Despre echitate si moralitate

Despre echitate si moralitate

de Edward Pastia Am vazut mai deunazi, la televizor, un urias analist financiar care vorbea cu mult patos despre echitatea in sistemul de pensii, referindu-se la cadrele militare. Pentru el asta insemna sa aduci pensiile mari la nivelul celor mici. Mai mult, asta, in viziunea sa, inseamna si reforma. Daca un formator de opinie a ajuns sa emita astfel de absurditati, ce sa ne mai miram de marasmul in care se zbate societatea romaneasca. Despre ce fel de echitate vorbim cand proslavim sisteme comuniste (si gresite pe deasupra) care nu au nicio acoperire economica, sociala sau morala? Am ajuns sa credem ca normalitatea consta in nimicnicia colectiva? Am ajuns sa distrugem categorii sociale speciale (pentru ca da, asta sunt militarii) numai pentru ca ne place cum suna, in numele unei societati capitaliste fara noima, fara reguli? Oameni care toata viata au muncit in conditii deosebite (de la sapat canale pana la program de lucru 24 de ore din 24), inundatii, munci de tot felul (prea grele pentru civilii care urla a colectivizare acum) si care nu au avut voie sa-si dezvolte alte surse de venit vor fi rasplatiti cu mizerii si resturi? Vi se pare moral, echitabil? Va suna a reforma? Am ajuns intr-un asemenea hal incat se minte cu nerusinare la cel mai inalt nivel - nu militarii au cerut la inceputul anilor 2000 sa iasa la pensie, au fost pur si simplu aruncati in strada de o alta reforma... cea a NATO. Ne place sau nu, vom avea intotdeauna nevoie de armata fie ca ne vom lupta cu rusii, iranienii, americanii sau extraterestrii. Natura noastra violenta va cere mereu o contraforta. Indivizi precum cei care vorbesc aiurea la televizor nu stiu ce inseamna asta. Nu cunosc privatiunile soldatilor si, cu atat mai putin, pe ale familiilor acestora. Nu stiu ce inseamna sa lupti prin Irak, Afganistan, Somalia, Angola ori Bosnia. Habar nu au ce valoare are gradul pentru un militar, cum devine acesta mica lui avere. Uneori singura. In schimb, stim sa-i catalogam drept tonomate pe cei cativa oameni care mai au curajul sa le povesteasca dramele, sa le apere cauza. Ne pricepem grozav de mult sa aruncam cu noroi in politisti, medici, invatatori, muncitori de tot felul, sa-i invrajbim spre distractia potentatilor vremii. In 21 de ani nu am construit nicio societate capitalista, nu am pus bazele democratiei. Ne-am batut joc de tot ce inseamna valoare, am calcat in picioare orice urma de bun-simt. In curand vom culege exact ceea ce am semanat; in niciun caz echitate si moralitate.