Decizia Guvernului Boc de a îngheţa pensiile şi de a suspenda unele drepturi ale salariaţilor din instituţiile publice va provoca frământări sociale majore în această toamnă. Sindicatele, prinse pe picior greşit, au la dispoziţie mai puţin de o lună să-şi strângă rândurile pentru a deveni o forţă suficient de puternică și pentru a fi luate în seamă de Executiv. Va fi nevoie de unificarea forţelor sindicale pentru a obliga Guvernul să se aşeze la masa negocierilor.
Liderii sindicatelor, obişnuiţi să acţioneze individual şi urmărind interesele unor grupuri mici, acum vor fi nevoiţi să colaboreze. De această dată, ei sunt obligaţi, chiar de Guvern, să conlucreze. În caz contrar, riscă să rămână fără sprijinul membrilor. În acest context, mişcarea sindicală se află în faţa unui examen care va defini, pentru o perioadă lungă, puterea şi capacitatea sindicaliştilor de a se implica în viaţa publică şi de a fi consideraţi o putere de „temut” de către guvernanţi. Liderii sindicali pot opta: vor deveni eroi sau personaje sinistre, hulite de sute de mii de oameni.
Sindicaliştii vor trebui să lupte nu doar cu un Guvern iresponsabil, dar şi cu indiferenţa românilor. Populaţia este foarte greu de mobilizat să lupte pentru un interes general. Românul este obişnuit să se gândească doar la interesul propriu şi să caute soluţii pentru rezolvarea unor probleme care rareori depăşesc preocupările familiei. Cu alte cuvinte, nu avem educaţia de a apăra interesele colective. Este moştenirea lăsată de un regim care nu mai există de mai bine de două decenii. Va fi nevoie din partea sindicaliştilor de foarte multă dibăcie în a organiza manifestări unde să participe un număr mare de protestatari, iar o gevă generală rămâne doar un vis pentru viaţa sindicală românească.
Poate şi aceste neajunsuri i-au îndemnat pe guvernanţi să ia decizii atât de dure, precum sistarea până în 2014 a acordării tichetelor de masă, de cadou şi de vacanţă pentru angajaţii din instituţiile publice sau blocarea şi anul viitor a acordării premilor pentru bugetari.
