Unii dintre ”analiștii economici cu ochii umezi”, atacați de Traian Băsescu pe tema CAS, i-au dat răspunsul președintelui, atingând o problemă mult mai dureroasă: de ce a făcut România mari datorii externe (în trei ani, datoria țării a crescut de trei ori). Ilie Șerbănescu susține că România a fost pusă să se îndatoreze la FMI pentru a putea ajuta băncile străine din țară, mai precis băncile grecești, dar și băncile europene care au o expunere mare pe Grecia.
Jurnalistul Eugen Zainea, colaborator al ziarului DeCe News, ne prezintă acest scenariu:
”Poate vă întrebați de ce, din cei 20 de miliarde de euro împrumutați de România, exact 13 miliarde de euro vin de la FMI? La finele anului 2008, datoria totală (publică + privată) a României era de 72 de miliarde de euro. Din aceste 72 de miliarde, doar 11 miliarde de euro erau datorie publică, față de cca 40 miliarde în acest moment!Datoria pe termen scurt, adică platibilă în urmatorul an, era de numai un miliard de euuro. (Toate datele provin din Raportul pe 2008 al Bancii Nationale a Romaniei, deci sunt cat se poate de oficiale). În rest, 62 de miliarde erau datorie privată, din care 52 de miliarde erau repartizate egal pe doua entități:
- 26 de miliarde de euro erau datorie intracompanie (datorii ale sucursalelor din Romania ale multinaționalelor) față de companiile mamă straine. Dintre acestea, 13 miliarde erau datorie pe termen scurt! Astfel de datorii nu se platesc de regulă, ci se rostogolesc, fiindca este interesul supranaționalelor să-și mențină și dezvolte afacerile (foarte profitabile!) din România. Așa se procedeaza peste tot in lume.
-26 de miliarde de euro erau datorii intrabancare (linii de credit deschise de marile bănci europene către sucursalele lor din România, fiindcă aici a existat o piață de credite industriale și credite de consum, extrem de tentantă). Nici aceste datorii nu se plătesc, de regulă, ci se rostogolesc, fiindcă este interesul bancilor să-și mențină afacerile și să obțină profit din creditare.
Din aceste 26 de miliarde de euro, 13 miliarde erau datorie pe termen scurt, deci platibilă în următorul an (2009). Cum, între timp, intervenise criza financiară mondială și băncile aveau nevoie de bani, FMI a pus România să se împrumute cu 20 de miliarde de euro, dintre care tocmai FMI a oferit 13 miliarde, adica exact suma pe care o aveau sucursalele din România de plătit către băncile mamă din străinatate!
Acesta a fost mobilul imprumutului. Scoaterea acestor bani din Romania pentru a cârpi situația precară a băncilor. În mod similar, acestea au fost motivele pentru care și alte țări (Irlanda, Grecia, Portugalia etc.) au fost silite sa ia credite publice, pentru a permite băncilor straine să-și retragă banii, încercând să se salveze de la faliment”.
Concluzia pusă de jurnalistul economic Eugen Zainea este clară: ”Aceste credite au sporit fulgerator datoriile publice (asa cum datoria publica a Romaniei a crescut de peste trei ori in trei ani, la fel s-au intamplat lucrurile si cu celelalte tari. ACEASTA este sursa uriaselor datorii publice (suverane) ale statelor grav indatorate. In ceea ce priveste statele mari (Germania, Marea Britanie, Franta, SUA), datoriile lor suverane au crescut exorbitant inclusiv din cauza sutelor de miliarde de euro si miilor de miliarde de dolari care au fost pompate din bani publici de state in bancile private. (In cazul Germaniei, practic datoria suverana provine exclusiv din aceasta sursa, fiindca altfel, Germania este un model de gestiune a banului public)”.
