„Patria e statul când te cheamă la război”

Din auzite

CITEŞTE, COMPLETEAZĂ ŞI DĂ MAI DEPARTE

Materialul se adresează S.C.M.D. şi A.A.M.R.( ASOCIAŢIA AVIATORILOR MILITARI în REZERVĂ) Calitatea în care scriu este aceea de susţinător activ al acestor organizaţii.

În această campanie de toamnă, care a avut ca obiectiv principal declarat recalcularea pensiilor, au fost pierdute două bătălii: cererile pentru adeverinţă de venit şi modul în care s-a vrut a explica, de către unii, poporului nedreptatea ce ni se face. În consecinţă, din dorinţa de dialog, voi face câteva consideraţii pe această temă.

Nemulţumiri privind condiţiile de viaţă au fost exprimate pe faţă, în mod organizat,în regimentele de aviaţie.Am subliniat condiţii de viaţă, fiindcă nu se începea cu solda, M. Kogălnicenu fiind un exemplu viu.Poate fi verificat. Cei de pe aerdromul Ianca se prezentau că fac parte din Regimentul Ianca Iad.Era şi asta o formă de manifestare.Va spune cineva: „ Bine,bine, dar protestaţi pentru condiţii de viaţă, nu împotriva regimului pe care îl apăraţi”.Aparent, aşa s-ar vedea.Dar noi ne pregăteam să apărăm ŢARA.Puţini ştiu că rolul partidului în armată era în sprijinul comandantului pentru îndeplinirea planului pregătirii de luptă la sol şi în zbor şi nu cel de comandă.Tot la fel de puţini ştiu că sloganul „ARMATA E CU NOI” s-a născut la TIMIŞOARA , contibuţia esenţială fiind a unui ofiţer paraşutist, pe nume Gurschi Ion, de la regimentul din Caracal. Acesta a fost trimis să bage muncitorii de la Solventul sub T.A.B. şi a ieşit din curtea întreprinderii cu ei pe T.AB.şi sloganul de care v-am spus. În drum spre centul oraşului au lansat şi sloganul „LIBERTATE”. Numai prin aceste două sloganuri, dar mai ales prin faptul că armata nu şi-a încălcat JURĂMÂNTUL faţă de popor, ci doar faţă de un comandant suprem ANACRONIC şi avem dreptul a nu ne simţi umili în faţa leprelor politice.Să nu uităm că echipajul elicopterului care l-a abandonat pe suprem era al armatei. La fel, să nu uităm că armata a vibrat pentru LIBERTATE, indiferent în ce colţişor al ţării era dislocată.

Nu mă ascund a spune că un centimetru pătrat din Ceauşescu am împuşcat şi eu . El era regimul! Oare regimul poate fi adus în tribunal? Cum dealtfel şi acum se spune că trebuie să respectăm preşedinţia fără legătură cu omul.Atunci să-şi pună scaunul la tribună pentu a-l saluta ca idioţii! Şi tot despre regimul comunist ştiam de la profesorul de istorie, pe care mulţi îl cunoaşteţi sub porecala Fuscus (Mihăilescu Ştefan, Dumnezeu să-l odihnească!), despre atrocităţile acestora împotriva militarilor întorşi, ca vai de mama lor, de pe două fronturi şi băgaţi în puşcării. Cei care se dau mari credincioşi acum (nişte făţarnici) şi-i plâng de milă dictatorului s-au gândit vreodată ce făceau martirii neamului prin puşcării în zilele de mari sărbători? Vor spune că nu aveam aşa ceva. Deasemeni, spusa unora că suntem pedepsiţi de Dumnezeu pentru că l-am împuşcat în ziua de Crăciun mi se pare falsă şi neavenită. Asta induce în mase ideea că trebuie să stăm pentru vecie în genunchi în faţa oricăror tagme de bandiţi. Nu! Vom sta în genunchi numai în faţa lui DUMNEZEU!

Nu trebuiesc uitate şi teoriile unora că poporul, în evenimentele din decembrie 89, a fost un nimic.Pilonii de bază ai Revoluţiei au fost nemulţumirile acumulate, poporul şi armata. Au fost şi agenturi de toate neamurile, nu numai ruseşti, cu rol colateral. Dar, odată cu fuga lui Ceauşescu, oamenii şi-au tras vălul de pe ochi, au scos capul din sac. Asta e adevărata REVOLUŢIE şi nu nenumăratele lovituri de stat, pe ore şi minute, cu fel de fel de conducători. Noul orizont s-a dobândit în căteva zile, dar va trebui apărat în secole.Şi dacă nu a fost aşa, de ce nu plecăm de la versurile: „Dunăre dacă n-aveam, Jiul Dunăre-l făceam!” Mi se pare o formă grosolană de a demoraliza masele din păcate şi din partea unor militari,care ar trbui să fie specialişti în pregătirea moralului.Aşa determinăm oamenii să stea călare pe maldărul de coceni, fiindcă nu-s buni de nimic.Demoralizarea unor grupări, de orce natură, e cel mai mare dezastru!

