April 26, 2010 ·
Într-o alocuţiune de-a dreptul jalnică în faţa senatorilor, premierul Boc le-a cerut să facă gestul cu care ei, împreună cu el, bineînţeles, să intre în istorie, votând o lege a pensiilor pentru eternitate. Ce nu ştie Emil Boc este că premierul Boc a intrat în istorie. El va ocupa în memoria tuturor locul celui mai bine intenţionat dar şi celui mai neinspirat şi mai lipsit de calităţile necesare funcţiei de premier. Să nu uităm, este primul premier postdecembrist dat jos de Parlament, pe motiv de incompetenţă! Nu i s-a mai întâmplat niciunuia dintre predecesorii săi o asemenea ruşine. Apoi, deşi concediat într-un mod ruşinos, Emil Boc a mai reuşit să gestioneze (aşa cum a putut) alte două guverne de cârpeală, în prezent fiind la cel de-al patrulea. Emil Boc rămâne şi cu performanţa ca instituţiile deconcertate să aibe acum câte trei directori, dintre care nimeni nu ştie care e cel valabil. Tot Emil Boc se poate mândri cu faptul de a fi salvat FMI-ul, când acesta nu prea mai avea nici o treabă, aducându-l în România ca să ne dea bani de pensii şi salarii. Una peste alta, destinul sau Traian Băsescu l-au pus pe Emil Boc să fie acela care trebuie să gestioneze cel mai amplu dezastru pe care-l cunoaşte România în ultimele trei sferturi de secol. El apare, tot mai mult, cu imaginea unui şofer a cărui maşină nu se mai mişcă din loc din lipsă de combustibil şi piese de schimb şi pe care ar trebui să o ducă la Remat. Mereu în contratimp cu realitatea, Boc se află acum într-o campanie de convingere a Parlamentului şi a populaţiei că prevederile noii legi a pensiilor sunt corecte. Că militarii trebuie aduşi la acelaşi numitor cu restul oamenilor. Că „pensiile nesimţite” poartă principala vină că o ducem rău şi că guvernul nu are bani să dea la amărâţi.
