Cel care pretinde mereu repect pentru funcţia căreia îi umple contururile şi uneori vorbeşte despre sine la persoana a treia nu a avut vreodată reţineri în a încondeia tot ce mişcă pe altă muzică decât a sa. Rigorile poziţiei au fost un moft demult depăşit.
Ponta e avid să alerge după băţ prin iarba Cotroceniului, Antonescu - un buimac, Oprescu - unul care trăieşte între doi paşi şi cade în nas când trebuie să-şi ia avânt doi metri, fostul rege - un fugar trădător, Mircea Geoană - un fugitivo pe râul Moscova şi ambasada americană - o băgăreaţă.
Trist este că preşedintele Traian Băsescu s-a suit cu pantofii săi bine lustruiţi şi pe istorie. Cu suficienţa celui care şi-a inoculat gândul că va fi o pagină luminoasă. Doar că la suitul cu pantofii bine lustruiţi pe un fost rege, i s-a răspuns cu sânge (albastru, neutru şi suveran). "Nu vrem să comentăm, cel mai bine", a spus fiica şi moştenitoarea fostului rege Mihai. Cea mai rea pedeapsă care i se poate da preşedintelui omnipotent este să-l ignore un fost rege.
Dacă bunul-plac prezidenţial s-a înălţat pe asemenea poante, cu ce este mai matur, vizionar, curajos domnul preşedinte decât imberbul Ponta, aiuritul Antonescu şi iepuraşul Geoană? Sunt spusele sale dovezi de simţ politic şi demnitate a funcţiei?
Îngrijorător este că preşedintele Traian Băsescu a trecut la un nivel superior de răfuială. La răfuiala cu harta. Probabil din raţiuni înalte. Nu ştiu dacă se numeşte şantaj la maghiari. Mai curând aduce cu o mare foame de dezordine. Descărcată în strigătul de luptă: Atacaţi deconcentratele ! (Dacă nu puteţi ataca judeţele). I-a rămas fixaţia încleştării cu statul greoi şi scump, pe care îl vrea costeliv, abia trăgându-şi suflarea. Şi nimic nu este prea puţin pentru câştigarea meciului. Ordinea de bun-simţ a lucrurilor şi destinele individuale răvăşite - nişte bănuţi cocliţi, de care te poţi descotorosi dintr-un scuturat. Nu contează unde pică şi dacă mai mişcă, câtă vreme zornăie jucăria vrăjită a asumării pentru orice.
Prins în frenezia palmelor de dat, domnul Băsescu i-a trimis o directă şi lui Lucian Bute: se va uita comod, din fotoliul de acasă, la ultimul meci al marelui campion. Poate ştie că nu are cum să se bucure de entuziasmul pe care îl stârneşte acel alb aproape fără pată al adevăratei glorii sportive. Sau poate ştie că nu va avea o peluză care să-i poate numele nici măcar în inima fanaticilor săi (dacă ei mai există).
Traian Băsescu se foarte mulţumeşte să-şi fie "unic căpitan" (crezând că este al tuturor) şi să sufere vădit de spleen-ul baudelaire-ian al "regelui unei ţări ploioase", "gârbov de a minţii bătrâneţe", căruia "urâtul îi adapă gândirile răzleţe".
Norocul nostru este că nu poate să schimbe şi judeţele sau deconcentratele tărâmului poeziei şi că pentru regii de acolo nu are verbul necesar facerii din vorbe.
(Comentariu realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro).
