SPERANŢÃ PIERDUTÃ (LEGE, FÃRÃDELEGE, SAU PROSTIE LA M.AP.N?)
Scris ALTFEL. info
http://www.altfel.info/observator/1404-sperana-pierduta.html
Miercuri, 23 Martie 2011 10:55
Circulã pe internet mai multe documente elaborate de structura de specialitate juridicã a M.Ap.N, documente oficiale, cu antet şi ştampilã, care au fost trimise de M.Ap.N mai multor instanţe de judecatã. In documentele respective, juriştii MApN precizeazã cã nu existã CASA DE PENSII SECTORIALA de pe lângã M.Ap.N. Acele documente au fost trimise ca urmare a faptului cã foarte mulţi pensionari militari au chemat în judecatã zisa Casã de Pensii, întrucât le-a recalculat ilegal pensiile, încãlcându-le drepturile legitime şi legale.
Ii rog pe cititorii grãbiţi sã nu-mi reproşeze cã am mai scris despre chestiunea asta! Iar pe cei care încã mai cred cã cei din M.Ap.N., în frunte cu ministrul, nu au comis nici o mârşãvie, aşa cum i-am acuzat eu în repetate rânduri, ci au comis “simple greşeli din prostie”, îi rog sã reia puţin firul evenimentelor.
Mai întâi a fost chestiunea cu cererea care trebuia fãcutã de pensionari şi, musai, semnatã de ei, ca sã li se recalculeze pensiile pe care ei nu şi le doreau recalculate. Eu am zis cã era o mârşãvie, adicã ceva ce urmãrea un obiectiv malefic pentru pensionari, comis cu rea intenţie, dar conştient. Iatã cã acuma s-a renunţat la acea cerere şi nu se poate invoca faptul cã pensionarii depuseserã, deja, acele cereri, întrucât foarte mulţi nu le-au depus, iar noile reglementãri nu prevãd sancţiuni pentru cei care nu le-au depus. Nici n-ar fi fost posibil aşa ceva, nici mãcar în România. Pãi, dacã era necesarã şi utilã acea cerere, de ce s-a renunţat? Inseamnã cã, de fapt, nu era necesarã procesului de recalculare, ci urmãrea alte obiective. Prostie? Hai sã zicem cã da.
Apoi a fost stabilirea termenului de cinci luni pentru recalcularea a 80.000 de pensii, fãrã sã existe la momentul stabilirii acelui termen, nici baza de date necesarã şi nici personalul calificat şi suficient numeric. Fusese stabilit acel termen în urma unei judecãţi bine intenţionate? Dacã da, de ce s-a renunţat acuma la acel termen? A fost o prostie? Sã zicem cã şi stabilirea “hei-rupistã” a acelui termen a fost o prostie. Ar fi douã prostii pânã acum.
Dupã aceea a urmat ordinul ministrului, ordin care scãpase din vedere o structurã importantã a ministerului, structurã existentã la data elaborãrii acelui ordin. Fusese elaborat acel ordin cu consultarea tuturor celor ce urmau sã fie implicaţi în implementarea prevederilor ce le conţinea? Aici, sunt douã posibilitãţi. Fie nu au fost consultaţi toţi, şi se naşte întrebarea “Care a fost acea bunã intenţie în virtutea cãreia nu au fost consultaţi?”, fie au fost consultaţi, dar ei au tãcut ca melcii, nefiind atenţi la ce au fost întrebaţi, sau nefiind interesaţi, sau neînţelegând ce sunt întrebaţi, din motive de incompetenţã. Fiecare din variantele referitoare la cei care au fost consultaţi permite întrebãri de genul: “Care a fost buna intenţie a celor care au tãcut ca melcii?”, sau “Care a fost buna intenţie a celor pe care nu i-a interesat ce aveau de fãcut?”, sau “Care a fost buna intenţie a celor care au numit în acele funcţii oameni incompetenţi?”. Sã acceptãm cã şi asta a fost tot o prostie, ca sã dãm satisfacţie susţinãtorilor “prostiilor” comise. S-ar face trei prostii, nu?
