Dreptul la replică şi adevăr pentru Armata României
Anii au trecut în goană şi iată-mă acum, alături de mii, zeci de mii de camarazi, pensionar militar, după mai bine de 35 de ani de „cătănie“ la împărăţie, cu o pensie catalogată de actualii guvernanţi drept „nesimţită“. Am căutat să înţeleg de ce „aleşii“ noştri consideră că o pensie de 1.700 de lei lunar este nesimţită după mai mult de 35 de ani de respectare întocmai a Jurămîntului Militar şi îndurare a mii şi mii de privaţiuni de toate felurile (că doar am jurat să… „suport cu tărie privaţiunile serviciului militar…“). Mă uit seara la televizor şi nu pot să înţeleg cum pot gîndi atît de nefiresc unii dintre „aleşii“ noştri, plătiţi din taxe şi impozite impuse poporului cu mii de euro pe lună exprimaţi în salarii, diurne, indemnizaţii, cazări gratuite la hoteluri de 5 stele, maşini la scară, secretare, consilieri etc.
Dar cel mai mult m-a uimit cum gîndesc anumiţi aşa-zişi „analişti politici“ cum ar fi „onorabilul“ Cosmin Guşă. Acest „domn“, demn de cartea recordurilor în privinţa traseismului politic, vorbea cu nonşalanţă despre Armată la televizor, fără să-şi ascundă veninul din vorbe atunci cînd se referă la munca depusă de cadrele active ale acesteia de-a lungul timpului. Pe bună dreptate, m-am întrebat de unde atîta ură şi rea-voinţă? Răspunsul mi 1-a dat logica, prin aplicarea „legii terţului exclus“ la spusele acestui cetăţean român:
- ori nu ştie ce vorbeşte, şi atunci este de iertat în parte;
- sau ştie şi încearcă să-i dezinformeze pe cei ce nu au făcut Armata din diferite motive;
- a treia posibilitate nu există, conform legii terţului exclus.
Domnule Cozmin Guşă, dvs. şi cei ce gîndesc ca dvs. ar trebui să cunoască fie şi numai cîteva adevăruri esenţiale despre Armată în general. Iată-le:
- Armata este unul din pilonii principali ai statului în toate timpurile şi în toată lumea.
- Armata a stat la baza formării majorităţii covîrşitoare a statelor şi naţiunilor (studiaţi Istoria).
- Armata este o necesitate pentru orice popor care se respectă – şi nu un moft al cuiva.
- Armata are la baza ei ordinea, disciplina şi o strictă ierarhie ce trebuie respectate fără nici o discuţie. Vă garantez, „domnule“, că nu e uşor deloc să le respecţi fără crîcnire.
- Armata are suveran suprem numai poporul (exceptînd armatele de mercenari), care o formează o echipează, o dotează, o plăteşte şi o trage la răspundere cînd e cazul.
- Instruirea Armatei se face de către generali şi ofiţeri ajutaţi de corpul subofiţerilor.
- Armata activă pe timp de pace este mică. Rezerviştii, soldaţii, gradaţii, subofiţerii, ofiţerii şi generalii formează grosul Armatei în perioade de război.
- Rezerviştii trebuie instruiţi şi pregătiţi în caz de nevoie (să dea Dumnezeu să nu fie nevoie).
- Armata, pe timp de pace, trebuie să se implice în economia ţării, lucrînd în aproape toate domeniile de activitate (agricultură, industrie, construcţii, cercetare).
- Toate aceste activităţi de instruire, educare, muncă nu se fac din birou, domnule Cozmin Guşă, ci pe cîmpurile de instrucţie. În tabere, poligoane, la aplicaţii, pe şantiere, în şcoli, laboratoare etc. În orice timp, ziua şi noaptea, în orice condiţii de vreme, cu mari eforturi fizice şi intelectuale.
- Ostaşii trebuie conduşi prin instruire în luptă („cu cît curge mai multă sudoare pe cîmpul de instrucţie, cu atît va curge mai puţin sînge pe cîmpul de luptă“), la muncă, pe ogoarele şi şantierele patriei, la diferite intervenţii şi pentru înlăturarea calamităţilor naturale, desfăşurate în teatrele de operaţiuni.
- Puţini subofiţeri şi ofiţeri au birouri din care conduc, ei sînt mereu în mijlocul gradaţilor şi soldaţilor, pentru că aceştia nu se pot conduce singuri.
În Armată, de regulă, pentru a ajunge general trebuie să parcurgi obligatoriu scara ierarhică: soldat, gradat, subofiţer, ofiţer inferior, ofiţer superior şi apoi general cu o stea, cu două, cu trei, cu patru…
Pentru a conduce o Armată trebuie, de regulă, să fi condus o grupă, un pluton, o companie, un batalion, un regiment, o brigadă, o divizie etc… Acest lucru cerea multe sacrificii şi privaţiuni, cum ar fi: mutarea în zeci de garnizoane fără drept de protest, despărţirea pentru lungi perioade de timp de familie, cazarea în corturi, în păduri, în bordeie sau barăci, stînd chiar ani de zile, lipsa zilelor de odihnă, de sărbători sau a concediilor care, de cele mai multe ori, erau suspendate sau întrerupte, interdicţia de a avea unele bunuri materiale (case, maşini etc), teste istovitoare, fizice şi intelectuale, de cîteva ori pe an… E drept că şi în Armată sînt excepţii de la regulă şi că unii au ajuns generali prin pile, relaţii şi fără muncă… Asemenea ofiţeri, după evenimentele din 1989, au dus Armata României la mîna politicienilor fără scrupule care, în sinea lor, se tem de prestigiul Oştirii. Şi au de ce se teme… Pentru dezastrul economic şi politic în care au aruncat Poporul Român ca urmare a hoţiilor acestora, trădării intereselor naţionale în favoarea celor personale.
Domnule Cozmin Guşă, iată cîteva „idei“ la care vă rog respectuos să reflectaţi înainte de a cataloga, eticheta sau denigra Armata şi corpul ei de subofiţeri, ofiţeri şi generali.
Fie ca bunul Dumnezeu să vă elibereze mintea de ură, răzbunare şi minciună şi să vedeţi adevărul în Istoria Poporului Român şi a Armatei sale!
General maior (r) DUMITRU MARCU
http://tricolorul.wordpress.com/2011/03/03/parazitul-cozmin-gusa-tavalit-de-un-venerabil-ostean/
