Mi-am mai adus aminte unele "argumente" ale parlamentarilor PDL.
Unul spunea că în luptă soldaţii merg înainte, iar ofiţerii în spate, cu alte cuvinte, vroia el să sugereze, că şi în această situaţie ofiţerul nu-şi merită pensia mai mare ca a soldaţilor. Ori, domnul parlamentar, nu şi-a pus problema că un inginer, să zicem de specialitate metalurgist, nu stă la cuptorul unde fierbe metalul, la temperaturi aproape insuportabile, ci, doar, poate, din când în când mai dă pe la cuptoare, şi atunci stă foarte puţin; el se află undeva, într-un birou, făcând calcule pentru ca amestecul ce se întrebuinţează la topire să dea oţelul de calitatea dorită. N-o face muncitorul. Aşa şi ofiţerul. El ştie ce tactică şi ce tehnică de luptă trebuie să întrebuinţeze pentru ca să înfrângă duşmanul. Războaiele nu se câştigă numai cu numărul soldaţilor ci şi, mai ales, cu inteligenţa ofiţerilor şi generalilor. Războaiele se câştigă nu de soldaţi, ci de cei care ştiu să-i conducă bine în luptă. Şi aceştia sunt ofiţerii şi generalii. Gândindu-ne la civili, invenţiile, metodele de muncă sunt datorată oamenilor de specialitate, nu muncitorilor care pavează străzile sau dau cu sapa, la cultivarea pământului.
Aşa să-i fi răspuns parlamentarului, rezervistul care a fost astfel interpelat. Să-i mai fi răspuns că el, deputatul sau senatorul, stă în Parlament şi votează legile, însă consilierii parlamentari (jurişti, economişti, socilogi etc, adică specialiştii fac legile, şi, atunci, ei de ce să ia un salariu şi să aibă o pensie formidabil de mari, faţă de specialiştii din birourile Parlamentului? Şi să-i mai fi spus că dacă are o astfel de gândire, puerilă, comunistă chiar, nu merită să stea acolo unde sunt lefuri exagerat de mari, faţă de lefurile sau pensiile celorlalţi cetăţeni. Şi, de asemenea, gândirea lui este o găndire egalitaristă, comunistă, ce nu-şi are locul într-un stat de drept, zis capitalist.
M. Vâlcu - Mehedinţi
