Rugă pentru Elena şi Traian!
de C.P.Trachee
Doamne,
ai, rogu-Te-n grijă loviţii de streche,
să simtă-n rafale iubire şi dor,
să ştie în veci sinistra pereche
cum e să te-ntorci deplin la popor...
mai dă-le-n putere sărutul post-mortem,
ca semn al logodnei defuncte,
şi poartă-i, ca miri, din blestem în blestem,
în straie, doar albe, dar strâmte...
dă-le-o rezervă, frumos mobilată,
cu flote şi pajişti nestinse de vreme,
să simtă turbatul încă o dată
plăcerea supremei elene...
videnii, bercenii în draci să-i jelească,
roberta să numere-n spume,
şi, iarăşi, penala rânjind să greşească
ocara sub care se-aflară în lume ...
şi dă-le la pensii mai mult decât pot
să ducă, pe-acolo, prin smoală, ei doi,
să nu le lipsească deloc de sub bot
rahatul mâncat pe-aici, printre noi...
asistă-i cu doctori, profesori, docenţi,
când clocotul smoalei îi poartă dansând,
şi pune-o echipă de boci repetenţi,
în foc să ţină cazanul, turbând...
dă-le de treabă, tot Iadul de poţi,
să bage şi-acolo reforme, în draci,
alături să aibă onţani mateloţi
purtaţi, geometric, în falnici araci...
escortă să aibă pe fiece os,
din igaşi formată-n tainic pluton,
elenei să-i laşi traianul de ros,
iar javrei să-i faci femurul breton...
o lumânare, de vrei, să aibă la cap,
e greu să găseşti printre-atâţia samsari,
o şansă- o mai au de la cei ce nu-ncap
în straie de ducă, bieţi pensionari...
