Ofițeri ai forțelor aeriene grecești la aeroportul militar Tanagra, în nordul Atenei.
Fregate, tancuri, avioane de vânătoare şi submarine... în timp ce cetăţenii strâng cureaua, domeniul Apărării scapă de reducerile bugetare. Spre satisfacţia statelor furnizoare - cu Germania şi Franţa în frunte. Extrase.
Sursa noastră ne recită lista de cumpărături a ministerului grec al Apărării: aproximativ 60 de avioane de luptă Eurofighter, în valoare poate de 3.9 miliarde de euro. Fregate franceze pentru mai mult de 4 miliarde de euro, nave de patrulare pentru 400 de milioane; iar modernizarea necesară a flotei elene existente ar costa cam tot atâta. La care se adaugă muniţiile pentru tancurile Leopard, şi este necesară de asemenea înlocuirea a două elicoptere Apache de fabricaţie americană. A da, şi ar fi frumos şi de a-şi cumpăra ceva submarine germane, pentru un total de 2 miliarde de euro.
Ceea ce spune omul nostru într-o cafenea din Atena pare absurd, dar el are trecere la ministerul grec al Apărării. Un stat pe pragul falimentului, care nu ţine decât pentru că este susţinut de la spate cu miliarde de la UE, doreşte să facă achiziţii masive de arme? Îl vedem adeseori pe interlocutorul nostru în fotografii, alături de ministru [al Apărării] sau de generali; el le telefonează în mod regulat, deci ştie despre ce vorbeşte. Deşi consideră că aceste achiziţii nu sunt posibile în prezent. Dar această situaţie s-ar putea schimba foarte repede, spune el: "Dacă, în martie, Grecia primeşte plata următoarei tranşe de ajutor financiar, care este de aşteptat să depăşească 80 miliarde de euro, este foarte posibil ca noi contracte să fie încheiate".
Armata, industria armamentului, două sectoare care au scăpat nevătămate de austeritate
De-a dreptul incredibil. În primăvară, vom şti dacă Grecia rămâne în zona euro sau dacă revine la drahmă. Chiar în dimineaţa în care aceste secrete ne-au fost dezvăluite în cafenea, medicii atenieni nu mai tratează decât urgenţele, şoferii de autobuz sunt în grevă, şcolile duc în continuare lipsă de manuale şi mii de funcţionari publici manifestează împotriva concedierii lor programate. Guvernul grec a anunţat un nou pachet de măsuri de austeritate care nu va cruţa aproape pe nimeni din ţară. În afară de cei care lucrează în armată sau în industria armamentului, două sectoare care par să fi scăpat nevătămate din aproape toate campaniile de austeritate.
În 2010, bugetul de armament grec se ridica la în jur de 7 miliarde de euro. Mai mult de 3% din PIB, o cifră care, în cadrul NATO, nu este depăşită decât de Statele Unite ale Americii. Desigur, în 2011, Ministerul Apărării a redus noile achiziţii de echipamente cu 500 de milioane de euro. Dar aceasta nu ar fi avut alt efect decât de a creşte nevoile viitoare, potrivit unui expert pe această temă.
Germania, beneficiarul politicii greceşti de înarmare
Printre partenerii Greciei în UE, rari sunt cei care se exprimă deschis în favoarea unei opriri bruşte şi îndelungate a proiectelor militare ale Atenei. Precum Daniel Cohn-Bendit, liderul Verzilor din Parlamentul European, care crede că şovăielile europene ascund puternice interese economice.
Ori, principalul beneficiar al politicii greceşti de înarmare ar fi întocmai marele finanţator al Uniunii, Germania. Potrivit Raportului privind exporturile de arme în 2010, care a fost publicat de curând, Grecia este, după Portugalia – o altă ţară aproape de faliment – cel mai mare cumpărător de echipamente germane. Ziare spaniole şi greceşti au răspândit chiar zvonul că Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, chiar la sfârşitul lunii octombrie, l-au îndemnat, în paralel cu summit-ul, pe prim-ministrul Giorgios Papandreu să onoreze contractele de armament existente şi chiar să încheie unele noi.
Este compatibil? Absolut nu, spune Hilmar Linnenkamp, un analist al sectorului: "A fost complet iresponsabil, în mijlocul crizei economice grave din Grecia, chiar şi numai de a evoca subiectul avionului Eurofighter" [Grecia a comandat 90 dintre acestea în 1999]. Dar nu este vorba numai despre aceste avioane de luptă. Potrivitultimului raport privind exporturile de arme din 2010, Grecia ar fi importat din Germania exact 223 obuziere autopropulsate şi un submarin. Suma totală a acestor comenzi: 403 milioane de euro. Aceste echipamente au jucat un rol semnificativ în explozia datoriei publice a Atenei.
Dimitris Droutsas este unul dintre puţinii greci care se exprimă deschis despre aceste cifre. Până în iunie 2011, el a ocupat funcţia de ministru de Externe. "Nu am cheltuit atâta pentru apărarea noastră pentru că ne amuza", explică acesta. Trebuie asigurată securitatea hotarelor ţării în faţa fluxurilor migratorii din Africa de Nord şi Asia, şi tensiunile cu Turcia ar fi aproape zilnice. "În calitate de ministru de Externe, după-amiaza primeam un buletin de la ministerul Apărării cu o listă a încălcărilor spaţiului nostru aerian de către turci". În plus, Grecia a urmărit cu îngrijorare sporirea activităţii forţelor navale turceşti în Marea Egee, şi a cunoscut cu peste 35 de ani în urmă "invazia turcească" a Ciprului.
Pentru greci, armata înseamnă locuri de muncă
Autorităţile elene nu au nicio teamă de o posibilă rezistenţă din partea populaţiei lor. Pentru oameni, armata înseamnă siguranţă – şi locuri de muncă. Este mult într-o ţară care nu dispune de o adevărată industrie naţională. Companiile germane de armament au înţeles de mult timp acest lucru, şi sunt în strânsă legătură cu omologii lor greci.
În rest, presiunile externe pentru a pune capăt acestei escalade militare s-au lăsat mult aşteptate. Consecinţa: în măsurile de reducere a costurilor supravegheate de către o troică de experţi ai Fondului Monetar Internaţional, Băncii Centrale Europene şi ai Comisiei Europene, bugetul Apărării abia este contabilizat. Deja, în 2010, a fost recomandat să nu se reducă bugetul de achiziţii decât cu 0.2% din PIB, fie 457 de milioane de euro. Ceea ce poate părea mult, dar în acelaşi document s-a propus ca alocaţiile sociale să fie scăzute cu 1.8 miliarde de euro. În 2011, Comisia Europeană a recomandat într-adevăr "reduceri în cheltuielile militare", dar până acum nu a fost nimic mai concret.
Parlamentul din Atena a fost prompt pentru a profita de această libertate. În bugetul anului 2012, este planificată o micşorare suplimentară de 9% a alocaţiilor sociale, fie aproximativ 2 miliarde de euro. Contribuţiile la NATO în schimb ar trebui să crească cu 50% pentru a ajunge la 60 milioane, în timp ce cheltuielile curente înregistrate în bugetul Apărării ar creşte cu 200 de milioane, ajungând la 1.3 miliarde de euro, fie o creştere de 18.2%.
http://www.presseurop.eu/ro/content/article/1383531-fara-austeritate-pentru-armata
