Conform tuturor normelor internationale, ca sa nu mai vorbim de Constitutia Romaniei, atacarea integritatii teritoriale a unui stat national este, daca e savarsita de o putere straina, un act calificat de agresiune, iar daca este savarsita din interior, un act de tradare nationala. Solicitarea oficiala a autonomiei teritoriale de catre europarlamentarul Laszlo Tokes, ales in aceasta inalta demnitate de catre cetatenii Romaniei, cu sau fara concursul serviciilor secrete, cu sau fara concursul Presedintelui Traian Basescu, este un act de tradare. Incurajat nu numai de la Budapesta, ci si de catre asa-numitul Consiliu al Autonomiei Maghiare. Iar tradarea se savarseste cu complicitatea Presedintelui Traian Basescu, a partidului de guvernamant, PD-L, si a Guvernului instaurat de aceasta, guvern de coalitie din care face parte si UDMR.
Inainte de a vedea care pot fi urmarile acestui demers international, facut pe cai cat se poate de oficiale, sunt necesare cateva precizari vizand conjunctura in care se produce acest eveniment. Asa cum aratam mai sus, Ungaria se gaseste intr-o pozitie foarte buna, detinand presedintia Uniunii Europene. Ungaria este iesita, practic, din criza economica, in timp ce Romania este nominalizata drept statul european cu cel mai mare risc de disolutie si razboi civil. In Romania, o putere care nu mai are niciun fel de credibilitate interna si externa si care, daca acum ar fi votata de catre cetateni, nu ar obtine mai mult de 15 la suta, reuseste, prin combinatii contrare vointei populare, sa reziste la guvernare si sa-si pastreze o majoritate parlamentara cu sprijinul UDMR. In schimbul acestui sprijin, au fost create, in favoarea liderilor UDMR, nenumarate privilegii si, iata, se merge atat de departe, incat autoritatile statului roman inchid ochii chiar si la un act de tradare nationala. Ar mai trebui observat motivul invocat la Bruxelles. Si anume ca este vorba de “zone cedate tarilor invecinate” de catre Ungaria. Cu alte cuvinte, nu romanii sunt proprietarii de drept ai Ardealului, care include si cele cateva zone in care maghiarii sunt populatie majoritara, ci stapanitoarea istorica a acestor meleaguri este Ungaria. Care, in generozitatea ei sau sub nu stiu ce presiune a statelor invingatoare in cele doua conflagratii mondiale, ar fi daruit Ardealul Romaniei. In fine, ar mai trebui observat faptul ca domnul Laszlo Tokes, intelegand perfect gravitatea gestului savarsit la Bruxelles, incearca sa danseze pe poante. Ferindu-se sa vorbeasca, in mod explicit, de autonomia teritoriala. Si utilizand urmatoarea licenta: “autonomii geografice personale si particulare”.
Tacerea autoritatilor de la Bucuresti si, in special, a sefului statului roman este, sub aspect politic si moral, mai grava decat galagia unor reprezentanti ai comunitatilor de maghiari. Nu miroase, ci pute de-a dreptul a inalta tradare.
