Rogojan
