Fostul director al SRI, Virgil Măgureanu, a știut în mod cert cu mult înainte despre intenția lui Traian Băsescu a de a-l numi pe Mihai Ungureanu la șefia guvernului. A știut, și a reacționat într-un mod specific profesioniștilor din branșă, transmițînd anumite mesaje de nemulțumire prin intermediul a două interviuri date aproape concomitent în ultimele zile, după o tăcere în media de trei ani bătuți pe muchie.
La această oră, presa dezbate pe larg, între altele, celebra declarație de acum doi ani și mai bine a ex-purtătorului de cuvînt al SRI, lt.col. Nicolae Ulieru, potrivit căreia Ungureanu nu ar fi potrivit pentru șefia guvernului (variantă vehiculată și atunci) întrucât este agent al unei puteri străine. O afirmație care ar fi trebuit luată mult mai în serios, inclusiv prin declanșarea unei ample anchete.
Spectaculos e altceva, anume că zilele trecute a ieșit, brusc, la rampă, însuși fostul șef al SRI de odinioară, Virgil Măgureanu, pentru a da anumite mesaje care pot fi lesne interpretate ca fiind de nemulțumire față de ideea numirii lui Ungureanu acum, la cârma unui nou executiv. După ce nu a mai dat declarații presei timp de trei ani, Măgureanu a rupt brusc tăcerea în două interviuri.
Într-unul, acordat României libere, el face afirmația-șoc că protestele de stradă nu au fost spontane și că ”serviciile de informaţii ar putea să vă spună cine şi cum manipulează.” În opinia lui Măgureanu, noul guvern ar trebui constituit din specialiști autentici în economie: ”În mod cert, competenţa viitorului guvern trebuie să fie mai pregnantă decât a celui de azi, dar nu ştiu cine va avea tenacitatea să impună un guvern de tehnocraţi, deşi nu e necesar ca aceşti specialişti să fie fără culoare politică. Există specialişti şi în partide sau în orice caz ei ar putea fi aduşi (...) Ar trebui chemaţi experţii, tehnicienii, profesioniştii care să fie în stare să formuleze o strategie de dezvoltare durabilă, eventual prin colaborare cu cei mai buni specialişti străini, care să ne ajute să dezvoltăm anumite sectoare”. De asemenea, vorbind de posibila implicare a serviciilor secrete în alegerile din acest an, Măgureanu declara: ”Ştiu doar că e necesară o schimbare, însă, dacă la această schimbare vor coopera şi serviciile, v-aş spune că mai degrabă că aceasta nu e treaba serviciilor. Serviciile trebuie să stea la locul lor şi să furnizeze informaţii oportune şi corecte”.
Într-un al doilea interviu, acordat Business24.ro, Măgureanu declara textual: ”Nu sunt de acord cu expresia că noi, economic vorbind, depindem de Europa. E adevărat că Europa ne pune la îndemâna niște resurse, niște zeci de miliarde de euro de care, din păcate, nu profităm în măsura în care ar trebui. România însă depinde de resursele sale și nu de ale Europei. Riscul major, care s-ar putea transforma într-o catastrofă dacă continuăm în felul în care am evoluat până acum, este că noi nu avem încă o strategie (...) Cum să relansezi economia dacă tai consumul, dacă impui programe prin care toată lumea trebuie să-și tragă fermoarul la buzunar în loc să-l deschidă larg și să stimuleze consumul ? Aici, dimpotrivă, toate resursele au fost instrăinate către terți. Nu am nimic cu acei terți, dar parcă toate acestea s-au făcut în pofida interesului național (...) Astăzi, se pare că noi românii ne-am complăcut într-o strategie a sărăciei. Tot ce se imaginează ca schemă economică vine de la programele acestea. Nu am nimic cu FMI și cu atât mai bine că această formă de finanțare internațională oferă ajutoare cu dobânzi mai mici decât le pot face alții, dar strategiile pe care ei le preconizează și această austeritate făcută să omoare orice fel de inițiativă și orice tip de prosperitate care ar putea să apară, ar trebui să ridice semne de întrebare. Cu privire la România, asta este marea eroare. O țară cu asemenea resurse în orice domeniu, să depindă de mila cuiva ?!”.
Una peste alta, mesajul nevăzut al lui Măgureanu pare să fie acela că România are nevoie urgent de o gîndire economică de excepție, pentru ieșirea din criză, de un guvern de adevărați specialiști, de explotarea resurselor proprii în dauna temenelelor în fața unor economii străine. Și de încetarea cedării unor resurse către ”terți”.
Ceea ce trimite serios cu gîndul la aceea că fostul cap al SRI știa că se pregătește de zor o cu totul altă variantă, exact pe dos am putea spune, prin aducerea unui spion-șef, susținut de puteri străine (”terți”?!), pe scaunul de premier al unei țări în criză economică. Și că a vrut să dea un semnal clar de nemulțumire, în numele unei, să-i zicem, anumite grupări, față de decizia președintelui.
Bogdan Tiberiu Iacob