Articolul pe care redacţia îl propune spre lectură a fost scris de un militar în rezervă. Articolul se încadreză foarte bine în ciclul “Armata României a pierdut războiul cu poporul român“. Lectura curge uşor, de la sine. Aşadar, enjoy !
“Înainte de alegerile din 2009 - când încă nu mă concediaseră - pe drumul dus-întors la/de la serviciu îmi făceam micul meu sondaj de opinie: vorbeam cu mulţi oameni necunoscuţi, şoferi de taxi şi de autobuz, muncitori la Sârma Câmpia Turzii, ceferişti, funcţionari la primarii cu care făceam naveta şi mulţi alţii din multe alte categorii sociale. Făceam în aşa fel încât să îndrept discuţia spre subiectul băsescu-a doua candidatură-pensionari militari. Dacă despre individ părerile erau împărţite, despre militarii rezervişti părerea era UNANIMĂ: trebuie saăfie BELIŢI !
Mulţi dintre cei ce-l detestau pe Băsescu spuneau că totuși vor vota cu el, călcându-şi pe … conştiinţă, tocmai pentru promisiunea că le va lua pensiile militarilor şi va micşora numărul parlamentarilor. Am văzut ochi aprinşi de ură şi pumni încleştaţi în timpul muncii mele de “sondor de opinie” că nici nu vă puteţi închipui. În anumite situaţii cred că aş fi ieşit “machiat” rău dacă aş fi făcut imprudenţa să spun că şi eu sunt militar în rezerva. Sunt de condamnat ca am inceput sa urasc si eu la rândul meu ? Eu ştiu ce să zic ? Poate c-oi fi… poate nu. Oricum, n-am vocatie de creştin care-şi iubeşte duşmanii, asta-i clar !
În seara alegerilor, pe la opt, când toate posturile tv îl dădeau ca şi câştigător sigur pe Geoană (doar bietul Vadim, aşa, în ţăcăneala lui, cum zic unii c-ar fi, zicea: nu va entuziasmaţi prematur, am semnale că ceva nu-i în regulă), m-am dus să-mi iau 2 beri ca să sărbătoresc faptul că sondajul meu de opinie era ca alea făcute de Dâncu. Cum mergeam pe stradă către magazin, am auzit în spatele meu o discuţie:
- Măăă, da un’e mereţi aşa îmbrăcaţi de parcă s-o dărâmat şifonieru’ pe voi ?
- Păi merem la votare !
- Cum mă, la ora asta ?
- Da mă, că am auzit la teveu că s-ar putea să nu iasă băsescu. Asta nu-i voie !
I-am lăsat pe …vajnicii electori să mă depăşească. Era un fost pmc-ist cu nevasta, însoţiţi de un necunoscut. Fiind noapte, nu m-au observat. Omul lucrase în unitate când eram activ, ieşise şi el la pensie, şi avusesem şi cu el o discuţie pe subiectele de mai sus, cu câteva săptămâni înainte, iar omul îmi spusese atunci cu patimă în glas: “dom’le, îi bun Băsescu că rezolvă cu pensiile; păi de ce să ia militarii pensii aşa mari, că eu am lucrat acolo şi ştiu că nu făceau nimic (sic !). Nu merită, dom’le. Bine le face” şi aducându-şi aminte pe cine are în faţă, încercase să dreagă busuiocul: “a, nu zic de matale şi de cei de la avioane, zic de ceilalţi !”
De-aia eu cred doar pe jumătate că băselu a ieşit a doua oară prezident datorită manevrelor făcute de comandourile pedeliste din întraga ţară. Cealată jumătate a fost asigurată cu voioşie şi entuziasm de bravul electorat român care, cu toate că vedea ca ăştia n-au soluţii, ci au doar buzunare de umplut, i-au votat fericiţi că-i vor distruge – printre altele – pe rezerviştii militari. Fiindcă poporul ăsta are încredere şi îşi iubeşte armata doar când i se pune un microfon în faţă. În realitate. o detestă. Şi ştiu ce spun !
De-aia am şi plecat din ţară. Ca să scap de ură. De cea care venea spre mine şi de cea care se năştea în mine ! Nu-mi făceam iluzii în privinţa viitorului. La urma-urmei, pe cine aveam eu aici în Franţa ? O fătucă, o studentă, inimoasă (într-adevăr), dar totuşi, doar o oarecare studentă. Ca s-au aranjat lucrurile până la urmă, asta a fost mai mult o chestie de noroc, dar puteau să nu se aranjeze …
Însă orice ar fi fost, nu m-aş mai fi întors. ACOLO URA E ATÂT DE INTENSĂ ÎNCÂT UCIDE ! Şi dacă m-aş fi ştiut vinovat cu ceva, aş fi acceptat fără să crâcnesc toate astea. Dar nu aveam nici o vină !
Nu ştiu de ce naiba scriu eu toate astea. A, da, domnule Simi, spuneaţi că clujenii s-au deşteptat şi nu-l vor mai alege primar pe roboţelul ticălos al băsescului. Acum, ce pot sa spun, decât că e cuvântul dvs. împotriva cuvântului unui deputat sau senator de Cluj, care pe A3 acum 4 ore, îl bălăcarea pe piticul ticălos, dar afirma că nenorocitul ăsta, totuşi, mai dispune de suportul a 37% din clujeni! Lui Adrian Ursu nu i-a venit să creadă şi l-a pus să repete. Da, într-adevar omul spusese 37%. Sper să aveţi dvs. dreptate, nu politicianul ăla. Dar eu nu pot să scap de obsesia dialogului auzit în spatele meu, atunci, în acea seara de iarnă, când mă duceam sî-mi cumpăr două beri.
Notă: Dacă aţi vedea cât sunt de respectaţi militarii activi şi cei în rezervă aici în Franţa, vi s-ar tăia respiraţia. Si, apropo de câte războaie au câştigat – ştiţi că francezii pur-şi-simplu n-au existat în al doilea război mondial (căci unitatile Frantei Libere ale colonelului De Gaulle, n-au fost decât minuscule şi decorative în comparaţie cu celelalte forţe armate angrenate în conflict, deoarece in acele vremuri francezii au facut ceea ce a facut astazi Basescu si Boc, taind drepturile militarilor care astfel nu au mai raspuns la chemarea de mobilizare, chiar dacă de multe ori au dat dovadă de un curaj nebun).
Si totuşi, nimeni n-ar îndrăzni măcar să gândească ceva urât sau defăimător despre armata franceză activă sau în rezervă. Darămite să mai şi scoată mizerii la adresa ei pe mestecătoare …
Radu Cojocaru
Sursa: www.cotidianul.ro