Nu pot să nu-mi exprim profunda mâhnire pentru că pensionari militari, de la generali cu pretenţii în analiză şi sinteză până la cei mai puţin pregătiţi în acest sens, dar urmându-şi reperele,au fost activişti înfocaţi atât la referendum,cât şi la a treia alegere, pentru cel mai dârz luptător anticomunist.În aceeaşi găleată se află şi marii intelectuali ai ţării influenţâdu-şi corpul didactic. Atunci când explicam unora excrocheriile acestui tip, erau în stare să sară şi la bătaie.Trebuia să te fereşti a vorbi de faţă cu ei, cum te fereai pe vremuri de-a vorbi despre atrocităţile comise de unguri în 1940 în Ardeal. De altfel, s-a dovedit că doctrina pdl-istă este mârlănia extremă.Scuzele celor arătaţi că au fost păcăliţi nu cred că pot sta în picioare nici măcar în faţa unui copil de grădiniţă pe care trbuie să te străduieşti a-l păcăli în vreun fel.Tot printre aceştia se află şi unii care, atunci când aud cuvântul sindicat, stâmbă din nas a ce-i aia?

Dar să revin la promovarea imaginii pensionarilor militari de către reprezentanţi de seamă ai acestora.S-au perindat prin televiziuni până la saturaţie divanuri ad-hoc de generali agramaţi şi guşaţi care cred că gradele le conferă automat şi capacitatea intelectuală corespunzătoare.Lipsiţi de cel mai elementar simţ al realităţii, au feştelit steagul armatei.Au mai mers şi pe principiul: „când vorbeşti cu mine, să taci”! Şi ca să nu credeţi că am vreo pornire de frustrat. ( da, am fost umilit în acele momente penibile din televizor) Uitaţi-vă şi analizaţi modul în care s-a repliat ,cu adevărat profesionist, în conţinutul discursului şi promovarea imaginii Col.(r) Mircea Dogaru.Am înţeles de la dumnealui, probabil vibrez pe aceeaşi lungime de undă, că se vrea ca aceste organizaţii sindicale să devină falanga strategică a poporului, bastion al societăţii civile. În acest caz, orice referire de simpatie cu vreun partid politic ar compromite dezideratul. În această strategie propun susţinera ferventă a doua ramuri: agricultura şi învăţământul.Nu se poate merge ca la sindicat: „Fac 20-30 de propuneri poate îmi iese una”. Nu. Îmi stabilesc direcţia principală de ofensivă şi, dacă mi-a ieşit Careiul, bineînţeles după o profundă analiză, nu mă opresc fiindcă s-a trezit unul spunând că am uitat Constanţa. De ce am propus cele două ramuri, cred că e lesne de înţeles.

La capitolul strategie, merită studiată abordarea domnului Gl.(r) Petrişor Mandu: a manevrei strategice pe linii interioare. Felul în care dumnealui o vede mi se pare neinspirat.Asta deoarece gaşca conducătoare se află în plină manevră strategică pe linii exterioare.Orice partid nou înfiinţat însemnă avantaj pdl. Şi aşa această gaşcă a făcut ţăndări societatea în toate structurile ei. Să coborâm şi la tactică organizatorcă.Aceste sindicate (asociaţii) au o mare hibă. Mulţi comandanţi, multe orgolii. Acum se vede dacă slujeşti o cauză sau te împiedici în galoane.După mine, onoarea cea mai mare este de a fi trup şi suflet alături de mişcare ca simplu membru.Tot din punct de vedere tactic trebuie schimbat registrul manifestărilor de stradă.Aţi auzit mulţi cugetarea precum că tăcerea este cel mai înalt grad de comunicare.Sau din înţelepciunea populară „tace şi face”. De asemeni, cei care se înghesuie să apară neaparat în spaţiul public, să-şi revizuiască discursul pentru a nu i se aduce aminte zicala: „dacă tăceai, filozof rămâneai”.

Cdor. av.(r) Pavel Oţelea

Interesant punct de vedere!

Nu cred că este bine să punem etichete pe anumiţi colegi de grade mai mari sau mai mici! Noi toţi din armată nu suntem mai buni sau mai rău decât poporul din care facem parte! Fiecare avem consideraţii proprii despre o anume problemă care ne afectează sau care circulă pe...piaţă"! Eu cred că este sau mă rog, ar fi bine, aşa cum şi propui , de stabilit căteva idei programatice clar definite şi asupra cărora să începem a ne spune părerile...constructive! Riscăm să emitem păreri ...doctrinare şi...seamănă a partid! Eu cred că Dogaru , Pricină şi ceilalţi din capul...listei, au analizat foarte atent rezultatele luptelor duse până în prezent, au tras concluziile cele mai bune pentru acţiunile viitoare. Este foarte necesar ca rufele să se spele în familie! La fel trebuie mai multă discreţie, fără intermedierea excesivă a mass-media! Trebuie ca sindicatul să aibă un serviciu de presă care să prezintă acţiunile sindicale pe o singură voce! Astfel se riscă un derizoriu greu de adus la suprafaţă! Avem colegi care se bucură de ,,succesul'' ...recalculării şi vor trebui să înţeleagă şi pe cel care este nemulţumit! Chiar dacă este numai unul! Apoi trebuie să înţelegem foarte clar dacă acest ,,avantaj'' de moment are consistenţa şi la anul, de exemplu!

