Singurul român care a zburat în spațiul cosmic, Dumitru Prunariu, explică într-un interviu video acordat e-politic.ro de ce nu mai este tentat să intre în politică. Prunariu susține că a fost impresionat negativ de ceea ce se întâmplă în politica românească, după ce a candidat pentru un mandat de senator din partea PSD, în 2008. Totuși, Dumitru Prunariu recunoaște că primește în continuare oferte din partea partidelor din România.
În același interviu, Prunariu vorbește despre relațiile dintre Romnia și Rusia, despre amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă la Deveselu, dar și despre un moment nu foarte plăcut, precum cel în care pensia de militar i-a fost tăiată.
Prezentăm în continuare interviul realizat cu Dumitru Prunariu.
Ați fost ambasador al României în Rusia. Cum erau relațiile dintre București și Moscova în acea perioada?
Relațiile erau reci, iar numirea mea ca ambasador în Federația Rusă a căutat tocmai să încălzească puțin aceste relații, să le aducă pe un făgaș normal și să stabilească niște relații de cooperare între cele două state. În primul rând o normalizare a relațiilor politice și desigur o dezvoltare a relațiilor economice.
Ați avut succes?
Începusem să am succes. Dacă la început partea rusă s-a uitat puțin cu suspiciune la faptul că un nou ambasador a venit, un nou ambasador al unei țări care este membră NATO, care devenea curând membră a Uniunii Europene, dintr-o dată nu am mai fost privit ca și cosmonaut și ca erou al URSS, am fost privit ca reprezentantul unei oficial al unei țări NATO. Pe deaspura, știau toți că eram general, detașat de la Ministerul Apărării la Agenția Spațială, și de la Agenția Spațială la Ministerul de Externe pentru a ocupa această funcție. În schimb, mesajele pe care le-am transmis, interviurile pe care le-am dat în presă - presa era totdeauna curioasă și depășea limitele de acceptabilitate, de multe ori, ale Ministerului de Externe, pentru ei un cosmonaut ambasador, erou al URSS ambasador în Federația Rusă era ceva inediat și ceva care se cerea publicat. Desigur începeam cu unele elemente de activitate cosmică comună care deschideau porți și continuam cu elementele substanțiale din politica românească actuală și din ceea ce dorim noi să realizăm împreună cu Federația Rusă. Articolele erau pozitive, nu am avut nimic de reproșat în presă, vreunei relații, unor discuții care au fost anterior. Se ridicau de multe ori probleme legate de tezaur, de NATO. Problema tezaurului era într-un fel tranșată prin faptul că era numită o comisie de studiere din punct de vedere istoric a relațiilor dintre România și Federația Rusă, inclusiv problema aceasta a tezaurului, iar acea comisie s-a întrunit pentru prima dată chiar în ziua în care am ajuns eu ca ambasador la Moscova. Deci aici, problema din punct de vedere public putea fi prezentată în desfășurare, și într-o desfășurare pozitivă, cel puțin atunci. Din alt punct de vedere, problema cu România și stat NATO era și ea o problemă într-un fel rezolvată, pentru că exista deja creat un Consiliu Rusia-NATO care discuta probleme, care, mă rog, constituind controverse la un moment dat, puteau fi soluționate la acest înalt nivel. Discuțiile vis-a-vis de România – Nato și Rusia deja nu mai aveau sens, pentru că totul se discuta prin acest comitet la un cu totul alt nivel decât relațiile bilaterale ale țărilor noastre. Deci din nou această problemă a fost dezamorsată, inclusiv în presă.
Credeți totuși problema tezaurului va fi rezolvată într-un final?
Nu știu. Cât am fost ambasador am avut sarcină de la Parlamentul României să caut să rezolv într-un fel oarecare această problemă. Problema însă a rămas celorlalți care au urmat după mine, pentru că eu am întrerupt activitatea de ambasador și automat am întrerupt și contactul pe această linie cu ei.
Recent, la Deveselu au fost amplasate elemente ale scutului antirachetă. Cum vedeți această problemă? Sunt îndreptățite temerile Rusiei?
Asta întrebați-i pe ruși dacă sunt îndreptățite. Din punctul nostru de vedere, noi avem un acord de colaborare strategică cu SUA. În cadrul acestui acord de colaborare, de parteneriat strategic, ne-am asumat fiecare anumite responsabilități, iar una dintre responsabilitățile noastre este de a contribui la crearea unui scut de apărare regional împotriva oricăror posibile atacuri teroriste în primul rând și se au în vedere eventuale posibilități de manifestare în extremis ale unor state din zona asiatică.
