Autor: ANDI TOPALA/PUTEREA
În timp ce ziarul nostru lucrează la o anchetă privind vânzarea unor avioane militare, mi-am dat seama că ne aflăm în faţa unui al doilea scandal tip „Flota”. Am stat şi m-am gândit mult dacă ar fi bine să scriu acest editorial, pentru că preferam să ducem la bun sfârşit această anchetă, întregită cu un punct de vedere oficial al MapN, însă secretomania extremă şi obstinaţia absurdă venite dinspre această instituţie construită pe disciplină şi rigoare (accentuez aceste două caracteristici) m-au făcut să renunţ la diplomaţie şi la deontologia profesională.
Am primit pontul în urmă cu mai bine de două luni. Este vorba despre informaţii oferite de o persoană avizată, fost ofiţer în Forţele Aeriene Române, referitoare la vânzarea bucată cu bucată a avioanelor militare, dar şi la activitatea de pregătire a piloţilor. Informaţiile sunt explozive şi arată o situaţie dezastruoasă în care se află capacitatea României de apărare aeriană. Pentru a le confirma (deşi informaţiile ne-au fost oferite la pachet cu oarece documentaţie) a fost nevoie de un punct de vedere oficial al MApN. Urmând calea legală, respectiv în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, am solicitat ministerului o statistică privind vânzarea aparatelor de zbor. Cererea avea întrebări concrete la care aşteptam cifre, nu explicaţii generale, respectiv, când, unde şi la ce preţ a fost vândut fiecare avion. După o lună, repet, o lună, am primit următorul răspuns: „În perioada 1999-2006 au fost valorificate prin vânzare, potrivit legislaţiei, 31 de avioane L 29 şi 26 de avioane L 39, celelalte aeronave fiind casate sau expuse static în diferite locuri”. Atât. Nu cine le-a cumpărat sau la ce preţ (subevaluat sau supraevaluat).
Secretomania manifestată ar fi de înţeles dacă de raportăm la caracterul pe care îl are acest minister în domeniul apărării naţionale. Dar, în acest caz, este vorba despre vânzarea unor bunuri cumpărate sau produse cu banii statului, adică ai noştri, nu despre vreun plan de luptă. Astfel că această secretomanie zeflemistă mă face să cred şi să afirm că nişte minţi luminate au construit anumite inginerii financiare prin care şi-au băgat în buzunarele lor sute de mii de euro fiecare din prăduirea flotei aviaţiei militare. Şi probabil că au mai închis şi gurile flămânde ale vreunor şmecheri care au frâiele puterii. Singura diferenţă dintre dosarul „Flota” şi acest caz este că nu s-a sesizat nici DNA, nici DIICOT, nici DIA, nici SRI... ăăă, de fapt, cred că aceste două servicii secrete ştiu multe.