Apoi trebuie o explicaţie clară din partea ministerului nostru, de ce a postat pe site-ul său acele tabele! Cui foloseşte?! Nu au nicio adresă spre unul dintre noi! Eu cred că este doar o statistică la adresa celor care ne vor denigra. Nu vom fi ...toleraţi, vom fi ...înfieraţi de foarte mulţi! Le-am servit pe tavă înjurăturile care să ni le adreseze! Înjurături care le folosesc în cor şi cei ce hotărăsc asupra destinelor noastre! Nu au scrupule nici la ...,,Armata este cu noi''! Aşa e gena neamului nostru! Cei ce ne înjură ne consideră nişte roboţei buni la orice, de luat în seamă când au cuţitul la os, iar când este vorba ,,ca din bucata lor de pâine'' să îşi arate recunoştinţa nu ne mai ...cunosc! De aceea , eu cred că trebuie să învăţăm să şi ne luăm noi dreptul ce ni se cuvine! Trebuiesc reguli în societatea noastră, foarte clar instituite, respectate de absolut toţi cei care vremelnic se află în scaunele de conducere a ţării pa care o numim România!

Pornirea la drum s-a făcut! Din mers trebuiesc aduse corecturile ce se impun! Am încredere în Dogaru , Pricină şi ceilalţi, şi-au asumat o mare resposabilitate şi trebuie să ştie că se bucură de sprijinul nostru, de solidaritatea noastră!

Ar fi interesantă o dezbatere cu o participare a cât mai mulţi colegi! Sunt sigur că se vor filtra multe idei valoroase!

Cu încredere , col.r. C Crăciun

Spunea cineva in nebunia asta de inceput de an ca: „ceea ce au facut guvernantii (sa-i numim asa chiar daca ar merita cu totul si cu totul alte apeletive!) este sa ne determine sa ne organizam!” (citat aprox) iar acesta mi se pare cel mai mare castig al momentului . Faptul ca armata, pentru prima data in istorie ( dupa cate stiu eu ) ,sau mai bine ziz o parte din cadrele militare de toate gradele si functiile, precum si de toate specialitatiile, s-au organizat intr-un sindicat, care, cu toate stangaciile de manifestare (voci multiple, orgolii nesatisfacute, abordari uneoride-a dreptul ridicole, etc) devine un organism de care trebuie sa se tina cont, este dovada ca chiar intr-un domeniu in care n-am fost pregatiti, ne putem replia si actiona cu succes! Incredibil dar forta acestui inceput a fost ff repede simtit si remarcat de insusi „comandantul suprem „ in mistocarul discurs de duminica seara de dinaintea zilei Unirii ! Tratat in zeflemea (cum stim ca o face oridecatori tema la care se refera este cat se pare de serioasa,) personajul sus numit nu face decat sa ne dovedeasca faptul ca n-am stat degeaba in sistemul militar si ca daca vom reusii sa ne pastram cumpatul si sa cream presiunea necesara prin limbaj si actiuni- in primul rand demne-, vom reusii,fara doar si poate .... Si chiar daca in acest moment simtim cu totii gustul amar al dezonoarei pe pe care insusi cel ce vremelnic ocopa „fotoliul „ de cd. Suprem, ne-o administreaza, sa avem rabdarea si curajul pe care colegul GURSCHI l-a avut in momentele limita traite la Timisoara! Vom ajunge, sunt convins, la ceeace trebuie sa ramanem : „membrii falangei strategice a poporului” cum frumos gasete a denumi rolul rezervistilor, colegul nostru Paul! Si daca prin aceasta denumire a inteles locul unde simbolurile nationale( steag, imn,onoare, patriotism, morala, etc) sunt la loc de cinste si respectate asa cum stiau parintii nostri sa le respecte cand intamplator terceau pe langa ei militari spre zonele de aplicatii, atunci sunt sigur ca ,asa cum Voda Cuza saruta locul unde a fost suipat Mos Ion Roata si noi vom primi rasplata datoriei implinite. Sa dorim deci mult succes celor ce si-au luat rolul a ne reprezenta in fata hidosiniei cedoreste sub orice pret sa ne dezbine (pe noi si natiunea noastra) si sa fim alaturi de ei atata timp cat intradevar ne dovedesc ca ne reprezinta!