Ați fost decorat de președintele rus Dmitri Medvedev. Ați primit vreo decorație de genul acesta și din partea unui șef de stat român?
Da, din partea unui șef de stat român am cea mai înaltă decorație a României, Steaua României în grad de mare ofițer. Mi-a fost acordată în anul 2000 de președintele Constantinescu pentru întreaga mea activitate. De asemenea, în toamna anului trecut, în 2010, cu ocazia Zilei Naționale a României, am fost decorat cu Virtutea militară în grad de cavaler. Din partea președintelui Medvedev am primit o distincție dedicată strict activităților spațiale, este vorba de Medalia pentru merite în explorarea spațiului cosmic, pe care, pe lângă numeroși ruși care au contribuit la dezvoltarea cosmonauticii, la activitățile cosmice importante pe care le desfășoară acum, au primit această medalie și 14 străini, printre care m-am bucurat să mă număr și eu.
În urmă cu ceva timp ați avut o tentativă de a intra în politică.
Da, acum trei ani, este adevărat.
Ați mai primit vreo ofertă din acel moment?
Da, oferte am mai primit, dar după experiența pe care am avut-o în 2008, candidând pentru un mandat de senator în municipiul Brașov din partea PSD, am rămas profund impresionat negativ de modul în care se organizează alegerile parlamentare și nu numai alegerile parlamentare, de contrele pe care se plasează sub centură, de partidele contracandidate, chiar de modul în care se promovează anumite interese în propriul partid. Și am hotărât să nu mai candidez, indiferent ce oferte primesc. Primesc în continuare oferte, nu vă faceți probleme. N-are importanță de la cine, dar primesc oferte. Cert este că eu am un anumit nume pe care mi l-am creat prin activitatea profesională și pe această linie am ajuns pe vârfuri înalte, chiar pe plan internațional, menționez doar poziția de președinte al Comitetului ONU pentru explorarea pașnică a spațiului extraatmosferic, din care fac parte 70 de state ale lumii, 29 de organizații inter sau neguvernamentale, iar în acest context am considerat și mi-am reconsiderat poziția vis-a-vis de politică, apreciind că eu trebuie să rămân să mă afirm în continuare profesional. Și România efectiv să aprecieze aceste calități ale mele. Ca politician în mod sigur jumătate de Românie m-ar înjura, indiferent în ce partid aș intra.
Sunteți convins de asta?
Populația înjură în primul rând partidul și după aceea îi categorisesc și pe oameni în funcție de partidul în care intră.
De ce nu candidați ca independent?
Cine îmi asigură susținerea materială. Să nu vă spun cât costă o campanie electorală, am trecut prin aceasta, mi s-au promis fonduri, mi s-a promis toată susținerea, iar la sfârșit mi s-au cerut bani. Chiar dacă o parte a fost plătită de partid, iar o parte a trebuit să scot bani din buzunar, din salariul meu, că nu sunt băgat în business-uri te miri cine știe ce, și am simțit-o.
Cum v-ați simțit în momentul în care vi s-a tăiat pensia?
Normal că m-am simțit frustrat. Este adevărat, este o măsură care s-a aplicat tuturor militarilor, dar în momentul în care am constatat că din ea mi s-a tăiat 70%, deși depusesem documentele, prima reacție a fost normal foarte negativă. Din pensia care ar fi trebuit să rezulte cu această tăiere puteam să-mi plătesc întreținerea pe o lună a apartamentului, telefonul mobil și cam atât. Ceea ce este de remarcat este că, fiind termenele foarte scurte, nu s-a mai ținut cont de ultimele dosare depuse, ci s-a aplicat acea măsură a salariului mediu pe economie pentru aproape toată lumea. Ceea ce a constituit o măsură care nu a fost fair-play, chiar dacă exista o lege scoasă sau o Hotărâre de Guvern. Ulterior, pentru că nu s-au găsit la timp toate documentele și pentru că termenul de recalculare a pensiei s-a prelungit până la sfârșitul acestui an, s-a reconsiderat acea calculare eu aș spune abuzivă într-un fel - deși era cuprinsă în textul de lege, dar prea se aplica la toată lumea fără discernământ - și urmează să fie recalculată spre sfârșitul acestui an, având în vedere mult mai multe elemente decât cele avute inițial.
Ați discutat cu domnul ministru Oprea sau cu domnul premier Boc despre această problemă? V-au sunat?
Nu. M-a sunat șefa Direcției Financiare de la Ministerul Apărării pentru a avea o discuție cu mine, după care am lămurit această problemă și, mă rog, am trecut la o fază ulterioară de rezolvare a lucrurilor. Dar nu aveam de ce să discut nici cu primul ministru, nici cu ministrul Apărării această problemă, pentru că hotărârea era luată, era luată pentru toți militarii, intru în această categorie, ea a fost aplicată cum a fost aplicată, problema a fost a modului în care a fost aplicată.
