Bună seara,
Ceea ce am văzut astăzi m-a cam întristat, deşi, recunosc, aveam deja oarece temeri că aşa vor sta lucrurile: participanţi cam puţini - după părerea mea. Oare să fie adevărat ceea ce se spune: Timpul vindecă rănile şi aşterne uitarea? Mă tem că, în cazul nostru, timpul va agrava rănile, va duce la cangrenă. Ar fi păcat ca cei ce privesc imagini de la acţiunile Sindicatului să înceapă să le ia în derâdere, sau să se ajungă chiar la concluzia că suntem puţini cei afectaţi de recentele apariţii legislative.
UN NU HOTARAT PIERDERII DE CATRE REZERVISTI A STATUTULUI DE MILITAR
Cu regret, constat că mulţi dintre colegi nu înţeleg, în profunzime, ce li se întâmplă - lor şi familiilor lor.
Nu văd decât până la distanţa la buzunar sau portofel!? Mai clar: numărul mare de participanţi rezervişti la manifestaţia din 24 ianuarie - trecuse puţin timp de când îşi primiseră pensiile mult modificate (diminuate).
A trecut 1 lună şi 1 săptămână, răstimp în care au putut să numere mai mulţi bănuţi la pensia din februarie. Rezultatul este invers proporţional: bani puţini - manifestanţi mulţi; bani mai mulţi - manifestanţi puţini (vezi manifestaţia din 1 martie).
Şi, în continuare, valabil pentru cei ce nu înţeleg decât strict aspectul pecuniar, nu şi celelalte prejudicii - poate mult mai importante - ce ni se aduc prin noile reglementări legislative, iată alt exemplu:
Uită că Statutul cadrelor militare prevede dreptul la asistenţă medicală şi medicamente gratuite. Deci, mai clar, mai uşor de înţeles, în cuvinte puţine: nu mai ai statut de militar - s-ar putea să spui Adio medicamente gratuite, asistenţă medicală gratuită pentru tine şi copiii aflaţi în întreţinere - unii, până la vârsta la care îşi încheie studiile universitare! Bănuiesc că printre colegi sunt destui în situaţia de a avea nevoie să beneficieze de această prevedere a Statutului. Sunt mulţi pensionaţi medical, cu handicap dobândit în timpul şi din cauza serviciului militar, care a presupus o uzură mult mai mare, din toate punctele de vedere, faţă de lucrătorii din alte domenii de activitate. Şi, dacă Statutul include această prevedere, să nu uităm că, niciodată, Statul nu a dat nimic de pomană.
Se pare că, încetul cu încetul, suntem obişnuiţi şi cu acest aspect: iniţial, ca militari activi, apoi şi ca rezervişti, am început să plătim CAS. De anul trecut, din vară, am început să plătim un procentaj din partea necompensată a medicamentelor, proceduri medicale pe care, în interiorul instituţiilor medicale ale Casei OPSNAJ, nu le puteam efectua (chiar de mai multă vreme). Mai nou, farmaciile din sistem nu mai achiziţionează medicamente suficiente, sau dintr-o anumită gamă, pensionarii văzându-se obligaţi să şi le cumpere din farmaciile de oraş, fără a le mai fi decontate, decât, poate după lungi perioade de aşteptare, deoarece CASA nu are fonduri, deşi nouă ni se reţin, din pensii, sume importante pentru CAS.
Repet: este regretabil faptul că mulţi dintre noi nu văd decât grosimea sau subţirimea portofelului, într-un moment sau altul. Speram că suntem capabili să gândim mai profund la ceea ce ni se întâmplă nouă, copiilor noştri, întregii societăţi.
A fi membru al unei organizaţii, nu înseamnă doar a-i desemna (angaja) pe alţii să îţi rezolve problemele, iar tu să te retragi la odihnă, ci, mai ales în situaţia noastră, înseamnă să ne susţinem punctele de vedere şi interesele, sprijiniţi de cei care şi-au asumat această povară.Un minim efort din partea fiecăruia ar face mai uşoară, şpoate, rezolvarea problemelor grave, inportante cu care ne confruntăm.
Prea multe legi, ordonanţe etc. asumate. Cum ar suna: LEGI DISCUTATE,
NU LEGI ASUMATE!
Putem face haz de necaz? Atunci, iată o propunere de adăugat la Codul muncii:
Angajator: POPORUL ROMÂN
Angajat: GUVERNUL ROMÂNIEI
Perioadă de probă: MAXIMUM 6 LUNI
Condiţii: pe timpul perioadei de probă: SALARIUL MINIM PE ECONOMIE,
PROGRAM NENORMAT
TRANSPORT: RATB,SNCFR (NEDECONTAT)
Cu stimă,
un simplu şi mâhnit membru al Sindicatului