A urmat “bomboana de pe colivã”. Au fost tipãrite 80.000 de plicuri inscripţionate cu sintagma “MINISTERUL APARARII NATIONAL/ CASA DE PENSII SECTORIALA”, plicuri în care au fost trimise noile decizii de pensionare celor 80.000 de pensionari militari. Zic 80.000, fãcându-mã cã nu ştiu cã unele se mai şi stricã, se mai şi rup, etc., ceea ce ar fi impus tipãrirea unui numãr şi mai mare. Dacã vreun cititor ştie cã nu este asta cifra reprezentând numãrul pensionarilor militari, este rugat sã înlocuiascã 80.000 cu cifra ştiutã de el, cã nu se modificã nimic. Sunt curios cum mai explicã “susţinãtorii prostiei” acest act, în condiţiile în care, iatã, juriştii ministerului mãrturisesc cã nu exista la acea datã nici o Casã de Pensii Sectorialã pe lângã M.Ap.N. Si asta, în condiţiile restricţiilor bugetare cu care ne sorcoveşte zilnic premierul!
Cu nu foarte mulţi ani în urmã, în cadrul aceluiaşi minister, ca sã cheltuieşti 100 de lei trebuia sã obţii vreo trei avize, iar dupã ce le obţineai mai ajungeai şi la un şef care îţi cerea sã-i arãţi baza legalã, justificarea cheltuielii şi alte d-astea, de-ţi venea sã-ţi iei câmpii. Acuma s-au tipãrit 80.000 de plicuri cu titulatura unei structuri despre care juriştii M.Ap.N. spun acuma cã nu exista la acea datã!?! Pãi, atunci, cine şi de ce a avizat acea cheltuialã? Din prostie, dar cu bunã intenţie? Adicã, a patra prostie, nu?
Uite, eu sunt gata sã accept cã fiecare în parte dintre neregulile enumerate mai sus a fost comisã din prostie. Dar, mã întreb şi întreb: Fapta celui care a numit toţi aceşti oameni care au comis prostii, şi i-a aşezat într-o ierarhie care a permis derularea acestui lanţ de prostii, oare tot prostie o fi fost? Cã eu n-am auzit pânã acuma ca vreun prost sã se zbatã sã ajungã ministru! Sau preşedinte! Desigur, este posibil ca cineva sã-şi doreascã sã numeascã un prost într-un post ministerial, ca sã poatã sã-şi facã mendrele cu el, ulterior, dar prostul acela nu ar accepta. De teamã cã-şi rupe gâtul, mãcar. In plus, prostul nu se gândeşte imediat la nişte blestemãţii pe care le-ar putea face şi care i-ar aduce lui oarece foloase, altminteri nemeritate şi necuvenite. Iar la umflarea rândurilor unui partid pe spinarea celor de care ar trebui sã aibã grijã, în nici un caz nu s-ar putea gândi un prost!
Si, în ultimã instanţã, dacã toate cele înşirate şi cele neînşirate mai sus au fost “simple prostii”, cine a fost prostul care le-a comis, sau proştii care le-au comis, şi ce au pãţit? Deabia aştept sã spunã cineva de la M.Ap.N. cã rãspunsul la aceastã întrebare este “secret”. Ar fi dovada faptului cã M.Ap.N. i-a tratat pe pensionarii militari ca pe nişte inamici. Pentru cã, numai faţã de inamici ar fi secrete asemenea date, nu?
Cred cã nu este nevoie sã mai reiau şi celelalte aspecte ale primei abordãri ministeriale privind recalcularea pensiei, la care s-a renunţat acum, precum cel cu “dacã pensionarii sunt de acord cu datele înscrise în adeverinţe, …”, sau “dacã nu se gãsesc date privind veniturile realizate într-o anumitã perioadã, pentru perioada respectivã se ia în calcul venitul mediu pe economie” ş.a. S-o fi renunţat la ele fiindcã erau corecte, utile şi bine-intenţionate?!
