Undeva la o fostă margine a Bucureştilor, pe bulevardul Uverturii peste drum de teatrul Masca, se ridică spre cer un vultur din piatră, deasupra unui monument plin de incripţii, în cinstea celor care l-au construit şi, este adevarat că acest aspect este mai putin vizibil, pentru cinstirea unor eroi căzuţi la datorie într-unul dintre multele noastre războaie.
Dar să trecem la fapte. Iată depre ce vorbesc.
Cea mai vizibilă parte este faţa principală a monumentului. Dupa cum se vede, acesta se doreste a fi ridicat pentru slava ”Eroilor din comuna Militari cazuţi in razboiul de întregire a neamului 1916-1918”. Monumentul a fost restaurat de către Asociaţia Naţională Cultul Eroilor la 20 mai 1999, având ca donator SC ”AEDIFICIA” CARPAŢI SA.
Pe unii dintre Eroii ”căzuţi în războiul de întregirea neamului”, îi intâlnim cu numele incripţionate pe partea stângă a blocului de bază, mai întâi militarii apoi cei fără grade, civilii. Cei nouă eroi sunt urmăriţi de furia stihiilor naturii şi timpului chiar şi după moarte, asupra pare a se năpusti din cer un trăznet nimicitor, iar de jos îi potopeşte o negură crescândă, de parcă însuşi pământul ar vrea să-i înghită !
Pe alţi zece Eroi ”căzuţi în războiul de întregirea neamului” îi găsim, pe partea dreaptă unde cu mari eforturi reuşim să descifrăm numele altor oameni jertfiţi - spre durerea mamelor, taţilor, fraţilor, copiilor care numai eroi nu şi i-ar fi dorit! - pentru Onoare şi Patrie. După cum arată inscripţiile din placa de marmură, se pare că, încet-încet, timpul işi duce eroii spre adevărata nemurire şi veşnicie. Şi uitare !
Pentru a face turul complet al monumentului, trebuie neaparat sa privim şi cea de-a patra sa latură. (Era să spun a patra dimensiune !) Aici vom regasi adevăratii ”eroi”, cei prin grija carora a fost ridicat acest reper trainic in calea uitarii ! Numele lor sunt dăltuite cu grijă, culoarea este refăcută. Ordinea înscrierii pe placile de marmură respectă cu stricteţe iererhia socială şi militară (autorităţi, militari după gradele militare şi civili).
Un gând năstruşnic nu îmi dă pace: nu cumva ”restaurarea” a constat tocmai în adăugarea celor şase plăci de marmură, trei pe faţă, trei pe dos ? Veţi spune (pe bună dreptate ?) că răutatea mea depăşeşte orice limite ...
Ca şi cum nu ar fi fost suficientă lucrarea timpului, spre finalul listei vedem ceea se poate numi coşmarul existenţei noastre de natură pur orwelliană: ambiţia stupidă de rescriere a istoriei sub pretextul corectării ei !
Asta este realitatea cu EROII, nu poveştile din cărţile de istorie sau discursurile omagiale !
Autor: Col.(rz.) Ion MARTIN
