ÎNTREBAREA AMERICII PENTRU BĂSESCU
Probabil că nu puţini conaţionali se iluzionează cu ideea că actualul şef al statului s-a… speriat de iniţiativa sindicatului rezerviştilor, de a organiza, pe 24 ianuarie a.c., marşuri simultane în Capitală şi o serie de reşedinţe de judeţ.
Privind obiectiv lucrurile, cea mai importantă reuşită a sindicatului menţionat – cu suişurile şi coborâşurile sale – este faptul că a generat o suită de dezbateri televizate, extrem de utile, pe tema condiţiei reale a pensionarilor militari.
Dar manifestările anterioare, inclusiv ultimul miting, cu tribună în parc, nu a creat temeri la Palatul Cotroceni.
Marşurile organizate temeinic, de sindicat, pe 24 ianuarie a.c., constituie, fără îndoială, o demonstraţie de forţă organizatorică, o probă de demnitate militară, dar nu se vor încheia cu plecarea, pe calea aerului, în Arabia Saudită, a preşedintelui şi a favoritei sale.
Este posibil ca şi formatorii de opinie, des invitaţi la Antena 3 şi Realitatea TV, pentru a exprima puncte de vedere pe aceeaşi temă, a umilirii militarului în rezervă, să creadă că Traian Băsescu a fost impresionat de determinarea rezerviştilor, inclusiv de apariţia pe micul ecran, cu argumente şi prestaţii complementare, a generalilor Constantin Degeratu, Mircea Chelaru şi Mihail Popescu, care au comandat succesiv Statul Major General şi se mai bucură de o certă audienţă în rândurile camarazilor de ieri şi de azi.
Într-adevăr, prestaţia demnă a acestora şi a altor conaţionali sensibili la condiţia militarului român a fost percepută cum trebuie la ambasadele din Bucureşti ale statelor membre ale NATO.
Şi, chiar la Bruxelles, la Cartierul General al Alianţei Nord-Atlantice, structura de monitorizare a presei europene a întocmit sinteze focalizate pe evoluţia frământărilor din România, generate de recalcularea pensiilor militare.
Dar, nu din cauza asta a făcut Traian Băsescu momentanul pas înapoi! Este adevărat că rezerviştii aşteptau o decizie prezidenţială, care să le alunge neliniştea, dar pentru că au văzut destule sub Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi actualul Escu, nu au acordat o atenţie aparte locului în care acesta a făcut declaraţia temporizatoare.
Iar preşedinţii PSD şi PNL s-au pripit, pur şi simplu, căzând în capcana, facilă, a condamnării locului ales de şeful statului – ceea ce practic este – pentru a opri entuziasmul guvernului Boc, în aplicarea unei legi privită ca un act ciudat, la Pentagon.
Adevărul este altul.
După publicarea motivaţiei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul preşedinte Traian Băsescu a primit o întrebare scurtă, de la cel mai înalt nivel, de peste Ocean.
Interogaţia viza opţiunea conducerii statului român. Respectă sau nu Constituţia ţării?
Un lucru cu care “vulturii americani” nu se joacă deloc.
De ce ar fi intervenit America acum?
De ce nu a reacţionat în cazul altor categorii profesionale la fel de umilite?
Simplu.
Doar Armata României are acum 1700 de profesionişti în teatrul de operaţii din Afganistan, unde acţionează alături de trupele americane şi aliate.
Şi nu puţini militari români au căzut la datorie, pentru cauza Libertăţii, care este primul ideal al Americii.
Vă aduceţi aminte de întâmplarea legată de mesajul prezidenţial de Anul Nou?
Traian Băsescu a intuit şi atunci ostilitatea populaţiei.
Şi a mutat ora şi cadrul mesajului său în dimineaţa zilei de 1 ianuarie a.c., înaintea unei plimbări în aerul curat de munte.
Asta ţine de tehnica ştiută în relaţiile publice americane, ca model de detensionare a unei audienţe demotivate apriori de emitentul unui mesaj politic.
Acum a aplicat aceeaşi tehnică.
America i-a cerut să îşi precizeze public poziţia.
Orgolios, a evitat cadrul festiv din Palatul Cotroceni, pentru că ar fi consfinţit public propria înfrângere în faţa rezerviştilor.
A dispus chemarea jurnaliştilor la ieşirea din marele magazin ales pentru cumpărături familiale.
Scenariul momentului cu presa a fost atât de bine pregătit, încât abia ultima întrebare s-a referit la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Iar răspunsul a fost sec, din mers, împingând căruciorul înainte.
Ceea ce, la nivel subliminal, însemna că tot el va conduce căruciorul…României şi în viitor.
Numai că, peste Ocean, analiştii tineri ai republicanilor – ce controlează acum politica externă a Statelor Unite – şi-au notat întrebări retorice ale presei române:
1. Cum este posibil ca într-o ţară membră a NATO, al cărei popor simpatizează instinctiv cu cel american, importante întreprinderi de stat să fi fost preluate de oameni de afaceri ruşi, cu sprijinul cunoscut al actualului şef al statului român? 2. În ce calitate, actualul ministru al dezvoltării, extrem de apropiat de preşedinte, a facilitat afaceri cu aceeaşi „parteneri estici”, în condiţiile în care, în mod aparent, relaţiile dintre Palatul Cotroceni şi Kremlin sunt reci?
3. De ce s-a amputat pensia majorităţii militarilor în rezervă, în luna ianuarie, în condiţiile când în armata americană nu există un asemenea precedent, aceasta fiind un model de restructurare modernă pentru forţele armate române?
4. Este Elena Udrea, aidoma Elenei Ceauşescu, într-o postură de vice…preşedinte, din moment ce ameninţă cu emiterea unei noi hotărâri de guvern, vizând rezerviştii?
5. Până la ce nivel de conducere al statului român se mai află, în activitate, agenţi acoperiţi ai celui mai puternic serviciu de intelligence din Răsăritul Europei?
Pentru cei ce nu ştiu, merită a fi reamintit un adevăr istoric.
“Vulturii Americii” nu mimează democraţia.
Şi nu iartă dictatorii.
MATERIAL ACCESAT, PE 24 IANUARIE 2011, DE DIRECTORATUL COMUNITĂŢII INFORMATIVE
http://www.ionpetrescu.ro/2011/01/23/intrebarea-americii-pentru-basescu/