Credeți că o asemenea măsură ar fi putut fi luată într-un alt stat?
Până acum nu s-a produs. Cert este că la ruși, de exemplu, după ce s-au luat aceste măsuri la noi, am văzut la știri la televiziune că militarii vor beneficia de o pensie sporită cu 30% începând cu anul viitor. E problema lor, mai mult nu am ce comenta.
Haideți să trecem la alte lucruri. Cum arată viața în spațiu?
Noi nu cucerim să colonizăm spațiul cosmic, ci cucerim... În primul rând, la început s-a numit cucerirea spațiului cosmic, acum îl definim ca o explorare a spațiului cosmic, o explorare pentru cunoaștere și aceasta se desfășoară în cadrul unor programe naționale, internaționale. Sunt deja suficient de multe programe pentru ca populația să nu le mai perceapă așa cum a perceput primele evenimente deosebite în spațiul cosmic, primul om în spațiul cosmic, prima femeie, prima ieșire în spațiul cosmic, prima joncțiune a unor nave cosmice, primul zbor comun sovieto-american din 1975 și altele. Sau Stația Cosmică Internațională, care este cel mai mare proiect de colaborare internațional și cel mai substanțial din punct de vedere financiar. Viața în cosmos se desfășoară ca și pe Pământ, cu singura particularitate că trăiești în imponderabilitate cu toate efectele negative pe care le provoacă aceasta asupra organismului.
În momentul în care v-ați îmbarcat, v-ați gândit că s-ar putea să nu vă întoarceți?
M-am gândit cu o zi înainte, ca să fiu sincer, dar gândurile negre mi-au trecut în momentul în care m-am îmbarcat și am fost convins că totul se va desfășura bine. Eram foarte stăpân pe tehnica pe care o exploatam, făcusem numeroase ore la simulator, învățasem teoria foarte bine, avusesem note maxime la toate examenele.
Cât a durat pregătirea?
Trei ani de zile.
Ați văzut vreodată un obiect neidentificat?
Nu, n-am văzut.
Ce produs ”made in Romania” a ajuns în cosmos?
În primul rând, din România au ajuns numeroase experimente științifice, cu echipamente, cu materiale produse aici în România. Au fost institute de cercetare, cum este Institutul de cercetări cosmice de la Măgurele sau un institut de la Cluj, care, de asemenea, a pregătit numeroase experimente pentru zborul nostru cosmic, a fost actualul Institut de cercetări medicale în domeniul aviației și cosmonauticii, fostul Centru de medicină aeronautică din București, care a venit cu propriile experimente, inclusiv în domeniul psihologic, și numeroase echipamente pentru realizarea acestor experimente au fost produse în România. Desigur, testate la ruși, pentru că acolo existau echipamentele de testare pentru orice putea să zboare în cosmos, să nu uităm că aceste echipamente sunt supuse vibrațiilor, sarcinilor mari, radiațiilor cosmice, poate vidului – cele care sunt expuse în exterior - și trebuie testate într-un anumit fel pentru a fi siguri că funcționează. Toate acestea au fost produse în România.
Dar în momentul de față România mai produce ceva?
Sigur că da. România are experimente inclusiv la bordul stației cosmice internaționale. La ultima lansare a navetei spațiale, un experiment românesc a fost dus în spațiul cosmic. Noi participăm des la programe internaționale. Să nu uităm că de anul acesta suntem membri deplini ai Agenției Spațiale Europene, participăm direct și cu o implicare maximă la programele majore ale Europei în domeniul spațiului cosmic, dar avem și programe naționale, avem program național coordonat de Agenția Spațială Română și fiecare institut are programul lui de cercetare care contribuie la realizarea programului național.
Va mai trimite România un om în spațiu?
Este greu de spus dacă va mai trimite astronauți. Deocamdată e o mare criză de mijloace de lansare.
Poate fi rezolvată această criză?
Va fi rezolvată de națiunile care au posibilitatea să trimită oameni în cosmos. Americani, ruși, chinezi. În primul rând pentru a trimite un cosmonaut străin în cosmos, acea țară trebuie să aibă relații foarte bune cu partenerul care urmează să-l trimită, relații politice, economice, științifice. Să ajungă la un nivel la care un acord de trimitere a unui om în cosmos să vină ca un fapt natural, ca o consecință a acelor relații pe care le are.
Un zbor pe Marte, cu un om la bord, este posibil?
Da, este posibil, dar nu foarte curând. Probabil în 20-25 de ani.
