Sub protecţia
câtorva stele de general, achiziţionate de pe tarabele României depravate, are
loc un şantaj penibil al unor auxiliari inculţi. Ei
trafichează nu doar grade, ci şi demnităţi naţionale. Totul în numele unei
coaliţii impotente.
Dintr-o formaţiune cvasianonimă şi
ilară, UNPR tinde să devină un fel de partid politic bazat doar pe obedienţa
militarilor în rezervă şi pe oportunismul politic reinventat. Traficând
şmechereşte simbolurile apărării naţionale, neavând la dispoziţie nici doctrină
şi nici încredere în marea masă a electorilor, speculând încrederea masivă a
poporului în Armată, UNPR se foloseşte de singura armă care îi este la
dispoziţie, şi anume şantajul gregar, fie cu avansarea în grad, fie cu căderea
Guvernului, prin „ţinerea la respect" a câtorva parlamentari prea slabi de
înger pentru a-şi încălţa propriile cizme electorale.
„M-au îngrozit discursurile
comuniste", declara Valerian Sălăvăstru în mai 2010, explicând demisia din
funcţia de prim-vicepreşedinte al UNPR Iaşi.
Nu vrem acum să facem referire la
moralitatea domnului Sălăvăstru, trecut, de altfel, prin alte două-trei
partide, ci tocmai la oroarea domniei sale faţă de organizarea şi acţiunile
„partidului generalilor". Tipic comunist: discurs populist, organizare de tip
militar, un preşedinte şi vreo 13 vicepreşedinţi, dar şi un prim-vicepreşedinte
la fiecare comună din judeţ! Fiecare din UNPR vrea o funcţie, iar problema
funcţiilor a fost constant pe agenda acestei Uniuni!
Uniforma militară - subiect de troc şi
uzurpare politică!
Epoletul este arma favorită a lui
Gabriel Oprea. Aceeaşi armă - avansările în grad ale obedienţilor politici -
i-a adus şi lui însuşi ascensiunea pe eşichierul politic. De fapt, această
metodă nu e nouă, dar, după 1990, tot grupul de prieteni ai lui Gabriel Oprea a
şlefuit acest fenomen. Primul dintre ei a fost Cătălin Zisu, cel mai tânăr
general al Armatei Române, la doar 36 de ani (!), şi asta, după cum spunea şi
preşedintele Băsescu, fără să fi trecut prin vreun teatru de operaţiuni, ci doar
pe la comanda diverselor hoteluri militare înşiruite pe întreg teritoriul
operativ al României. Costinel Petrache descria sugestiv această avansare:
„Este expresia celei mai fulminante ascensiuni în grade militare, dar şi în
grade de tot felul, în general. Doar gradele Celsius îl mai întrec...".
Artizan al noii generaţii fanariote din Armată, generalul Zisu reprezintă,
cred, vârful de lance al acestei doctrine amorale a avansărilor pentru
obţinerea de susţinere politică. Susţinere pe care Gabriel Oprea n-o poate
obţine decât prin traficul jenant cu simbolurile Armatei Române, dar şi prin
reactivarea vechilor secretari de partid din Armată şi a subofiţerilor
rezervişti pentru consolidarea filialelor UNPR din judeţe. La prima trecere în
revistă a corpurilor reunite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, în 1862,
domnitorul Cuza îl întreba pe ministrul de Război: „Cum se face că spatele
trupei (intendenţii) este mai bine echipat decât trupa (infanteriştii)"? La
fel cum nu a reuşit generalul Florescu să-i răspundă atunci, nici acum nu ştie
cineva de ce „spatele" a ajuns să dicteze condiţiile democraţiei în
România!
Regimentul de carton al lui Gabriel
Oprea
Având la îndemână instrumentul
decizional al avansărilor, Gabriel Oprea s-a folosit la maximum de această
onoare, a ministrului Apărării, de a vorbi în numele ţării şi de a avansa, doar
pentru merite deosebite, diverşi ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri. Din nefericire, ultimele avansări din
Armată arată mai mult „politic" decât militar.
Cu foarte puţine excepţii, toţi
liderii UNPR au fost avansaţi
în grad de către ministrul Oprea, şeful lor pe linie de partid:senatorul
Chivu Serioja - colonel, senatorul Ovidius Mărcuţianu - maior, doctorul Tudor Ciuhodaru - locotenent-colonel (între timp,
dezertor la PC), senatorul
Liviu Câmpanu -
locotenent-colonel (şi el un pic dezertor pentru votarea unei moţiuni, nu ştim
a câta!), deputatul Ion
Tabugan - maior,deputatul
Neculai Rebenciuc -
locotenent-colonel, Eugen
Nicolicea -
locotenent-colonel. Nu mai vorbim despre liderul partidului, Cristian Diaconescu, acesta
pomenindu-se colonel de „justiţie militară", şi nici despre primarul Onţanu, care, nu ştim
de ce, a ajuns general-maior (cu două stele). Despre Anghel Iordănescu şi primarul din Voluntari, Florentin Pandele nu are rost să mai discutăm, prea apar
ei, în uniformă militară, alături de Gabriel Oprea, în campaniile electorale pe
afişele din Ilfov (probabil că nu o fi interzis de lege!). Se apropie timpuri
grele şi perioade electorale dure pentru partidul generalului de intendenţă,
aşa că un pic de fidelizare a administraţiei locale nu strică. Aşa se face că
şeful Direcţiei de Relaţii Publice şi Comunicare cu Mass-Media şi, în acelaşi
timp, secretar executiv al UNPR Bucureşti,Mariana Georgescu, a fost
avansat la gradul de colonel. Tot locotenenţi-colonei au ajuns şi directorul de
la Relaţii Comunitare,Elena Scurtu, directorul ADP Sector 2, Cristian Lemnaru,
arhitectul-şef al sectorului 2, Bogdan
Pârvanu, directorul Centrului Cultural „Mihai Eminescu", Viorel Ioviţu, şi şeful
Direcţiei Investiţii şi Servicii Publice, Corneliu
Drug.
De serviciile politico-militare ale
ministrului Oprea a beneficiat până şi tatăl
ministrului Anca Boagiu, care a primit şi el o stea pe umăr, probabil
pentru consolidarea cooperării dintre PD-L şi UNPR. Comicul situaţiei nu se
opreşte aici, penibile fiind situaţiile în care unii subofiţeri s-au trezit, peste
noapte, avansaţi colonei: liderul filialei locale UNPR Constanţa are gradul
de colonel, deşi, până mai acum câţiva ani, era doar maistru militar de marină.
Parcă pentru a-şi consolida figura
tristă de traficant cu simbolistica militară, domnul Oprea a reinventat şi o
plachetă denumită pompos „Onoarea Armatei", pe care o împrăştie cu
dărnicie, în stânga şi în dreapta, tuturor decidenţilor politici, în speranţa
că va mai apuca încă un mandat la guvernare.
Ceea ce uită însă ministrul Gabriel
Oprea este că o tresă e un motiv de mândrie, iar onoarea nu se face cadou
potentaţilor zilei, ci se câştigă. Dar, pentru domnia sa, e doar un argument
pentru o funcţie politică, o răsplată pentru trădările politice. Pentru Gabriel
Oprea, onoarea Armatei este doar un instrument de parvenire şi de promovare a
propriilor interese în politica dâmboviţeană!
Scris de Petrică Toma
