Gesturile de cinism ale politicianului Băsescu, urcat azi în funcţia supremă, îmi sunt ştiute de două decenii. Din clipa în care am simţit mizeria morală a acestui individ fatalmente corupt (nu doar de când iscălea ca reprezentant al statului român vânzarea pe doi lei a unor cargouri şi, pe aceeaşi pagină, ca reprezentant al cumpărătorului!) însetat de putere şi diabolic, m-am simţit dator, ca gazetar, să semnalez concetăţenilor mei pericolul care ne paşte dându-ne, ca nişte fecioare pe mâna unui violator.
Culmea este că încăpăţânarea mea de a-l critica, a mea şi a altora, câţiva, câţi să-i socoteşti pe degete (cel mai înverşunat şi credibil a fost regretatul Octavian Paler), s-a răsturnat mereu în folosul lui. Scriu aceste rânduri revoltat, după ce o gânganie sindicală, apărătoare vezi-Doamne, a profesorimii, ieşită de la "consultările" (ce mizerie aceste crăcănări ginecologice la Cotroceni, o băşcălie fără margini, în care preşedintele şi corul de consilieri se amuză de negul de prostie de pe buca invitaţilor) declara grav:
"I-am cerut sprijinul domnului preşedinte (voce din gâtlej) şi dânsul s-a arătat deschis (ton triumfal)". Deschis spre ce, măi, lighioană care mâine vei fi în PDL, iar mucii îţi curg deja portocalii? Cine a înmormântat, mă, profesorimea şi şcoala asta care "fabrică idioţi", şi ţara asta care nu mai fabrică nimic? Cine s-a arătat "deschis", măi, burjuiule sindical, patron de nelegiuiri pe viaţa amărâţilor, şantajat şi şantajabil de Băsescu fiindcă nemernicul din tine poate fi strâns cu uşa oricând şi chinuit la gogonele, cine mă, Omorâtorul? Cine s-a arătat "deschis"? Tu te-ai dus la Cotroceni să exprimi o revoltă sau să pupi cazmaua unei mâini?
Băsescu vorbeşte naţiunii despre cei care, împrumutându-ne la FMI, au amanetat viitorul copiilor. Nu mi-am putut imagina că nesimţirea poate merge atât de departe. Încrederea lui în prostia noastră este nemărginită. Nu mi-am putut imagina că în neamul ăsta dâmboviţean şi miticist se poate naşte unul care să întreacă prin tupeu culmile tupeului şi să fie crezut de aproape toată lumea.
Băsescu, pentru a-şi aşterne liniştită campania electorală pentru al doilea mandat (care însemna pentru el viaţă sau moarte), ne-a înglodat în cea mai nenorocită datorie. România a fost vândută pe trei generaţii sau pentru totdeauna, dizolvând-o ca ţară. Că nu era nevoie de acel împrumut, e limpede. Nu aveam nevoie de nişte miliarde care fabrică acum trimestrial alte miliarde ca dobânzi.
Un singur om avea nevoie să toace aceste vagoane de bani cu care şi-a cumpărat, chinuit, al doilea mandat (cea mai scumpă campanie electorală din toate timpurile), amanetând viitorul copiilor mei şi nu al fardatei EBA. El a negociat, el a decis, el l-a strâns de întretăierea nădragilor pe guvernator, el l-a pus să semneze pe inexistentul premier. Cine se miră azi şi se revoltă că nişte nemernici ne-au dat norocul pe veresie? Cine cuvântează azi despre banii risipiţi electoral?
Campania cui, mă? Nu cumva a ta? Da, Băsescule, poţi să faci ce vrei cu noi, vom sta în toate poziţiile, ne-ai testat. Sindicaliştii tăi pot fi chemaţi oricând la ordin. Fiecare lider sindical poate rezuma un miting de 300.000 de nemulţumiţi la o pancartă cu "Jos Boc" şi o pichetare de zăbrele la Ministerul Dezmembrării cu patru speriaţi.
Da, Băsescule, ne-ai făcut. Şi, sunt convins, ne vei face mai departe fiindcă sunt încă destui care vor înghiţi prestidigitaţia că nenorocirile ni se trag de la Burebista, Năstase şi Tăriceanu. Dar tu, Băsescule, grasule cât un vapor vândut ca fier vechi, care atârni pe sufletul acestui neam slab, eşti de când lumea la putere. Doamna Udrea spune că toţi ne tragem din tine, ceea ce mi se pare al dracului de trist.
Chiar insuportabil de trist. Apropo! Am aflat de la televizor că, în marele tău avânt curtenitor, îi dai ministresei preferate elicopterul prezidenţial pentru deplasări. Poate merge să-şi facă unghiile, la Paris, cu avionul tău? Elenei Udrea nu-i mai ajunge, înţeleg, maşina ei cu sepepişti. Când, domnule preşedinte, îţi vei face calul senator, asta pentru a termina odată cu Parlamentul multiodăiţos?
Redu-l odată la expresia unui singur nechez! Vrem să stăm cuminţi, la rând, să-i pipăim ieslea de aur. Domnule călăritor al nenorocirilor noastre, rogu-te, nu mai vorbi la televizor despre cei care ne-au nenorocit. Nu te mai osteni. Poporul ştie. Ziariştii, opoziţia, mogulii sunt criminalii. Ei ne-au adus în sapă de lemn. Pe ei îi vei spânzura în piaţa publică, iar poporul ăsta "care mănâncă mai mult decât produce", în îmbuibata lui flămânzenie, te va aclama. Şi e abia începutul.
P.S. Băsescu ne-a învăţat cu imaginea cătuşelor încălecate pe mâinile adversarilor politici şi ale prietenilor de afaceri. Iată că nu se dezice şi pune, în direct, cătuşe poporului care-l iubeşte. Care e în stare să moară, chiar şi de foame, pentru el. Nu-i cuminte să fii prieten cu preşedintele, scria cineva. Poporul român s-a crezut amic cu Zeus. Îi iese pe nas.
