Zilnic, citesc un noian de presă online. Fireşte, în cazul unor articole, citesc doar titlurile, şi în cazul în care constat că “sună interesant”, citesc şi conţinutul. Iar azi, ajungând la “Ghimpele” mi-a reţinut atenţia titlul următor: “Înregistrari cu Gabriel Oprea, din vremea în care ministrul Apărării era “aghiotantul” lui Miron Cozma”. Aşadar, încă din titlu, interesul mi-a fost stârnit de faptul că articolul promite să fie foarte bine documentat: cu înregistrări video şi fireşte, cu fotografii.
Pe scurt, despre ce este vorba: Miron Cozma – “Luceafărul huilei” din Valea Jiului, şi penalul de aceeaşi provenienţă – a oferit pentru “Ghimpele” un interviu amplu. Iar unul dintre subiectele aduse de Cozma pe tavă a fost legat de actualul ministru al Apărării, generalul Gabriel Oprea. Sebastian Safir, autorul articolului notează şi faptul că Miron Cozma “a lansat un atac virulent la adresa actualului ministru al Apărării, Gabriel Oprea, cu care, pare-se, ar avea un conflict personal mocnit”.Safir, continuă:
” (…) la mijlocul anilor ’90, în 1996, mai exact, la scurt timp după preluarea puterii de către CDR. Cozma era (…) un personaj cunoscut şi influent, a cărui intervenţie în forţă a reuşit să destabilizeze instituţiile statului de drept şi care, prin numărul şi agresivitatea oamenilor pe care-i controla, a dus la schimbarea unui guvern legitim”.
Pe atunci, “Oprea era un tânăr ofiţer, dornic de cunoştinţe în lumea “bună” a politicii. Din păcate, nici atunci, nici ulterior n-a avut – după cum susţine acelaşi Miron Cozma – vocaţia loialităţii”.
Trecerea anilor a avut câte o semnificaţie pentru fiecare dintre aceste 2 personaje. Dacă pentru Cozma trecerea anilor a însemnat statul la pârnaie, pentru Gabriel Oprea, “trecerea anilor a fost mult mai profitabilă: finalizandu-şi ascensiunea militară cu gradul de “general”, Oprea s-a reorientat către ierarhia socială, devenind, treptat, din “aghiotant” al lui Cozma, “şef al mafiei personale” a lui Adrian Nastase şi, într-un final, ministru însarcinat cu siguranţa naţională în regimul Băsescu. Şi întemeietorul unui partid de trădători şi traseişti politici: UNPR.
Autorul articolului a încercat să contacteze atât oficiali ai MApN, cât şi cei aflaţi în fruntea UNPR. Fireşte, ca să încunoştiinţeze personajul incriminat: Oprea.
“În ultimele două zile am încercat sa contactăm oficiali ai Ministerului Apărării Naţionale, ai UNPR sau chiar pe conducătorul acestora, Gabriel Oprea, tocmai pentru a elucida dilema pseudo-incompatibilităţii despre care vorbeam: e oare apt pentru a gira siguranţa naţională fostul “aghiotant” al celui care, la un moment dat, a reprezentat un pericol al statului de drept? Iar daca incompatibilitatea poate fi asumată, sau nu, ironia sorţii se dovedeşte evidentă şi nu poate fi ignorată”, susţine Sebastian Safir.
Dată fiind indisponibilitatea unui ministru care este şi politruc, şi care, încă de pe acum şi-a început campania electorală (racolând inclusiv foste cadre militare) autorul a ales: Deoarece dialogul cu reprezentanţii, mai mult sau mai puţin personali, ai generalului Oprea nu au dus la generarea unui comentariu relevant, “şi cum o imagine valorează cât o mie de cuvinte”, a oferit în exclusivitate imagini cu generalul Oprea, “secundul” lui Cozma, în 1996.
Sorina Bruj
Sursa: Ghimpele
