Din pacate, este foarte probabil ca oficialul Bancii Mondiale sa aiba dreptate si, de fapt, nu ne spune o noutate, pentru ca, intr-un fel sau altul, cunoastem si noi realitatea din mediul rural.
Ceea ce mi se pare cel mai interesant este ca Banca Mondiala, ca si FMI, adica institutii care au imprumutat sume mari de bani guvernelor Romaniei si s-ar presupune ca au facut-o in urma unor studii serioase, nu cunosc situatia practica din tara noastra si, ca urmare, nici nu ne dau sfaturile si eventuale solutii care sa ne ajute sa putem progresa si, automat, sa putem sa le returnam banii la timp.
Spun asta pentru ca, in cadrul aceluiasi interviu, domnul Harold pune pe primul plan cresterea productivitatii in agricultura si doar in plan secundar se refera la readucerea in circuitul agricol a terenurilor nelucrate.
Daca avem in vedere faptul ca, anual, ne raman peste 3 milioane de hectare nelucrate, este simplu de inteles ca productivitatea / hectar este de fapt o problema serioasa, dar totusi secundara si ca identificarea unor solutii, pentru a stimula cetatenii din mediul rural sa faca ceva cu aceste terenuri agricole parasite, ar trebui sa fie prioritatea noastra numarul unu.
Solutiile trebuie sa fie gasite de catre autoritatile romane, in cooperare cu cele doua institutii internationale, dar si cu orice alte organisme care se pot implica in acest amplu si dificil proces.
Oricum, trebuie sa se tina cont de-o realitate dureroasa si anume aceea ca, pe langa dificultatea oamenilor simpli, de la tara, de a obtine un credit avantajos cu care sa-si poata lucra terenurile, exista si temerea acestora ca eventualele recolte, sau instalatii de irigare, nu sunt protejate si ca exista riscul real ca roadele obtinute, sau conductele din aluminiu ale instalatiilor de irigatii, sa dispara oricand, cum s-a intamplat de multe ori de-a lungul timpului!