Dacã bunele intenţii ar fi fost reale, nu doar clamate fanfaronic, în loc sã fie adunaţi doar pentru a li se spune lozinci, pensionarii ar fi fost consultaţi de la bun început. S-ar fi economisit timp, energie şi bani. Dar nu s-a dorit aşa ceva. Din bune intenţii?!
Iar dacã toţi subordonaţii ministrului s-ar fi ridicat şi i-ar fi spus care sunt consecinţele ordinelor pe care le dã, s-ar fi economisit timp, energie, bani. Nu era nevoie sã fie ostentativi, nu era nevoie sã dea cu pumnii în masã, dar, dacã toţi i-ar fi spus adevãrul, atunci fie se trezea şi ministrul, fie se dumireau şi ei, de la bun început, de “bunele intenţii” ale lui, bune intenţii pe care le clamau ei peste tot şi despre care acuma nu mai scot un sunet. De ce au acceptat sã se renunţe la acele bune intenţii, dacã erau bune?!?
Si uite aşa şi-a mãrturisit M.Ap.N. mârşãvia, cu ajutorul unor documente elaborate de juriştii ministerului, adicã taman cei care avizaserã toatã acea mârşãvie, fãrã sã le fie ruşine. Oare, cum de şi-au permis aşa ceva? Probabil, fiindcã ştiau cã au fost numiţi cu “bune intenţii”!
Nu-i cunosc pe oamenii aceia, ca persoane individuale, dar ei aparţin aceleiaşi structuri care în urmã cu câţiva ani a avizat încãlcarea legii 80/95 şi a lansat monumentala formulã potrivit cãreia dacã o lege îţi acordã GRATUIT un drept, asta înseamnã cã TREBUIE SÃ PLÃTEŞTI pentru a beneficia de acel drept. Probabil, acea structurã este dirijatã sã funcţioneze aşa “CU CELE MAI BUNE INTENTII LA ADRESA MILITARILOR” şi este şi încadratã corespuzãtor acestui scop!
Intr-o vreme, mai trãiam cu speranţa cã cineva va face, totuşi, o “prostie” şi îi va mãtura de acolo. Am pierdut orice speranţã, pentru cã cei care ar fi trebuit sã-i mãture fac tot ce le stã în putinţã ca sã fie consideraţi doar nişte bieţi … proşti.
P.S. Precizãri pentru cei aflaţi în ture non-stop la serviciile de “supraveghere şi bãgat fitile”:
-Rândurile de mai sus nu sunt o pledoarie pentru, sau împotriva, recalculãrii pensiilor;
-Nu sunt nici o pledoarie pentru, sau împotriva, celor care au comis abuzuri de pe urma cãrora s-au ales cu pensii nemeritate, dacã existã din ãştia;
-Aceste rânduri nu se vor o pledoarie pentru, sau împotriva, creşterii sau micşorãrii, pensiilor prin recalculare;
-Nu sunt nici mãcar o pledoarie pentru, sau împotriva, respectãrii regulilor din Armatã;
-Aceste rânduri sunt o pledoarie pentru datoria fãcutã cu onestitate de cãtre toţi “slujbaşii statului”, indiferent dacã stau pe scaune ministeriale sau pe scaune de “ţucãlari”, indiferent ce uniformã poartã şi cât de mari, sau mici, le sunt epoleţii; Iar aceastã onestitate, dacã nu se manifestã natural, trebuie impusã DE SUS IN JOS, adicã începând de la vârf!
-Sunt o pledoarie pentru respectarea legilor de cãtre toatã lumea, inclusiv de cãtre cei care au pâinea şi cuţitul în mânã şi le pot modifica, numai cã şi modificarea legilor trebuie sã se facã tot cu respectarea legilor!
-Si mai sunt, aceste rânduri, o pledoarie pentru respect şi de sus în jos, nu numai de jos în sus;
-Nu în ultimul rând, sunt o pledoarie pentru a spune lucrurilor pe nume, indiferent ce poziţie ocupãm. Numai tãcerea laşã este condamnabilã!
