Am primit, în această seară, by e-mail, un set de fotografii reprezentative pentru activitatea preşedintelui Statelor Unite ale Americii, în anul care s-a încheiat. Astfel, pe 14 decembrie 2011, la Fort Bragg, o mare de berete maronii – cuvintele aparţin fotoreporterului de la Casa Albă, Pete Souza – a afluit spre Preşedinte şi Prima Doamnă, care doreau să mulţumească trupelor la finalul războiului dus de SUA în Irak.
La noi, în România, o asemenea fraternizare nu mai este posibilă. Nu acum. În actuala conjunctură.
Am mai primit, în această seară, pe aceeaşi cale electronică, mesajul liderului unui sindicat care susţine cauza rezerviştilor cu pensiile diminuate. Concomitent, un postac inimos, cu ochi albaştri, a trimis un comentariu negativ la adresa emitentului mesajului respectiv.
Nu public niciunul.
Un adolescent care a intrat în armată la 14, sau la 18 ani, nu a făcut-o laolaltă cu alţii, din sindicat, ci pe cont propriu. Cum a şi evoluat ulterior în cariera militară.
Ideea de sindicat al cadrelor militare este materializată în alte armate ale ţărilor membre NATO, dar în alte condiţii şi cu alte obiective.
Mesajul amintit are un rost. Pragmatic. Coincide cu primirea deciziilor de pensie.
Iar eu unul mă număr printre cei cu pensia diminuată mai mult decât mi se comunicase iniţial.
Nu mă plâng. Nu ies în stradă. Nu dau statul în judecată.
Asta fiind o opţiune strict personală.
Şi sunt convins că răul făcut din prostie, pripeală, aroganţă, minciună, frică de preşedintele ţării, se va întoarce, într-o formă sau alta, contra celor care l-au generat. Curând.
Nu subscriu la denigrarea emitentului mesajului amintit, pentru simplul motiv că mi-am expus public părerea, la debutul activităţii structurii respective şi aceasta mi-a fost confirmată în timp. Capitol încheiat.
Dar reproduc afirmaţiile memorabile ale altor doi rezervişti, ambii cu pensiile diminuate, fără niciun comentariu suplimentar:
- Dreptatea nu ţi-o câştigi pe micul ecran, cu un limbaj de nereprodus. Când ajungi acolo, dacă nu ai alte interese, bătălia este deja pierdută.
- Bun. Mi-au tăiat câteva milioane de lei. Vechi. Le pun la loc, acolo unde acţionez acum, în mediul privat, într-o săptămână. Dar nu mă comport altfel decât îmi dictează conştiinţa. Nu putem fi toată viaţa decidenţii care am fost, la diferite nivele. Eu unul nu am să îmi plâng de milă.
Nicio scuză nu are guvernul Boc pentru prostia tăierii pensiilor militare. 2012 fiind an electoral, tăierea pensiilor la peste 8.000 de rezervişti generează primul bumerang, care va reveni, cu viteză, spre Palatul din Piaţa Victoriei.
Chiar dacă vor demonstra mii de rezervişti, numai Justiţia va putea face dreptate.
Niciun român lucid, atins de austeritate, nu va reacţiona la diminuarea pensiilor unor militari, mai toţi cu grade superioare.
Şi, (doar) din acest punct de vedere, cineva îşi poate freca mâinile de bucurie. Pe termen scurt.
2012 fiind anul în care câteva mii de voturi contează. Cel puţin teoretic.
Dacă nu se va folosi şi acum, precum la precedenta chemare la urne, abilitatea unui satelit de a accelera cifrele însumate pe o anumită coloană electronică. Să fi fost a şaptea?…
Am început cu America şi termin cu referirea la o altă realitate din Statele Unite. Am postat, în acest areal electronic, mai zilele trecute, un filmuleţ primit de la White House, în care numeroşi voluntari, femei şi bărbaţi, rezervişti/veterani şi soţiile acestora, au venit la Casa Albă, pentru a împodobi Pomul de Crăciun.
Una dintre femei a redat, în cuvinte simple, starea de spirit care-i anima:
- În America există o singură armată, din care fac parte şi veteranii, de ieri şi de azi!
Acest spirit de corp este ignorat la Cotroceni.
Ceea ce nu înseamnă că a fost ucis.
Colonelul (r.) dr. Ion Petrescu.
http://www.ionpetrescu.ro/2012/01/03/semnal-pentru-cotroceni-in-america-exista-o-singura-armata/
