„În fiecare zi, la orice pas,
murim puţin, murim mai mult.
Cu cât părem mai viu tumult,
cu-atât apunem ceas de ceas.
Ne credem stânci, ne vrem granit,
nu ştim ce viermi profunzi ne rod.
În viaţa ca un rumen rod
stă miezul morţii , viermuit…
Ca nişte fluvii clocotim,
Înspumegaţi, triumfători-
nu bănuim că sub vâltori
nu-nfrângem viaţa, ci murim.
……………………………………..
Dar noi, în inimi dac-am strâns
izbânda unei zile vii,
zâmbim c-am mai învins o zi,
în loc să izbucnim în plâns.”
